ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 118
din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul M.A.
pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.
(1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din
infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de
4 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art.
255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.
37 lit. a) și b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea
prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.
37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-au descontopit și repus în
individualitatea lor următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare aplicată
inculpatului prin sentința penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a Judecătoriei
Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004 a Curții de
Apel Suceava;
- un an închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 857 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava,
definitivă prin decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a Curții de Apel
Suceava;
- 3 ani închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava,
definitivă pentru inculpat din decizia penală nr. 4767 din 24 octombrie 2003 a
Curții Supreme de Justiție.
În baza art. 39 alin. (1) C.
pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa de un
an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 857/2001 a Judecătoriei
Suceava, în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (2) C.
pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu pedepsele de
câte 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 661/2003 a Judecătoriei
Suceava și sentința penală nr. 281/2002 a Tribunalului Suceava, urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-au interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., în condițiile art. 71 C.
pen.
S-a dedus din pedeapsă
durata executată de la 04 septembrie 2001 la 03 octombrie 2001 și de la 25
februarie 2003 la 25 ianuarie 2005.
S-a anulat mandatul de
executare a pedepsei închisorii nr. 4563/2004 emis de Judecătoria Botoșani și
s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Prin aceeași sentință a fost
condamnat și inculpatul P.C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat
prevăzută de art. 201 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea
încadrării juridice din infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209
lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la
pedeapsa de 4 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită,
prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din
infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 7 din Legea nr.
543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de un an închisoare aplicată
inculpatului prin sentința penală nr. 1203 din 08 iunie 1998 a Judecătoriei
Suceava, definitivă prin neapelare la data de 07 iulie 1998 și s-a constatat
grațiată prin decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a Curții de Apel
Suceava.
S-au descontopit și repus în
individualitatea lor următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare aplicată
inculpatului prin sentința penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a Judecătoriei
Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004 a Curții de
Apel Suceava;
- un an închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 857 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava,
definitivă prin decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a curții de Apel
Suceava;
- un an și 6 luni închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului
Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 4767 din 24 octombrie 2003 a Curții
Supreme de Justiție.
În baza art. 39 alin. (1) C.
pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință cu
pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 857 din 26
septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 881
din 04 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, în pedeapsa rezultantă de 4 ani
închisoare.
În baza art. 36 alin. (2) C.
pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a
Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004
a curții de Apel Suceava și pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava,
definitivă pentru inculpat la data de 30 iunie 2003 prin decizia penală nr. 179
din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an
închisoare pentru care s-a revocat beneficiul grațierii, în total 5 ani
închisoare.
S-au interzis drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., în condițiile art. 71 C.
pen.
S-a dedus din pedeapsă
durata executată de la 25 februarie 2003 la 01 martie 2005.
S-a anulat mandatul de
executare a pedepsei închisorii nr. 6509/2005 emis de Judecătoria Botoșani și
s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Tot prin aceeași sentință a
fost condamnat inculpatul R.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt
calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 81 – art. 82 C.
pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe timp de 5 ani și s-a
atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă
durata reținerii și arestării preventive de la 06 aprilie 2003 la 04 iulie 2003.
Prin aceeași sentință a fost
condamnat inculpatul B.D.G. pentru complicitate la infracțiunea de furt
calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art.
209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin.
(2) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an
închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.
81 – art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe timp de
3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Tot prin aceeași sentință a
fost condamnat inculpatul B.D.G. pentru complicitate la infracțiunea de furt
calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art.
209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la
pedeapsa de 3 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită
prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a), b) și c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art.
34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa
rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a), b) și c) C. pen.
În temeiul art. 86
1
–
art. 86
2
C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere
pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 86
3
C.
pen., s-a pus în vedere inculpatului:
- să se prezinte la
sfârșitul fiecărui semestru al anului la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul
Suceava;
- să anunțe, în prealabil
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de
natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În temeiul art. 254 alin.
