ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2890/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 9050/2002 la Tribunalul Hunedoara, condamnatul C.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 46/2001 a Tribunalului Hunedoara prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În motivarea cererii condamnatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat. Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 330 din 30 octombrie 2002, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.A. cu motivarea că motivul invocat nu se regăsește între cele arătate în art. 394 C. proc.

pen., expres și limitativ, cât și faptul că această împrejurare, respectiv că nu este autorul faptei, a format și obiectul apărării sale atât la judecată în fond, cât și în căile de atac. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, susținând, în continuare, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei imputată, întrucât nu a participat la uciderea victimei. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 354 din 10 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.A. cu motivarea că întrucât în cauză nu au fost invocate nici unul din motivele arătate în art. 394 C. proc. pen. și pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești, astfel că în mod corect prima instanță i-a respins cererea, considerente pentru care urmează a i se respinge și apelul declarat având drept temei aceleași susțineri.

Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul C.A., care a reiterat faptul că nu este autorul faptei pentru care a fost condamnat, și pe cale de consecință să se dispună achitarea sa. Recursul declarat de condamnatul C.A. este nefondat. În art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen., sunt arătate, în mod expres și limitativ, motivele pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești. Analizând motivul de revizuire invocat de condamnat și anume faptul că nu este autorul omorului pentru care a fost condamnat, apărarea făcută pe tot parcursul procesului penal, și deci cunoscută de instanțele de judecată, urmează a se constata că nu se înscrie în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., motiv pentru care în mod corect instanțele de fond și apel, i-au respins cererea, soluție ce se impune și în cazul de față respectiv respingerea recursului ca nefondat. Față de cele mai sus arătate, având în vedere și dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că verificând decizia atacată din oficiu, nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul C.A. este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.A. împotriva deciziei penale nr. 354 A din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2003.