ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 658/2003

Decizia nr.658

Dosar nr.4642/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpata O.S. împotriva deciziei penale

nr.259 A din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

S-a

prezentat recurenta inculpată O.S., aflată în stare de arest, asistată de

apărător din oficiu,avocat Z.C.

A

lipsit intimata parte civilă C.M.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

desemnat din oficiu pentru inculpată, a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate , în raport de

circumstanțele personale ale inculpatei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a motivelor de casare invocate de inculpată, ca

nefondate, întrucât aspectele învederate au fost avute în vedere de către

instanțe care au aplicat o pedeapsă ce tinde spre minim.

Procurorul

a solicitat admiterea recursului inculpatei sub două aspecte ,și anume,

neaplicarea dispozițiilor art.13 din Cocul penal și greșita deducere a

arestării preventive.

Inculpata

O.S. având ultimul cuvânt a declarat că este de acord cu susținerile

apărătorului său.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față,

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Tribunalul

Alba, prin sentința penală nr.188 din 26 iulie 2002, a condamnat pe inculpata O.S.

la 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și

pedepsită de art.211 alin.2 lit.b și e , cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.71,

raportat la art.64 din Codul penal .

Instanța

a menținut starea de arest a inculpatei; a dedus din pedeapsa stabilită, durata

executată de la  30 martie 2002 la zi ; a obligat-o la plata sumei de 5.000.000

lei, daune materiale, către partea civilă C.M.; a constatat recuperat, prin

restituire, prejudiciul cauzat părților vătămate Ș.E., și T.V., și a dispus

obligarea inculpatei la plata sumei de  4.650.000 lei, cheltuieli judiciare

către stat.

Hotărând

astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, inculpata, fără ocupație, își

formase obiceiul de a călători prin țară fără o destinație anume, dar cu scopul

de a racola persoane, pe care apoi să le deposedeze de bunurile ce le aveau

supra lor.

In

acest sens, în ziua de  5 martie 2002, a plecat de la domiciliul său din comuna

Șeica Mică, la Brașov unde a rămas două zile, după care, pe 7 martie, s-a

deplasat din Brașov spre Blaj, dar, adormind în tren, a coborât în gara

Cluj-Napoca , iar de aici la Copșa Mică, unde a ales un compartiment, în care

se afla o persoană de sex feminin în vârstă , și anume C.M.

In

același compartiment s-a mai așezat și o tânără, iar, pentru că ar fi

constituit un martor incomod, a convins-o pe bătrână să meargă cu ea într-un

alt compartiment vecin , dar gol. Aici, inculpata a fost servită de partea

vătămată C.M. cu mâncare, iar în schimbul tratației, aceasta i-a dat un suc

„Fanta” din portocale în care i-a strecurat două pastile de Nitrazepan .

Partea

vătămată, în mai puțin de o oră a adormit profund, astfel încât, în momentul în

care trenul a ajuns în stația Copșa Mică, inculpata a  coborât , luând cu ea și

geamantanul părții vătămate, în care se afla o căciulă și un guler din blană, o

pereche de pantaloni din stofă, o pereche de cizme, o fustă din stofă și suma

de 1.100.000 lei .

In

dimineața zilei de 18 martie 2002, inculpata se afla în gara Teiuș și a intrat

în vorbă, în holul gării, cu partea vătămată T.V. și apoi, s-a urcat cu ea în

trenul ce mergea spre Mediaș .

Folosind

același procedeu, înainte de a aunge la Copșa Mică, partea vătămată a adormit,

astfel că inculpata i-a deschis poșeta, de unde a luat suma de 600.000 lei,

după care a coborât din tren.

La data de 25 martie 2002, în jurul orei 9-9,30 , aflându-se în

gara Aiud,atenția inculpatei a fost atrasă de o doamnă în vârstă, Ș.E.,  care

era deosebit de elegantă.

După ce a intrat în vorbă cu ea, a invitat-o la un local aflat

lângă gară, unde pentru ea a comandat o cafea, iar pentru respectiva doamnă un

pahar cu suc,în care a pos două pastile de  Nitrazepan.

Indreptându-se împreună spre peron, pentru a aștepta trenul,

partea vătămată a dat semne de moleșeală și somnolență, împrejurare în care O.S.

a apelat la sprijinul a doi călători, martora M.M. și un bărbat, rămas

neidentificat , pentru a o urca în tren, unde, după ce Ș.E. a adormit,

inculpata i-a luat poșeta și a coborât în gara Teiuș.