(3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.D.G. suma de 350 RON.
Inculpații M.A., P.C.I. și R.F.A.
au fost obligați să plătească, în solidar, părții civile SC O.R. SA București
suma de 3.568,80 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar pe inculpatul B.D.G.,
în solidar cu sus-numiții, până la concurența sumei de 1.984 RON din totalul
despăgubirilor menționate.
Inculpații M.A., P.C.I. și R.F.A.
au fost obligați să plătească părții civile SC A.Ț.A. SA Suceava, în solidar,
suma de 1.002 RON despăgubiri civile.
Inculpații M.A., P.C.I. și B.D.G.
au fost obligați să plătească, în solidar, părții civile SC M. SA Baia Mare,
suma de 16.418,25 RON cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat că SC S.G.R. SA
București nu s-a constituit în cauză parte civilă.
A fost obligat inculpatul R.F.A.
să plătească statului 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, pe inculpații B.D.G.
și B.D.G. să plătească statului câte 360 RON fiecare cu titlu de cheltuieli
judiciare, din care 420 RON, reprezentând onorarii avocați oficiu au fost
avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați, iar pe
inculpatul M.A. să plătească statului 650 RON cheltuieli judiciare, din care
211,50 RON, reprezentând onorariu expert care au fost avansate din fondurile
Ministerului Justiției.
Totodată a fost obligat
inculpatul P.C.I. să plătească statului suma de 700 RON cheltuieli judiciare,
din care 60 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu au fost avansați din
fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Suceava, iar 211,50
RON, reprezentând onorariu expert care au fost avansate din fondurile
Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această
sentință, prima instanță a reținut că la data de 20 octombrie 2001 la Postul de
Poliție al comunei Zvorâștea s-a prezentat numitul F.R., inginer
telecomunicații în cadrul SC M.R. SA București, care a încunoștințat organele
de poliție că, la data de 16 octombrie 2001, în urma deplasării la locul de
amplasare a releului necesar comunicațiilor mobile, de pe raza satului Stăncuța
din comuna Zvorâștea, județul Suceava a constatat că gardul din sârmă ce
împrejmuia releul (compus din 18 plase, fiecare în lungime de 2,50 și lățime de
2 metri) fusese sustras.
Cauza a figurat cu autori
necunoscuți până la data de 6 aprilie 2003 când, fiind audiat, inculpatul R.F.A.
a relatat că, în cursul lunii octombrie 2001 s-a deplasat împreună cu
inculpații M.A. și P.C.I. în satul Poiana din comuna Zvorâștea la bunicul său,
pentru a-l ajuta să culeagă bureți din pădure, loc în care au descoperit releul
de telecomunicații, împrejurare în care, și de comun acord, au hotărât să
sustragă plasele de gard care-l înconjurau. În acest sens, au revenit la
domiciliul bunicului inculpatului R.F.A. de unde, fără știrea acestuia au luat
mai multe chei, iar pe timpul nopții s-au deplasat la releul de telecomunicații
unde, au început să desfacă plasele de sârmă. După ce le-au demontat de pe
stâlpi au transportat plasele la cel mai apropiat drum, iar inculpatul R.F.A. a
sunat de pe telefonul mobil la un număr găsit în rubrica anunțuri dintr-un ziar
local, o persoană care efectua transporturi. Au contactat acel cetățean rămas
neidentificat și au stabilit ca acesta să vină cu un camion la intrarea în
satul Poiana.
După sosirea autocamionului,
cu toții au încărcat plasele în autovehicul și s-au deplasat până în cartierul
Burdujeni din municipiul Suceava, unde au depozitat plasele în apropierea unei
spălătorii auto, situată lângă Piața Agroalimentară a cartierului. Au achitat
șoferului suma de 500.000 lei.
A doua zi, au vândut plasele
din sârmă unui cetățean de etnie rromă, găsit ocazional, cu suma de 2.400.00
lei. Banii au fost împărțiți în mod egal de cei trei.
