ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2890/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2890/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.
9050/2002 la Tribunalul Hunedoara, condamnatul C.A. a solicitat revizuirea
sentinței penale nr. 46/2001 a Tribunalului Hunedoara prin care a fost
condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
omor calificat.
În motivarea cererii condamnatul a
arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.
Tribunalul Hunedoara, prin sentința
penală nr. 330 din 30 octombrie 2002, a respins cererea de revizuire formulată
de condamnatul C.A. cu motivarea că motivul invocat nu se regăsește între cele
arătate în art. 394 C. proc. pen., expres și limitativ, cât și faptul că
această împrejurare, respectiv că nu este autorul faptei, a format și obiectul
apărării sale atât la judecată în fond, cât și în căile de atac.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel condamnatul, susținând, în continuare, că nu se face vinovat de
săvârșirea faptei imputată, întrucât nu a participat la uciderea victimei.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin
decizia penală nr. 354 din 10 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de condamnatul C.A. cu motivarea că întrucât în cauză nu au fost
invocate nici unul din motivele arătate în art. 394 C. proc. pen. și pentru care
se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești, astfel că în mod corect
prima instanță i-a respins cererea, considerente pentru care urmează a i se
respinge și apelul declarat având drept temei aceleași susțineri.
Decizia Curții de apel a fost atacată
cu recurs de către condamnatul C.A., care a reiterat faptul că nu este autorul
faptei pentru care a fost condamnat, și pe cale de consecință să se dispună
achitarea sa.
Recursul declarat de condamnatul
C.A. este nefondat.
În art. 394 lit. a) și e) C. proc.
pen., sunt arătate, în mod expres și limitativ, motivele pentru care se poate
cere revizuirea unei hotărâri judecătorești.
Analizând motivul de revizuire
invocat de condamnat și anume faptul că nu este autorul omorului pentru care a
fost condamnat, apărarea făcută pe tot parcursul procesului penal, și deci
cunoscută de instanțele de judecată, urmează a se constata că nu se înscrie în
nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., motiv pentru care
în mod corect instanțele de fond și apel, i-au respins cererea, soluție ce se
impune și în cazul de față respectiv respingerea recursului ca nefondat.
Față de cele mai sus arătate, având
în vedere și dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., în
sensul că verificând decizia atacată din oficiu, nu se constată existența unor
motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că
recursul declarat de condamnatul C.A. este nefondat și a fi respins ca atare în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit
dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul revizuient C.A. împotriva deciziei penale nr. 354 A din
10 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de
650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de
150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
17 iunie 2003.