ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5491/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 264 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău, inculpatul A.V. a fost condamnat la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. În baza art. 61 C. pen., tribunalul a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1.620 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 8 ani aplicată prin sentința penală nr. 1917 din 31 octombrie 1995, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare. Totodată, instanța a dedus din pedeapsă reținerea de o zi (7 iunie 2001), a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate B.Șt.

a fost recuperat și a obligat pe inculpat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut în fapt că, în ziua de 28 aprilie 2001, inculpatul A.V. și partea vătămată B.Șt., s-au deplasat fiecare cu câte o căruță în localitatea Vadu Pașii pentru a vinde mături, iar pentru a înnopta s-au oprit pe islazul din satul Gămănești. După ce deshămat caii, inculpatul a propus părții vătămate să facă un schimb de cai și cum aceasta nu a fost de acord, inculpatul a lovit-o cu pumnii în zona feței și abdomen după care i-a luat calul, precum și capacele de la roțile căruței după care a plecat. La intervenția organului de poliție, a doua zi calul a fost restituit părții vătămate. Prin decizia penală nr. 111 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Ploiești, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care a solicitat a fi achitat, întrucât nu a intenționat să-i sustragă calul, ci să facă un schimb.

Împotriva acestei decizii, inculpatul menționat a declarat recurs, reiterând motivul din apel și în subsidiar a cerut să i se reducă pedeapsa pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este fondat pentru motivul referitor la pedeapsă. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. În declarațiile date în cursul urmăririi penale la instanță, partea vătămată a susținut în mod constant că a fost deposedată de cal de către inculpat prin acte de violență și că după ce a sesizat organul de poliție, i-a fost restituit.

Declarațiile sale se coroborează cu declarațiile inculpatului care recunoaște fapta, dar pretinde nejustificat că a înțeles să facă un schimb, precum și cu declarațiile martorilor M.G. și A.I., prezenți la locul faptei. Prin urmare, susținerea inculpatului că a intenționat să facă un schimb de cai, nu este întemeiată. Se constată însă că în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, sus-arătată și că prejudiciul a fost recuperat, pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă motiv pentru care se va admite recursul declarat și se va reduce pedeapsa la un cuantum care să fie de natură să contribuie la reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni, potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 111 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 264 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului. Descontopește pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., în sensul că o reduce de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare. Menține revocarea liberării condiționate, în temeiul art. 61 C. pen., a restului de 1620 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1907 din 31 octombrie 1995 a Judecătoriei Buzău pe care o contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul A.V.

să execute în final 6 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea din ziua de 7 iunie 2001. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2003.