ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2401/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din 26

mai 2003, pronunțată de Judecătoria Săveni, s-a dispus condamnarea, printre

alții, a inculpatului C.N.C. la:

- 2 ani închisoare pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a), art. 39, art. 74 lit. c),

art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen.;

- 4 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a), art. 39, art. 74 lit. c) și art. 80 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., art. 39 C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C.

pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 296 din 12 noiembrie 2002 a

Judecătoriei Săveni, cumulând-o cu pedeapsa aplicată în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 543 din

4 octombrie 2002, a fost revocată grațierea condiționată pentru restul de 117

zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 560 din 17 decembrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, dispunând

executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită, stabilind ca în final

inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani 9 luni și 27 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsă arestarea

preventivă de la 17 februarie 2003, la zi.

S-a reținut că, în perioada 10-13

februarie 2003, inculpatul împreună cu coinculpatul C.C., a distrus 3 sobe,

însușindu-și teracota precum și o stație de emisie recepție aparținând părții

vătămate SC A. SA Dângeni. Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul

inculpatului au fost găsite 20 de cartușe, care fac parte din categoria

muniției cu glonț din plumb.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 442 din 17 iulie 2003 a

Tribunalului Botoșani.

Inculpatul C.N.C. a declarat recurs,

care a fost respins prin decizia penală nr. 655 din 8 septembrie 2003 a Curții

de Apel Suceava.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general a declarat recurs în anulare, în conformitate cu art. 409 și

art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., cu

motivarea că prin neaplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni,

instanțele au stabilit o pedeapsă finală mai mare decât cea legală.

Recursul în anulare declarat este

întemeiat.

Din fișa cazierului judiciar rezultă

că prin sentința penală nr. 296 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Săveni,

rămasă definitivă la 15 februarie 2002, rezultă că inculpatul C.N.C. a fost

condamnat la un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, pentru infracțiunea de furt

calificat comisă în luna octombrie 2000.

Prin sentința penală nr. 560 din 17

decembrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă definitivă la 6 ianuarie 2002, inculpatul

a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea de abandon de

familie, săvârșită în perioada octombrie 2000 – septembrie 2001. În executarea

acestei pedepse inculpatul a fost arestat în perioada 31 ianuarie 2002 până la

5 octombrie 2002, când a fost pus în libertate ca urmare a grațierii, conform

Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, pentru restul din pedeapsa neexecutată de

113 zile, fiind și liberat condiționat, prin sentința penală nr. 2608 din 7

octombrie 2004 a Judecătoriei Botoșani.

Cum faptele deduse judecății în

prezenta cauză au fost săvârșite în perioada 10 - 13 februarie 2003, se

constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 560/2001

a Judecătoriei Dorohoi, se consideră ca executată efectiv la 30 ianuarie 2003,

efectul grațierii nemaiputându-se justifica.

Pe de altă parte, faptele judecate

în prezenta cauză au fost săvârșite în cursul termenului de încercare al

suspendării condiționate al pedepsei de un an și 6 luni, aplicate prin sentința

penală nr. 296 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Săveni, dispunându-se

corect în temeiul art. 83 C. pen., revocarea suspendării.

Instanțele după revocarea

suspendării, trebuiau să constate că concursul de infracțiuni între

infracțiunea sancționată, prin sentința penală nr. 560 din 17 decembrie 2001 a

Judecătoriei Dorohoi și cea judecată prin sentința penală nr. 296 din 12

noiembrie 2001 a Judecătoriei Săveni, ambele fapte fiind săvârșite înainte de a

se fi pronunțat o hotărâre de condamnare definitivă, pentru vreuna dintre

acestea.

Instanțele neprocedând în acest mod,

în conformitate cu art. 414

1

, cu referire la art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare și a casa

hotărârile atacate, în sensul celor reținute.

Din pedeapsa rezultantă în urma

concursului de infracțiuni, se va deduce perioada executată de la 31 ianuarie

2002 la 5 octombrie 2002 și de la 17 februarie 2003 la 4 mai 2004.

Se va dispune anularea mandatului de

executare emis în baza sentinței penale nr. 202 din 26 mai 2003 a Judecătoriei

Săveni și emiterea unui nou mandat, conform prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței penale nr. 202 din 26 mai 2003 a Judecătoriei

Săveni, deciziei penale nr. 442 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Botoșani și

deciziei penale nr. 655 din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, privind

pe inculpatul C.N.C.

Casează deciziile atacate cu privire

la stabilirea pedepsei care se execută.

Menține dispozițiile de revocare a

suspendării condiționate și supravegherii dispuse prin sentință.

Constată că infracțiunile de furt

prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., pentru care s-a aplicat

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 296 din 12

noiembrie 2001 a Judecătoriei Săveni și infracțiunea de abandon de familie,

prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., pentru care s-a aplicat pedeapsa de un

an închisoare, prin sentința penală nr. 560 din 17 decembrie 2001 a

Judecătoriei Dorohoi, sunt concurente.

Contopește pedepsele mai sus

pronunțate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an

și 6 luni închisoare.

Ca efect al revocării dispuse potrivit

art. 83 C. pen., adaugă la pedeapsa rezultantă stabilită în cauză de 2 ani și

pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând

să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul executat

din pedeapsa anterioară de la 31 ianuarie 2002 la 5 octombrie 2002 și de la 17

februarie 2003 la 4 mai 2004.

Anulează mandatul de executare emis

în baza sentinței penale nr. 202 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Săveni, rămasă

definitivă prin respingerea recursului și dispune emiterea unui nou mandat, pentru

pedeapsa de 3 ani și 6 luni, stabilită în prezenta decizie.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

mai 2004.