ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 291/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.226 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă,cererea revizuire de formulată de condamnatul B.N., împotriva sentinței penale nr.120 din 29 mai 2002 a aceluiași tribunal. Condamnatul revizuient a fost obligat să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli de judecată, sumă ce include și onorariul apărătorului numit din oficiu. Pentru a pronunța această sentință penală, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.120 din 29 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu, inculpatul B.N. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.193 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.

Instanța a constat că fapta este concurentă cu alte două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințe penale definitive și a dispus contopirea acelor pedepse cu pedeapsa nou aplicată, aplicând și un spor, iar, în final, inculpatul urmează să execute pedeapsa rezultantă, de 6 ani și 2 luni închisoare. Instanța a dispus achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 C.pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul T.M., la pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni prevăzută de art.183 C.pen.

Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apeluri, care au fost respinse prin decizia penală nr.306/A/2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr.3284/2002. Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare. Condamnatul B.N. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr.120/2002, pentru care susține acesta nu este vinovat de săvârșirea faptei, iar martorii pe care i-a propus în apărarea sa, P.V. și F.I. , nu au fost admiși , de către instanță. Cum, în realitate, martorii propuși, fuseseră audiați în faza de urmărire penală iar alții, la cererea inculpatului, în faza de judecată, instanța de revizuire a respins audierea lor, respingând cererea de revizuire.

Apelul declarat de revizuient a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat, prin decizia penală nr.363/A din 21 octombrie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, revizuientul, susținând că , în mod nelegal, i s-au refuzat martorii propuși, ceea ce îl împiedică să-și dovedească nevinovăția. Recursul revizuientului este nefondat.

Respingerea audierii martorilor propuși de revizuient este justificată din moment ce martorii respectivi au fost audiați cu ocazia soluționării cauzei a cărei revizuire se solicită, neputându-se considera a dovedi „ fapte sau împrejurări, ce nu au fost cunoscute de instanță, la soluționarea cauzei „. Or, în condițiile în care, nu există fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanța care a soluționat dosarul în fond, nu sunt temeiuri pentru admiterea revizuirii, calea de atac a acesteia, fiind o cale de atac extraordinară, ce nu poate fi promovată decât pentru motive, strict prevăzute de art.394 C.proc.pen. și,care, nu se regăsesc în cauză. În aceste condiții, Curtea va trebuie să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în temeiul art.385 15 alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând reglementările referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării plății onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.N. împotriva deciziei penale nr.363/A din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.