ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 960/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 250 din 12 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3572/2003, Tribunalul Prahova, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpații: - I.F. la 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., - I.C. la pedeapsa de un an închisoare. S-au aplicat și dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați. A fost dedusă din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive, pentru inculpatul I.F., de la 19 decembrie 2002, la zi, menținându-se starea de arest a acestui inculpat.

S-a luat act că partea vătămată A.N. nu s-a constituit parte civilă. Instanța a reținut că în ziua de 15 decembrie 2002, conjugându-și acțiunile, prin amenințări și violență, inculpații, soți, au sustras dintr-un loc public, o căruță încărcată cu lemne, în valoare de 700.000 lei, aparținând părții vătămate A.N. Prin decizia penală nr. 428 din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpatul I.F., a desființat, în parte sentința, în latura penală, și a redus pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare. A computat detenția de la 19 decembrie 2002, la zi, menținând restul dispozițiilor sentinței. Prin decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata I.C.

împotriva aceleiași sentințe. Împotriva acestei decizii, inculpata I.C. a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, dar nu pentru motivul invocat de recurentă, ci pentru argumentele ce urmează: Inculpata a fost condamnată la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

Cu privire la recurenta inculpată, martorii audiați în faza urmăririi penale și-au schimbat declarațiile în instanță, iar instanța de fond nu a stabilit cu certitudine, pe baza de probe, momentul în care această inculpată a apărut la locul faptei, precum și contribuția sa la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie săvârșită de celălalt inculpat (soțul său), soluția în privința inculpatei fiind greșit menținută de instanța de apel. În consecință, va fi admis recursul declarat de inculpată, casându-se ambele hotărâri pronunțate, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare, la Tribunalul Prahova pentru a clarifica aspectele menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata I.C. împotriva deciziei penale nr. 428 din 1 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 250 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la inculpata I.C. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2004.