Prejudiciul cauzat SC M.R. SA,
în sumă de 1.800 dolari S.U.A. a rămas nerecuperat.
La data de 11 decembrie 2001
inculpatul R.F.A. și inculpații P.C.I. și M.A. s-au deplasat în comuna Salcea,
județul Suceava, cu un autoturism marca Dacia, condus de inculpatul B.D.G. (cu
care acesta făcea taximetrie). În comuna Salcea s-au oprit la un bar unde
primii trei au consumat băuturi alcoolice, după care au hotărât să revină în
municipiul Suceava. Pe traseu, la întoarcere, au observat un stand cu butelii aparținând
SC B.V. SRL Salcea, iar inculpatul M.A. i-a cerut inculpatului B.D.G. să
oprească autoturismul la o distanță mică de locul unde era standul cu butelii.
Inculpatul R.F.A. a forțat
lacătul asigurat cu un levier, după care, împreună cu P.C.I. și M.A. au sustras
10 butelii, pe care le-au pus în portbagajul autoturismului și pe bancheta din
spate a acestuia. Au ajuns în municipiul Suceava, unde P.C.I. s-a deplasat la
locuința martorului N.C., solicitându-i cheia de la garaj. Martorul a relatat
că inculpatul i-a spus că a cumpărat câteva butelii de la vecinii săi care
și-au pus gaz metan și nu avea unde să le depoziteze. Martorul i-a dat cheia
fără a se deplasa să vadă despre ce este vorba. A doua zi cei trei au vândut
buteliile cu suma de 350.00 lei/bucată.
Prejudiciul cauzat SC B.V. SRL
Salcea nu a fost recuperat fiind evaluat de către administratoarea P.V. la suma
de 6.000.000 lei. Aceasta însă, în declarația dată la dosar a arătat că nu se
constituie parte civilă în dosar.
Învinuitul B.D.G. nu a
recunoscut participarea la comiterea acestui furt, iar cu ocazia efectuării
confruntărilor cu ceilalți autori a avut aceeași poziție procesuală. Cei trei
însă l-au indicat ca fiind persoana care i-a transportat în comuna Salcea, de
unde au revenit cu buteliile sustrase.
La data de 9 ianuarie 2002,
inculpatul R.F.A. împreună cu inculpații P.C.I., M.A. și B.D.G. cu autoturismul
condus de ultimul, s-au deplasat în satul Poiana, comuna Zvorâștea, județul
Suceava, după ce primii trei consumaseră băuturi alcoolice.
La intrarea în satul Poiana,
autoturismul a rămas înzăpezit astfel că au coborât cu toții și s-au deplasat
la releul de unde fuseseră sustrase anterior plasele de gard. Ajunși la releu,
inculpatul P.C.I. având asupra sa mai multe chei și un patent într-o pungă, a
forțat tabla ușii de acces, creând o gaură, iar ulterior, prin forțarea ușii au
reușit să o deschidă. Folosindu-se de chei, în interior au demontat și au
sustras un ventilator de la instalația de aer condiționat și un calorifer, pe
care le-au transportat la autoturismul lui B.D.G. Pe drumul spre Suceava, pe
raza satului Călugăreni au fost opriți pentru control de organele de poliție,
fapt care i-a speriat, motiv pentru care au abandonat bunurile sustrase,
inclusiv trusa de scule folosită, în pădure.
Prejudiciul creat în dauna
SC M.R. SA este în sumă de 1.050 dolari S.U.A. și a rămas nerecuperat.
Ulterior, B.D.G. a condus
organele de poliție la locul unde au fost abandonate bunurile, fiind descoperit
doar setul de chei.
La data de 28 martie 2002
organele de poliție au fost sesizate de către numitul Ș.I.D., administrator la
SC Ș. SRL din satul Ilișești, comuna Ciprian Porumbescu, cu privire la faptul
că, în dimineața aceleiași zile a constatat că din standurile cu butelii au
fost sustrase un număr de 18 butelii de aragaz.
