ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 819 din 27 noiembrie 2003 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.D.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 71 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Pașcani. A fost descontopită pedeapsa de un an și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 C. pen.
și un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (faptă săvârșită la 4 septembrie 2001 și de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (faptă săvârșită în noaptea de 6 septembrie 2001). S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Au fost interzise inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 11 iunie 2003. S-a constatat că partea vătămată D.I. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite suma de 2.500.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 31 mai 2003, inculpatul aflându-se în zona Tg. Cucu, împreună cu L.D., C.D., T.C. și R.T. s-a desprins din acest grup și s-a apropiat de partea vătămată D.I. și i-a smuls lănțișorul de aur de la gât. Prin decizia penală nr. 95 din 18 martie 2004, Curtea de Apel Iași, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul C.D.N., împotriva sus-menționatei sentințe, pe care a desființat-o integral și a dispus trimiterea dosarului la prima instanță, pentru rejudecarea fondului cauzei.
Totodată, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, menționându-se că această măsură urmează a se rediscuta de instanța de rejudecare, înainte de împlinirea termenului de 60 de zile. S-a motivat că lipsește încheierea din 20 noiembrie 2003, când au avut loc dezbaterile în fond asupra cauzei, ceea ce atrage nulitatea sentinței. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest preventiv, solicitând a se casa în parte și revoca această măsură, întrucât nu se mai justifică a fi menținută. Recursul este inadmisibil. Conform dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu privire la hotărârile supuse recursului, pot fi atacate cu recurs, deciziile pronunțate ca instanțe de apel de curțile de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Cum în cauză prin decizia penală nr. 95 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Iași, s-au admis apelurile declarate de parchet și de inculpat, a fost desființată integral sentința și s-a dispus trimiterea dosarului pentru rejudecare la prima instanță, decizia respectivă nu poate fi atacată cu recurs conform textului amintit. Faptul că inculpatul critică decizia numai cu privire la un aspect al acesteia, acela al menținerii stării de arest, nu este de natură a-i conferi dreptul de a declara recurs, din moment ce prin decizie s-a dispus rejudecarea cauzei și textul citat exclude astfel de decizii de la recurs. Pentru aceste considerente, constatând că recursul de față vizează exclusiv dispoziția de menținere a stării de arest, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.
pen., a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat și a trimite dosarul la Tribunalul Iași, pentru soluționarea cauzei. Totodată, urmează a-l obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul C.D.N., împotriva dispoziției de menținere a stării de arest dispusă, prin decizia penală nr. 95 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Iași, în dosarul nr. 221/2004. Obligă pe recurent să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.