ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1156/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21

din 12 octombrie 2004 a Tribunalului Buzău, inculpatul P.A. a fost condamnat la

7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

Totodată tribunalul a

menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 28 iulie 2004 la zi și l-a obligat să plătească părții civile

I.A. suma de 2.000.000 lei despăgubiri civile și 3.200.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut în fapt că, în seara zilei de 27 iulie 2004, inculpatul

P.A., însoțit de martorul C.C., a mers cu o căruță pe șoseaua dintre

localitățile Năieni și Săhăteni și a oprit căruța în care se afla partea

vătămată I.A. și concubina sa B.R. și prin amenințare cu un cuțit i-a luat suma

de 2.000.000 lei, precum și hățurile prin tăiere cu cuțitul și căpițeaua

calului, motivat de împrejurarea că partea vătămată nu a mai acceptat schimbul

de cai cum conveniseră anterior.

Prin decizia penală nr. 508

din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul P.A. a declarat recurs reiterând motivul din apel și anume a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt

întrucât nu a amenințat pe partea vătămată și în subsidiar, reducerea pedepsei

față de circumstanțele în care a comis fapta și anume refuzul părții vătămate

de a face schimb de cai, temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptei penale comise.

În declarațiile date, partea

vătămată a susținut în mod constant că inculpatul a oprit pe șosea, căruța cu

care se deplasa și prin amenințare cu cuțitul i-a luat 2.000.000 lei, căpițeaua

calului și hățurile prin tăiere cu cuțitul, timp în care concubina sa, de

frică, a leșinat.

Declarațiile sale se

coroborează cu declarațiile inculpatului care a recunoscut că enervat de faptul

că partea vătămată a refuzat să mai facă schimb de cai, cum conveniseră, a luat

un cuțit și a tăiat hățurile pe care apoi le-a sustras împreună cu căpițeaua,

fiind de acord să plătească acesteia suma de 2.000.000 lei.

Martorul C.C. confirmă

actele de amenințare cu cuțitul ale inculpatului și sustragerea prin tăiere a

hățurilor și căpițeaua, timp în care concubina inculpatului, de frică, a

leșinat.

Prin urmare, corect

instanțele au reținut că sustragerea bunurilor s-a făcut prin amenințare,

astfel că cererea inculpatului de schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de furt, nu se justifică.

Referitor la pedeapsa

aplicată, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen., în care sens au ținut seama de gradul de pericol social al

infracțiunii comise, în împrejurările de fapt expuse cât și al persoanei

inculpatului (care este recidivist), astfel că pedeapsa, orientată spre limita

minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea

comiterii altor infracțiuni.

Pentru motivele expuse,

urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce

durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 508 din 24

noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de la 28 iulie 2004 la 16 februarie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2005.