În urma cercetării la fața
locului, s-a constatat că standul de butelii al societății este situat pe
partea dreaptă a DN 17 Suceava - Gura Humorului, în loc public. Procedându-se
la examinarea standului de unde s-au sustras bunurile s-au constatat urme de
forțare a lacătelor. În urma verificărilor întreprinse de organele de poliție
au fost identificați autorii furturilor ca fiind inculpații R.F.A., P.C.I. și M.A.
Aceștia, în după amiaza zilei de 27 martie 2002, s-au întors din orașul Gura
Humorului cu un autoturism de ocazie, iar în timp ce treceau prin staul
Ilișești, comuna Ciprian Porumbescu, au observat un stand cu butelii amplasat
lângă șoseaua principală. Conform propriilor declarații cei trei ajunși în
municipiul Suceava au luat hotărârea ca în cursul nopții să se deplaseze în
satul Ilișești pentru a sustrage buteliile. În baza aceleiași rezoluții
infracționale, în seara zilei de 27 martie 2002, R.F.A. s-a deplasat la
martorul P.O., proprietarul unui autoturism taxi, pe care l-a rugat să facă o cursă.
Datorită faptului că martorul avea probleme personale, acesta a dat curs
rugăminții inculpatului, însă, la ora stabilită a trimis autoturismul condus de
martorul P.S.
P.S. s-a deplasat în jurul
orelor 18,00 cu autoturismul la punctul de întâlnire din cartierul Burdujeni,
loc în care s-a întâlnit cu M.A. Acesta i-a comunicat șoferului că vor efectua
o cursă, însă peste o oră sau două, când va trebui să revină.
Potrivit declarațiilor
martorului P.S., la ora fixată, în mașină au urcat R.F.A., P.C.I. și M.A. care
i-au cerut să-i transporte în comuna Salcea. S-au deplasat în această
localitate unde i s-a cerut să oprească în fața unei case. Șoferul a rămas în
autoturism. După un timp cei trei au revenit la mașină și i-au cerut șoferului
să se deplaseze în satul Ilișești, comuna Ciprian Porumbescu. În această
localitate au cerut martorului P.S. să oprească autoturismul într-un anumit
loc.
Inculpatul R.F.A. a declarat
că nu i-a comunicat șoferului ce intenționau să facă, spunându-i acestuia doar
că au de luat niște butelii de aragaz de la o persoană. După ce au coborât din
autoturism, inculpatul R.F.A. și P.C.I. au forțat lacătele de la standul de
butelii și au revenit cu 10 butelii pe care le-au pus în autoturism, cerându-i
șoferului să-i transporte în municipiul Suceava unde s-au deplasat la garajul
martorului N.C. P.C.I. i-a solicitat acestuia cheile de la garaj, spunându-i că
are de depozitate niște butelii pe care le-a cumpărat de la vecinii săi care
și-au montat instalații de gaz metan. Martorul i-a dat cheia fără a coborî să
vadă ce face inculpatul. Cei trei au depozitat buteliile de aragaz în garajul
martorului, după care au cerut șoferului să mai efectueze o cursă în
localitatea Ilișești, spunându-i că mai au de luat butelii. La insistențele
celor trei acesta a acceptat, astfel că din același stand au mai fost sustrase
încă 8 butelii, depozitate în același garaj. A doua zi, în jurul orelor 8,00,
martorul a fost căutat de inculpatul P.C.I. pentru a lua buteliile din garajul
lui N.C. Patru din butelii au fost vândute de cei trei inculpați la Stația P. din
cartierul Burdujeni, iar un număr de 14 au fost vândute unor angajați de la SC B.
din același cartier.
Martorul P.S. a declarat că
a fost plătit pentru cursele efectuate cu suma de 700.000 lei și un plin de
benzină la autoturism, iar în cursul aceleiași seri a fost căutat la domiciliu
de cei trei autori care i-au cerut să nu spună nimănui despre ce au făcut ei.
Ulterior, martorul a ajutat organele de poliție să identifice pe autorii
furtului.
