ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 541/2003

La 28 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.280 din 9 august 2001 a Judecătoriei Dorohoi, privind pe inculpatul P.E. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 28 ianuarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 5 februarie 2003. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.280 din 9 august 2001, Judecătoria Dorohoi a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru trei infracțiuni de furt, prevăzute de art.208 alin.1 din Codul penal.

În baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în intervalul 4 – 15 mai 2001, inculpatul a sustras de pe izlazul comunal, două bovine și o cabalină aparținând părților vătămate N.V., U.D. și I.D. valoarea prejudiciului ridicându-se la suma de 20.000.000 lei. Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare. Împotriva ei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv faptelor săvârșite de inculpat li s-a dat o greșită încadrare juridică și instanța nu a aplicat dispozițiile art.83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a unei pedepse anterioare, aplicată inculpatului.

Recursul în anulare este fondat conform următoarelor considerente : Art.209 alin.1 lit.e din Codul penal prevede că furtul săvârșit într-un loc public, constituie infracțiune de furt calificat. Potrivit art.152 lit.a din Codul penal, fapta se consideră săvârșită „în public”, atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană. Ca atare, se reține că locul în care inculpatul a săvârșit cele trei fapte de furt fiind izlazul comunal, încadrarea juridică corectă este infracțiunea de furt calificat, prevăută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.e din Codul penal (3 infracțiuni în concurs).

În ce privește pedepsele, este de observat că potrivit criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal, prin săvârșirea, într-o perioadă relativ scurtă de timp, a celor trei fapte de furt, pericolul social este mărit, inculpatul dovedind o persistență comportamentală negativă în raport cu patrimoniul persoanelor vătămate, el și anterior fiind condamnat tot pentru o infracțiune de furt în dauna unei persoane fizice. Se apreciază astfel că pedepsele de 3 ani și 3 luni închisoare, de 3 ani și 6 luni închisoare și de 4 ani închisoare, vor fi apte să realizeze scopul lor, respectiv prevenția generală și specială, astfel cum este stipulat în art.52 din Codul penal.

În altă ordine de idei, conform art.83 din Codul penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată și dispune executare în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Sub acest aspect, din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că din actul existent la fila 4 (urmărire penală), rezultă că, în minorat, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.117 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin neapelare la 9 aprilie 2001 (fila 38 dosar nr.913/2001 al acestei instanțe), la 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără a se fi stabilit și durata termenului de încercare.

Art.110 din Codul penal prevede că termenul de încercare, în caz de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicată minorului, se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 6 luni la 2 ani, fixat de instanță. În cauza de față, în condițiile nedeterminării termenului de încercare, acesta va di considerat a fi egal cu limita minimă, respectiv 9 luni (3 luni pedeapsă + 6 luni), el începând să curgă de la 9 aprilie 2001. În cauză, inculpatul a săvârșit infracțiunea în perioada 4 – 15 mai 2001, deci la numai 25 zile de la data când a început să curgă termenul de încercare, astfel că, potrivit textului de lege menționat , se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare pronunțată anterior și executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă, de 4 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 4 ani și 3 luni închisoare.

Pentru considerentele expuse, recursul în anulare fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art.414 1 alin.1 din Codul de procedură penală, cu referire la art.385 15 pct.2 lit.d din același cod, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.280 din 9 august 2001 a Judecătoriei Dorohoi, privind pe inculpatul P.E. Casează hotărârea atacată cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor de furt comise de inculpat și la neaplicarea dispozițiilor cuprinse în art.83 din Codul penal. Înlătură aplicarea art.34 lit.b din Codul penal și descontopește pedeapsa rezultantă, de 3 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente de : 3 ani închisoare; 3 ani și 3 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare, stabilite pentru comiterea a trei infracțiuni de furt, prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1 din Codul penal, în dauna părților vătămate N.V., U.D.

și I.D. În baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de furt simplu în infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.e din Codul penal. - Conform acestor texte de lege, condamnă pe inculpatul P.E. la pedepsele de : 3 ani și 3 luni închisoare (parte vătămată N.V.); 3 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată U.D.) și 4 ani închisoare (parte vătămată I.D.). - În baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, contopește pedepsele stabilite în cea mai grea de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare. - În temeiul art.83 din Codul penal, dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.117 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin neapelare la 9 aprilie 2001, urmând ca inculpatul P.E.

să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 21 mai 2001 la 5 februarie 2003. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.