In seara de 28 martie 2002, O.S. se afla din nou în gara Teiuș,

în sala de așteptare, iar la un control de  rutină făcut de lucrătorii de

poliție de la transportul feroviar nu a fost în măsură să prezinte acte de

identitate, fapt  ce i-a determinat pe polițiști să o ducă la biroul poliției,

unde aveau un portret robot, întocmit după descrierile făcute de părțile

vătămate, care au și identificat-o ulterior. In momentul depistării, inculpata

avea asupra ei geanta și bunurile luate de la  Ș.E. , recunoscând că ea este

autoarea faptelor săvârșite în tren în luna martie 2002.

Împotriva sentinței , a declarat apel, în termen legal,

inculpata,  criticând-o pentru netemeinicie , cu referire la   pedeapsa

aplicată , solicitând  reducerea ei, deoarece regretă ceea ce a făcut, fiind și

bolnavă .

Secția penală a Curți de Apel Alba Iulia, prin decizia penală

nr.295 din 15 octombrie 2002 , a respins, ca nefondat, apelul inculpatei,

reținând că, în raport cu persistența acesteia în comiterea unor asemenea fapte

care au un pericol social concret deosebit de ridicat, mai ales prin mijloacele

folosite, pedeapsa a fost judicios individualizată.

În termen legal, O.S. a declarat recurs nemotivat, arătând în

instanță că , este la prima abatere de o asemenea gravitate, solicitând

reducerea pedepsei, care este deosebit de aspră .

Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs invocat,

Curtea constată , în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

recursul fondat, urmând a fi admis, dar pentru alte motive, asfel cum vom arăta

în continuare .

considerare toate criteriile de individualizare, evidențiate în dispozițiile

art.72 din  Codul penal, precum și faptul că inculpata se confruntă pentru

prima dată cu rigorile legii penale, sancțiunea aplicată urmând să-și realizeze

funcțiile și  scopul prevăzute de art.52 din Codul penal.

2 . Analizând  hotărârea criticată și prin prisma cazurilor de

casare care se iau în considerare totdeauna din oficiu, conform prevederilor

art.385

9

alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată, o

situație asupra căreia  instanțele nu s-au oprit, și anume că , de la

săvârșirea ultimei infracțiuni, respectiv, 25 martie 2002 și până la judecarea

cauzei a intervenit Legea nr.169 din 18 aprilie 2002 , care a modificat și

completat dispozițiile art.211 ce incriminează fapta de tâlhărie, prin

introducerea alineatului 2

1

, care prevede majorarea  limitelor

pedepsei, de la 7 la 20 ani închisoare, pentru tâlhăria săvârșită de o persoană

având asupra sa  printre altele, o substanță narcotică ( art.211 alin.2

1

lit.b).

Așa fiind, față de succesiunea în timp a două legi penale,

potrivit dispozițiilor de principiu din art.13 din Codul penal, referitoare la

aplicarea legii penale mai favorabile, inculpatei îi sunt aplicabile

prevederile anterioare,care prevăd pedepse între 5 și 20 ani , deci mai

favorabile.

Curtea apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare, ce se va

stabili inculpatei, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și

pedepsită de  art.211 alin.2 lit.b și e, cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.13

din Codul penal, este de natură a contribui la prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni de către aceasta.

Totodată, conform documentelor aflate în dosarul de urmărire

penală, inculpata a fost reținută la 29 martie 2002 ( fila 45) și arestată

preventiv la 30 martie 2002 (fila 105), situație în care din pedeapsa aplicată

se va deduce timpul reținerii  și al arestării preventive de la 29 martie 2002

la zi .

In consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în

baza art.385

15

alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va

admite recursul declarat de inculpata O.S., va casa hotărârile atacate cu

privire la neaplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal și la greșita

deducere   din pedeapsă a perioadei executate și va dispune conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata O.S. împotriva deciziei

penale nr.295 A din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia atacată,precum și sentința penală nr.188 din 26

iulie 2002 a tribunalului Alba  cu privire la neaplicarea dispozițiilor art.13

din Codul penal și la greșita deducere a duratei arestării preventive .

Face aplicarea în cauză a dispozițiilor art.13 din Codul penal,

referitor la infracțiunea de tâlhărie , prevăzută și pedepsită de art.211

alin.2 lit.b din Codul penal , cu aplicarea art.41 alin.2 din același cod.

Menține pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive, de la

29 martie 2002 , la 11 februarie 2003.

Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu pentru inculpată, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 februarie 2003.