ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2003

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr.255/A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. A lipsit recurentul condamnat, pentru apărarea căruia s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat T.I. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat condamnatului. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, având în vedere infracțiunile comise și pedepsele stabilite pentru aceste fapte. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.198 din 19 iunie 2002, Tribunalul Hunedoara a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul M.N.

și, în consecință, a dispus descontopirea pedepselor aplicate acestuia prin sentințele penale nr.521/2001 a Judecătoriei Hunedoara și nr.128/2002 a Tribunalului Hunedoara, în pedepsele componente, iar în baza art.36 Cod penal și art.449 Cod procedură penală a contopit pedepsele de: - 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal (faptă săvârșită în septembrie 1999), aplicată prin sentința penală nr.424/2000 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.533 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal (faptă săvârșită în perioada decembrie 2000 – iunie 2001), aplicată prin sentința penală nr.521/2001 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.183 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Hunedoara.

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.74-76 lit.c Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.543/2000 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă la 28 iunie 2001. - o lună închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.74-76 lit.e Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.543/2000 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă la 28 iunie 2001. - 3 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru 3 infracțiuni de dare de mită prevăzută de art.255 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal (fapte săvârșite în perioada aprilie – mai 2001), aplicate prin sentința penală nr.128/2002 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă la 8 mai 2002. În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, condamnatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca, în final, să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa astfel stabilită o zi de arest preventiv din data de 2 octombrie 1999 și perioada de la 7 iulie 2001 la 19 iunie 2002. S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr.673/2002 al Tribunalului Hunedoara, nr.757/2002 al Judecătoriei Hunedoara și nr.172/2002 al Tribunalului Hunedoara și emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor acestei sentințe. Onorariul apărătorului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Hunedoara, condamnatul M.N. a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentința penală nr.424/2000 a Tribunalului Hunedoara, sentința penală nr.521/2001 a Judecătoriei Hunedoara, sentința penală nr.543/2000 a Judecătoriei Hunedoara și sentința penală nr.128/2002 a Tribunalului Hunedoara.

Analizând datele săvârșirii faptelor în raport de datele rămânerii definitive a hotărârilor de condamnare, Tribunalul Hunedoara a constatat că faptele sunt concurente, astfel că cererea petiționarului a fost admisă ca întemeiată. Având în vedere numărul condamnărilor aplicate și cuantumul pedepselor stabilite, instanța de fond a apreciat ca oportună aplicarea unui spor de 2 ani închisoare pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și a dispus ca petentul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.255/A din 26 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul condamnatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.385 9 pct.17 1 Cod procedură penală. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat. Instanța de fond a reținut în mod corect că faptele pentru care a fost condamnat petentul sunt concurente și că, astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art.36 Cod penal și art.449 Cod procedură penală. Totodată, în mod just s-a apreciat că, în raport de numărul mare al faptelor săvârșite (șapte) și de cuantumul pedepselor aplicate, se impune stabilirea unui spor de contopire de 2 ani închisoare. Critica recurentului cu privire la aplicarea acestui spor de contopire nu este întemeiată prin considerarea argumentelor prezentate mai sus și prin necesitatea stabilirii unei pedepse a cărei întindere să asigure posibilitatea reală a reeducării condamnatului.

Pentru acestea, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul condamnatului și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr.255 A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.