ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1715/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1715/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 529

din 29 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus condamnarea

inculpaților:

pedepse:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 176 din Legea nr.

141/1997, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de un

an;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1), cu

aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen.

În baza dispozițiilor art.

33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele

stabilite inculpatului M.N. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o

durată de un an.

pedepse:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 176 din Legea nr.

141/1997, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de un

an;

- un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 280

alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen.

În baza dispozițiilor art.

33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele

stabilite inculpatului M.Șt. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o

durată de un an.

În baza dispozițiilor art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor

aplicate inculpaților pe o durată de 4 ani ce constituie pentru fiecare

inculpat termen de încercare conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpaților asupra art. 83 C. pen.

În baza dispozițiilor art.

118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea:

- de la inculpatul M.N. a

unui pistol tip revolver cu butoiaș, inscripționat Made în China și a 50 capse

Tear Gas Cartridges cal 22 mm;

- de la inculpatul M.Șt. a

100 capse marca Flobert Platz cal 6 mm.

În baza dispozițiilor art.

191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații să plătească fiecare

câte 3 milioane lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În anul 1992, inculpații

M.Șt. și M.N. au plecat în Statele Unite ale Americii, inculpatul M.N. obținând

în anul 1998 și cetățenia americană.

Cei doi s-au stabilit în

orașul Los Angeles și au lucrat la Compania B.

din S.U.A. un pistol tip revolver cu butoiaș cu opt lăcașuri pentru muniție,

precum și un număr de 50 capse Tear Gas Cartridges pe care, în luna mai 2000,

le-a pus în bagaje, a luat avionul pe direcția Los Angeles – New York, apoi New

York – Budapesta și, în final, Budapesta – Timișoara.

În acest mod, inculpatul

M.N. a introdus în România pistolul și capsele, deși nu deținea autorizație în

acest sens, le-a dus la locuința sa și le-a deținut ilegal până la data de 28

octombrie 2003, când au fost ridicate de organele de poliție.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 22128 din 3 noiembrie 2003 rezultă că pistolul este

armă de foc și este în stare de funcționare, iar cele 50 de capse Tear Gas

Cartridges sunt cartușe cu gaze lacrimogene și sunt în stare de funcțiune.

Din adresa nr. 24355/2003 a

I.P.J. Iași, Biroul arme, explozivi, substanțe toxice, rezultă că inculpatul

M.N. nu este autorizat să dețină arme de foc și muniții.

M.Șt. a cumpărat din S.U.A. mai multe arme și materii explozive.

Astfel, inculpatul a

achiziționat o pușcă cu aer comprimat marca Shangai, un pistol cu aer comprimat

marca Marksman, un pistol cu aer comprimat și 100 capse marca Flobert Platz,

cal 6 mm.

În luna aprilie 2002,

inculpatul a pus armele și cele 100 capse în bagaje și s-a hotărât să se

întoarcă în România cu avionul pe ruta Los – Angeles – Washington - Viena –

Timișoara.

Inculpatul a introdus în

țară la data de 19 aprilie 2002 cele 100 capse care conțin materii explozive,

precum și pușca și revolverele care nu sunt arme de foc, pe care le-a deținut

la domiciliul său unde au fost găsite de organele de poliție în data de 28

octombrie 2003.

Din raportul de constatare

tehnico-științific nr. 22128/2003 rezultă că cele 100 capse marca Flobert Platz

cal 6 mm conțin materii explozive, iar arma de tir model 62 - Changai, pistolul

marca Marksman-Repeater și celălalt pistol, sunt în stare de funcționare dar nu

sunt arme de foc.

Având în vedere acest ultim

aspect, în cauză s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală

a inculpatului M.Șt., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 C.

pen., întrucât pentru deținerea acestor tipuri de arme nu trebuie să aibă vreo

autorizare.

Inculpații au recunoscut că

au introdus în țară bunurile menționate în rechizitoriu, susținând că, în urma

verificărilor efectuate de autorități la intrarea în țară, acestea au observat

bunurile respective.

La solicitarea instanței

I.G.P.F. – Punct Poliție Frontieră Aeroport Timișoara a comunicat faptul că nu

s-au evidențiat aspecte deosebite la intrarea în țară din luna mai 2000 a

inculpatului M.N. și nici la intrarea în țară a inculpatului M.Șt. din data de

19 aprilie 2002, inculpații nefiind subiecții nici unei constatări (infracțiuni

sau contravenții), iar aceștia nu figurează în evidențele B.V.T.A.

S-a precizat, în adresa nr.

152940 din 3 iunie 2004, că în situația în care inculpații ar fi declarat la

controlul vamal efectuat de organele vamale din cadrul B.V.T.A. la intrarea în

România în mai 2000, respectiv 19 aprilie 2002, că dețin asupra lor armament și

muniție, acestea ar fi fost reținute de către organele vamale și predate

poliției de frontieră pe bază de proces-verbal, adică inculpații M.N. și M.Șt.,

dacă ar fi declarat la intrarea în țară că dețin armament și muniție, nu ar fi

intrat cu acestea în România sub nici o formă fără să aibă avizul autorităților

de poliție din interior (Biroul Arme, Explozivi, Substanțe Toxice din rata

domiciliului inculpaților), permis de port armă și fără să plătească taxele

vamale.

