ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 819 din 27

noiembrie 2003 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.D.N. la pedeapsa de

2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

beneficiul suspendării condiționate la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 71 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Pașcani.

A fost descontopită pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 2 luni închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 C. pen. și un an și 6

luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.

(1) lit. a), g) și i) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002

s-au constatat grațiate pedepsele de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 211 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (faptă săvârșită la

4 septembrie 2001 și de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen. (faptă săvârșită în noaptea de 6 septembrie 2001).

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Au fost interzise inculpatului

drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada reținerii și arestării preventive de la 11 iunie 2003.

S-a constatat că partea vătămată D.I.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul să achite suma de 2.500.000 lei, reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 31 mai 2003,

inculpatul aflându-se în zona Tg. Cucu, împreună cu L.D., C.D., T.C. și R.T.

s-a desprins din acest grup și s-a apropiat de partea vătămată D.I. și i-a

smuls lănțișorul de aur de la gât.

Prin decizia penală nr. 95 din 18

martie 2004, Curtea de Apel Iași, a admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul C.D.N., împotriva sus-menționatei

sentințe, pe care a desființat-o integral și a dispus trimiterea dosarului la

prima instanță, pentru rejudecarea fondului cauzei.

Totodată, s-a dispus menținerea

stării de arest a inculpatului, menționându-se că această măsură urmează a se

rediscuta de instanța de rejudecare, înainte de împlinirea termenului de 60 de

zile.

S-a motivat că lipsește încheierea

din 20 noiembrie 2003, când au avut loc dezbaterile în fond asupra cauzei, ceea

ce atrage nulitatea sentinței.

Împotriva deciziei, inculpatul a

declarat recurs, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest

preventiv, solicitând a se casa în parte și revoca această măsură, întrucât nu

se mai justifică a fi menținută.

Recursul este inadmisibil.

Conform dispozițiilor art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu privire la hotărârile supuse recursului,

pot fi atacate cu recurs, deciziile pronunțate ca instanțe de apel de curțile

de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Cum în cauză prin decizia penală nr.

95 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Iași, s-au admis apelurile declarate de

parchet și de inculpat, a fost desființată integral sentința și s-a dispus

trimiterea dosarului pentru rejudecare la prima instanță, decizia respectivă nu

poate fi atacată cu recurs conform textului amintit.

Faptul că inculpatul critică decizia

numai cu privire la un aspect al acesteia, acela al menținerii stării de arest,

nu este de natură a-i conferi dreptul de a declara recurs, din moment ce prin

decizie s-a dispus rejudecarea cauzei și textul citat exclude astfel de decizii

de la recurs.

Pentru aceste considerente, constatând

că recursul de față vizează exclusiv dispoziția de menținere a stării de arest,

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a se

respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat și a trimite dosarul la

Tribunalul Iași, pentru soluționarea cauzei.

Totodată, urmează a-l obliga pe

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea

formulată de inculpatul C.D.N., împotriva dispoziției de menținere a stării de

arest dispusă, prin decizia penală nr. 95 din 18 martie 2004 a Curții de Apel

Iași, în dosarul nr. 221/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2004.