Din prejudiciul cauzat SC Ș.
SRL în sumă de 15.000.000 lei au fost recuperate 4 butelii.
Fiind audiat, Ș.I.D. a
declarat că a mai rămas de recuperat suma de 11.500.000 lei, însă nu a înțeles
să se constituie parte civilă.
În cursul lunii decembrie
2002, într-o după amiază, într-una din zilele dinaintea Sărbătorilor de
Crăciun, inculpații P.C.I. și M.A. s-au deplasat cu un taxi la sediul SC C. SA
din cartierul Burdujeni, din municipiul Suceava și sub pretextul că
intenționează să caute fier vechi în incinta societății, au discutat cu agentul
de pază B.D.G. (angajat al SC R.G.S. SRL Suceava ce efectua serviciu de pază în
acel loc) să le permită intrarea în depozit pentru a căuta fier vechi.
În calitate de agent de
pază, inculpatul B.D.G. avea ca atribuțiuni de serviciu, asigurarea pazei
punctului încredințat; cunoașterea locului și punctelor vulnerabile din
perimetrul postului și răspundea nemijlocit de asigurarea ordinii și liniștii,
de integritatea bunurilor date în consemn, oprirea și legitimarea persoanelor
despre care există indicii că au săvârșit infracțiuni, iar în cazul
infracțiunilor flagrante să predea poliției pe făptuitori, bunurile sau
valorile care fac obiectul infracțiunii, luând măsuri pentru conservarea ori
paza lor, întocmind totodată proces-verbal despre luarea acestor măsuri,
atribuții care-i conferă calitatea de funcționar, conform art. 147 alin. (2) C.
pen.
Inițial agentul de pază a
refuzat să le permită accesul, însă cei doi inculpați i-au promis o sumă de
bani, fapt care l-a determinat pe acesta să le permită intrarea în incintă.
Inculpații au intrat în incinta depozitului și au ajuns într-un loc unde se
aflau mai multe bucăți metalice. Cei doi inculpați au susținut în declarațiile
date că agentul de pază nu a mai fost de acord să le permită luarea acelor
bucăți metalice, întrucât s-ar fi creat urme pe zăpadă.
La întoarcerea spre punctul
de acces, inculpații au sesizat că lanțul de la ușa unui depozit prevăzut cu
lacăt metalic, nu era bine fixat, astfel că, prin deschiderea parțială au văzut
în interiorul acelui depozit, aparținând SC B.M. Baia Mare, mai multe cutii cu
produse, astfel că i-au propus agentului de pază să le permită să sustragă
bunuri din depozit, promițându-i o sumă de bani.
Agentul de pază a fost de
acord și toți trei au venit la punctul de acces unde B.D.G. a luat cheile de pe
panou, s-a întors la ușa depozitului și prin folosirea acelor chei a constatat
că una a descuiat lacătul de la ușa depozitului. A revenit la poartă și a
comunicat celor doi învinuiți că o cheie s-a potrivit, la care cei doi i-au
spus că vor reveni în aceeași seară pentru a sustrage marfă, fapt care s-a
întâmplat în jurul orelor 22,00 la poarta de acces nr. 1 de la SC C. SA
așteptându-i agentul de pază care s-a deplasat la ușa depozitului, a descuiat
lacătul și a revenit la poartă. În continuare, P.C.I. și M.A. au mers la
depozit, după ce în prealabil i-au spus agentului că în scurt timp va veni o
mașină pentru a ridica marfa și să-i permită accesul până la depozit.
Inculpații au început să
scoată pe rampa din exterior, baxuri cu produse. După cca. 30 minute la poarta
de acces a venit martorul N.C. la volanul unui autovehicul tip dubă (cu care
inculpații P.C.I. și M.A. au vorbit în prealabil și i-au comunicat cu au de
efectuat un transport al unor produse din acel loc ce le aparțineau).
