ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 541/2003

La

28 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței penale nr.280 din 9 august 2001 a

Judecătoriei Dorohoi, privind pe inculpatul P.E.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea din data de 28 ianuarie 2003, iar

pronunțarea deciziei s-a amânat la 5 februarie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.280 din 9 august 2001, Judecătoria Dorohoi a

condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6

luni închisoare, pentru trei infracțiuni de furt, prevăzute de

art.208 alin.1 din Codul penal.

În

baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea

pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani și 6 luni

închisoare.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în

intervalul 4 – 15 mai 2001, inculpatul a sustras de pe izlazul comunal,

două bovine și o cabalină aparținând părților

vătămate N.V., U.D. și I.D. valoarea prejudiciului ridicându-se

la suma de 20.000.000 lei.

Hotărârea

a rămas definitivă prin neapelare.

Împotriva

ei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost

pronunțată cu încălcarea legii, respectiv faptelor

săvârșite de inculpat li s-a dat o greșită încadrare

juridică și instanța nu a aplicat dispozițiile art.83 din

Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a unei pedepse

anterioare, aplicată inculpatului.

Recursul

în anulare este fondat conform următoarelor considerente :

Art.209

alin.1 lit.e din Codul penal prevede că furtul săvârșit într-un

loc public, constituie infracțiune de furt calificat.

Potrivit

art.152 lit.a din Codul penal, fapta se consideră săvârșită

„în public”, atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau

destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu

este prezentă nici o persoană.

Ca

atare, se reține că locul în care inculpatul a săvârșit

cele trei fapte de furt fiind izlazul comunal, încadrarea juridică

corectă este infracțiunea de furt calificat, prevăută de

art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.e din Codul penal (3

infracțiuni în concurs).

În

ce privește pedepsele, este de observat că potrivit criteriilor

generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal, prin

săvârșirea, într-o perioadă relativ scurtă de timp, a celor

trei fapte de furt, pericolul social este mărit, inculpatul dovedind o

persistență comportamentală negativă în raport cu

patrimoniul persoanelor vătămate, el și anterior fiind condamnat

tot pentru o infracțiune de furt în dauna unei persoane fizice. Se

apreciază astfel că pedepsele de 3 ani și 3 luni închisoare, de

3 ani și 6 luni închisoare și de 4 ani închisoare, vor fi apte

să realizeze scopul lor, respectiv prevenția generală și

specială, astfel cum este stipulat în art.52 din Codul penal.

În

altă ordine de idei, conform art.83 din Codul penal, dacă în cursul

termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o

infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă

chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea

condiționată și dispune executare în întregime a pedepsei, care

nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Sub

acest aspect, din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că

din actul existent la fila 4 (urmărire penală), rezultă că,

în minorat, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.117 din

22 martie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin neapelare la 9

aprilie 2001 (fila 38 dosar nr.913/2001 al acestei instanțe), la 3 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

fără a se fi stabilit și durata termenului de încercare.

Art.110

din Codul penal prevede că termenul de încercare, în caz de suspendare

condiționată a executării pedepsei aplicată minorului, se

compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de

timp de 6 luni la 2 ani, fixat de instanță.

În

cauza de față, în condițiile nedeterminării termenului de

încercare, acesta va di considerat a fi egal cu limita minimă, respectiv 9

luni (3 luni pedeapsă + 6 luni), el începând să curgă de la 9

aprilie 2001.

În

cauză, inculpatul a săvârșit infracțiunea în perioada 4 –

15 mai 2001, deci la numai 25 zile de la data când a început să curgă

termenul   de încercare,  astfel  că,  potrivit   textului  de   lege

menționat ,  se impune revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei de 3 luni închisoare pronunțată anterior

și executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă, de 4 ani

închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute,

în final, 4 ani și 3 luni închisoare.

Pentru

considerentele expuse, recursul în anulare fiind fondat, în conformitate cu

dispozițiile art.414

1

alin.1 din Codul de procedură

penală, cu referire la art.385

15

pct.2 lit.d din același

cod, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului

prezentei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.280 din 9 august 2001 a Judecătoriei Dorohoi, privind pe inculpatul P.E.

Casează

hotărârea atacată cu privire la greșita încadrare juridică

a faptelor de furt comise de inculpat și la neaplicarea dispozițiilor

cuprinse în art.83 din Codul penal.

Înlătură

aplicarea art.34 lit.b din Codul penal și descontopește pedeapsa

rezultantă, de 3 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente de

: 3 ani închisoare; 3 ani și 3 luni închisoare și 3 ani și 6

luni închisoare, stabilite pentru comiterea a trei infracțiuni de furt,

prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1 din Codul penal, în dauna

părților vătămate N.V., U.D. și I.D.

În baza

art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea

juridică a faptelor din infracțiunea de furt simplu în

infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită

de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.e din Codul penal.

- Conform

acestor texte de lege, condamnă pe inculpatul P.E. la pedepsele de : 3 ani

și 3 luni închisoare (parte vătămată N.V.); 3 ani și 6

luni închisoare (parte vătămată U.D.) și 4 ani închisoare

(parte vătămată I.D.).

- În baza

art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, contopește pedepsele

stabilite în cea mai grea de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să

execute 4 ani închisoare.

- În

temeiul art.83 din Codul penal, dispune revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr.117 din 22 martie

2001 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin neapelare la 9 aprilie

2001, urmând ca inculpatul P.E. să execute această pedeapsă pe

lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va

executa pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce din

pedeapsa aplicată, perioada executată de la 21 mai 2001 la 5

februarie 2003.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, va fi

plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 februarie 2003.