ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1156/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului Buzău, inculpatul P.A. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 iulie 2004 la zi și l-a obligat să plătească părții civile I.A. suma de 2.000.000 lei despăgubiri civile și 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că, în seara zilei de 27 iulie 2004, inculpatul P.A., însoțit de martorul C.C., a mers cu o căruță pe șoseaua dintre localitățile Năieni și Săhăteni și a oprit căruța în care se afla partea vătămată I.A.

și concubina sa B.R. și prin amenințare cu un cuțit i-a luat suma de 2.000.000 lei, precum și hățurile prin tăiere cu cuțitul și căpițeaua calului, motivat de împrejurarea că partea vătămată nu a mai acceptat schimbul de cai cum conveniseră anterior. Prin decizia penală nr. 508 din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii, inculpatul P.A. a declarat recurs reiterând motivul din apel și anume a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt întrucât nu a amenințat pe partea vătămată și în subsidiar, reducerea pedepsei față de circumstanțele în care a comis fapta și anume refuzul părții vătămate de a face schimb de cai, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc.

pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. În declarațiile date, partea vătămată a susținut în mod constant că inculpatul a oprit pe șosea, căruța cu care se deplasa și prin amenințare cu cuțitul i-a luat 2.000.000 lei, căpițeaua calului și hățurile prin tăiere cu cuțitul, timp în care concubina sa, de frică, a leșinat. Declarațiile sale se coroborează cu declarațiile inculpatului care a recunoscut că enervat de faptul că partea vătămată a refuzat să mai facă schimb de cai, cum conveniseră, a luat un cuțit și a tăiat hățurile pe care apoi le-a sustras împreună cu căpițeaua, fiind de acord să plătească acesteia suma de 2.000.000 lei.

Martorul C.C. confirmă actele de amenințare cu cuțitul ale inculpatului și sustragerea prin tăiere a hățurilor și căpițeaua, timp în care concubina inculpatului, de frică, a leșinat. Prin urmare, corect instanțele au reținut că sustragerea bunurilor s-a făcut prin amenințare, astfel că cererea inculpatului de schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, nu se justifică. Referitor la pedeapsa aplicată, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens au ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunii comise, în împrejurările de fapt expuse cât și al persoanei inculpatului (care este recidivist), astfel că pedeapsa, orientată spre limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

Pentru motivele expuse, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 508 din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 iulie 2004 la 16 februarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2005.