ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5846/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 6

mai 2003 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul F.E. la o pedeapsă

de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. e), cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c)

C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni cu

închisoare.

În temeiul art. 33 și art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv un

an închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 810.000 lei, reprezentând

contravaloarea bunurilor sustrase de la partea vătămată B.S.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că în ziua de 18 februarie 2001, inculpatul a sustras din SC

N. SRL Stejaru, administrată de către partea vătămată B.S., 2 bidoane cu lapte.

De asemenea, în dimineața zilei de

25 martie 2001, prin violențe și amenințări cu o toporișcă, inculpatul a

deposedat pe partea vătămată B.D. de calul și căruța în care se aflau 5 bidoane

cu lapte.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a infracțiunii de tâlhărie în

sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării în infracțiunea de furt calificat

și reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 310 din 23 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat, constatând că prima instanță a reținut în mod corect

situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor pe baza unei juste aprecieri

a probelor.

Cât privește pedeapsa aplicată

inculpatului, s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă

individualizare, fiind respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C.

pen.

Decizia Curții de Apel a fost

atacată cu recurs de inculpat, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând criticile din apel.

Recursul nu este fondat.

Probele administrate în cauză,

respectiv declarațiile părții vătămate B.D., cele ale martorilor A.S. și P.V.,

precum și declarația inculpatului conduc la concluzia că pentru a-și însuși

bunurile, inculpatul F.E., având asupra sa o toporișcă, a amenințat pe partea

vătămată că o va lovi dacă va încerca să-l împiedice să ia bunurile (calul și

căruța în care se aflau bidoanele cu lapte).

Potrivit art. 211 C. pen.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, furtul

săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări.

Cu privire la apărarea inculpatului

că partea vătămată B.S. îi datora aproximativ 10 milioane lei, și că a luat

bunurile pentru a-și acoperi prejudiciul, considerând astfel că nu se face

vinovat de faptele reținute în sarcina sa, Înalta Curte constată că și în

aceste împrejurări sunt întrunite elementele constitutive ale celor două

infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, întrucât „luarea unui bun mobil

din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia”, constituie

furt.

Rezultă așadar, că în mod corect

instanțele au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor, pentru

care a fost trimis în judecată, condamnându-l la pedepse just individualizate

în raport de criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modalitatea în

care au fost comise, gradul de pericol social concret și circumstanțele sale

personale.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată nefondat recursul inculpatului, pe care-l va respinge ca atare,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.E. împotriva deciziei penale nr. 310 din 23 septembrie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 decembrie 2003.