Sentința astfel pronunțată a

fost apelată, în termen legal de inculpații M.N. și M.Șt. și criticată pentru

nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, faptul de a fi avut asupra

lor armele respective neputând trece cu vederea la controlul vamal efectuat la

frontieră, însă nu a fost considerat ilegal. În consecință, se arată că faptele

comise nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au

fost condamnați, solicitând achitarea.

Prin decizia penală nr. 430/

A din 7 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, s-au

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, reținându-se că

infracțiunea de contrabandă prevăzută de legea specială, constă pentru

dispozițiile art. 176 din Legea nr. 141/1997 privind C. vam., în „trecerea

peste frontieră, fără autorizație, a armelor, munițiilor, materialelor

explozive sau radioactive”. Elementul material, latura obiectivă a acestei

infracțiuni, constă în acțiunea de trecere peste frontieră, deci la intrarea pe

teritoriul țării prin punctele de frontieră supuse vămuirii, a unora dintre

bunurile enumerate fără a deține în acest scop autorizația necesară. Rezultă

deci că infracțiunea de contrabandă, are ca și modalitate de realizare o

singură alternativă, respectiv trecerea peste frontieră bunurile supuse

autorizației fiind alternative. Totodată, trecerea peste frontieră a bunurilor

enumerate în textul de lege constituie infracțiunea de contrabandă numai dacă

această trecere nu a fost însoțită de autorizația prevăzută de lege. Cum din

actele dosarului nu rezultă că inculpații ar fi deținut autorizația necesară,

trecerea peste frontiera de stat a României a bunurilor supuse unei astfel de

condiții, respectiv un pistol tip revolver și 50 capse Tear Gas Cartridges

calibru 22 mm ce conțin gaze lacrimogene, pe de o parte și 100 capse marca

Flobert Platz calibru 6 mm ce conțin materii explozive, pe de altă parte,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută

de art. 176 din Legea nr. 141/1997, în mod corect fiind reținută vinovăția

inculpaților-apelanți în comiterea acestei infracțiuni.

Deținerea, portul,

confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația

armelor și munițiilor constituie infracțiunea privind nerespectarea regimului

armelor și munițiilor, în forma prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., când

oricare dintre aceste acțiuni se realizează fără drept.

Spre deosebire de

infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997,

elementul material al infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și

munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., are modalități alternative

de realizare, astfel încât pentru existența infracțiunii este suficient să se

săvârșească numai una din acțiunile enumerate în text, însă, ca și în cazul

infracțiunii de contrabandă, legea cere ca acțiunea să fie efectuată fără

drept. Cerința este îndeplinită și fapta constituie infracțiunea prevăzută de

art. 279 alin. (1) C. pen., dacă acțiunea se săvârșește cu încălcarea

condițiilor prevăzute de Legea nr. 17/1996, privind regimul armelor și

munițiilor care stabilește, în primul rând, condițiile referitoare la deținerea

și portul armelor și munițiilor. Astfel, persoanele fizice pot deține ori purta

arme sau muniții numai cu autorizarea organelor prevăzute de lege.

Cum inculpații nu dețineau

autorizația autorității competente nici în ceea ce privește deținerea ori

portul armelor sau munițiilor, nici în ceea ce privește transportul sau

introducerea acestora în țară, acțiunile lor se subscriu modalităților

alternative de realizare a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în

judecată, în mod corect instanța de fond apreciind că în cauză sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, în

final, fiind angajată răspunderea penală a acestora.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs inculpații M.N. și M.Șt., criticând-o sub

aspectul greșitei lor condamnări, în condițiile care în cauză erau aplicabile

dispozițiile art. 18

1

C. pen., față de gradul de pericol social

scăzut al faptelor, dat de împrejurările concrete ale săvârșirii acestora și

circumstanțele lor personale. În concret, inculpații au susținut că erau

plecați de mai mult din țară și nu erau la curent cu legislația în materie,

precum și că au și cetățenie americană, legislația S.U.A. fiind mai permisivă

în materia deținerii armelor de foc.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Instanța de fond și cea de

apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu

respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen. și au

stabilit corect împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată

acestora și vinovăția inculpaților, apreciind just gradul de pericol social al

faptelor, care nu sunt în mod vădit lipsite de importanță.

Astfel, în afara celor

câtorva date care caracterizează pozitiv persoana și conduita inculpaților,

necunoscuți cu antecedente penale, restul criteriilor stabilite de legiuitor

pentru evaluarea în concret a gradului de pericol social al faptei, prevăzute

de dispozițiile art. 18

1

alin. (2) C. pen., respectiv, modul de

săvârșire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, faptul că armele au

fost deținute un timp îndelungat până la depistarea lor de către organele de

poliție, precum și celelalte circumstanțe personale ale inculpaților, constând

în poziția lor pe parcursul judecății, de a invoca necunoașterea legii române

sau inactivitatea organelor vamale care, deși au observat armele și muniția, nu

au luat măsurile corespunzătoare, pledează pentru formarea convingerii

instanței, în sensul că faptele inculpaților nu sunt în mod vădit lipsite de

importanță și că nu au adus doar o atingere minimă valorilor ocrotite de lege,

prezentând astfel pericolul social al unor infracțiuni, în speță cele pentru

care inculpații au fost condamnați. Aceste considerente au fost însă avute în

vedere de către instanțe, fiind apreciate ca circumstanțe atenuante, cu

consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și al

aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Pentru aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursurile formulate de inculpați ca nefondate.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) din același cod, recurenții – inculpați vor fi obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.N. și M.Șt. împotriva deciziei penale nr. 430 din 7

decembrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2005.