Conform înțelegerii, agentul
de pază a permis intrarea în incinta SC C. SA a autovehiculului condus de
martorul N.C. Inculpații P.C.I. și M.A. au încărcat în mașină cutiile și
baxurile sustrase din depozit, au urcat și ei în autovehicul, iar la poartă au
înmânat agentului de pază o sumă de bani pe care acesta a luat-o. După plecarea
inculpaților, agentul de pază s-a deplasat la ușa depozitului unde a încuiat la
loc lacătul și revenit la poartă unde a numărat banii primiți, constatând că
este suma de 1.500.000 lei. După aproximativ o săptămână, inculpații P.C.I. și M.A.
au revenit la SC C. SA unde l-au găsit de serviciu pe același agent de pază B.D.G.,
căruia i-au propus, ca în schimbul unei alte sume de bani să le permită să
sustragă bunuri în același mod tot din depozitul SC B.M. Baia Mare. Acesta a
fost de acord, astfel că, în jurul orelor 22,00, inculpații P.C.I. și M.A. au
revenit cu un autoturism de ocazie și, după ce agentul de pază a descuiat
lacătul asigurator de la depozit, cei doi au sustras cutii cu produse pe care
le-au depozitat în autoturismul cu care veniseră. La plecare au dat agentului
de pază suma de 2.000.000 lei, bani pe care acesta și i-a însușit, după ce în
prealabil a mers și a încuiat lacătul.
Prejudiciul cauzat SC B.M. Baia
Mare, constând în produse cosmetice și detergenți, în sumă de 164.182.562 lei a
rămas nerecuperat, iar cu această sumă societatea s-a constituit parte civilă.
Inculpatul B.D.G., la data
comiterii faptelor, era angajat al SC R.G.S. Suceava, în funcția de agent de
pază, începând cu data de 23 septembrie 2002, cu contract de muncă înregistrat
la I.T.M. Suceava, iar începând cu data de 18 octombrie 2002 a efectuat
serviciu de pază la SC C. SA Suceava conform adresei SC R.G.S. Suceava.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apeluri inculpații M.A., P.C.I. și R.F.A. pe care le-au motivat
oral, prin apărătorii acestora, în sensul că pedepsele aplicate sunt prea
aspre.
Prin decizia penală nr. 229
din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul
nr. 2640/39/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de
inculpații M.A., P.C.I. și R.F.A. împotriva sentinței penale nr. 118 din 2
aprilie 2006 a Tribunalului Suceava.
A fost obligat inculpatul
apelant R.F.A. să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare, iar
pe inculpații M.A. și P.C.I. câte 250 RON fiecare cheltuieli judiciare, din
care 300 RON onorariile celor 2 avocați oficiu au fost avansați din fondurile
Ministerului Justiției către B.C.A.J. Suceava.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a reținut că din ansamblul probator administrat în cauză a
rezultat fără nici un dubiu că inculpații se fac vinovați de săvârșirea
infracțiunilor pentru care au fost condamnați la câte o pedeapsă ce a fost în
mod just individualizată, în raport cu criteriile stabilite la art. 72 C. pen.,
respectiv că primii doi inculpați nu sunt la primul conflict cu legea penală,
primul săvârșind faptele în stare de recidivă postexecutorie, iar cel de-al
doilea în stare de recidivă postcondamnatorie.
De asemenea, nu este de
neglijat nici faptul că toți trei inculpații au săvârșit faptele în formă
continuată și nici faptul că prejudiciul cauzat este în cuantum ridicat și nici
nu a fost recuperat de la inculpați.
Prin urmare, s-a apreciat că
pedepsele stabilite de prima instanță exprimă gradul concret de pericol social
al infracțiunilor și periculozitatea inculpaților, încât nu s-a impus o
reducere a acestora.
Așa fiind și cum nici alte
motive pentru desființarea sentinței nu au fost reținute, curtea de apel,
constatând că hotărârea tribunalului este legală și temeinică sub toate
aspectele de fapt și de drept, în baza art. 279 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a
respins apelurile, ca nefondate, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.
proc. pen.
Împotriva acestei decizii au
declarat, în termenul legal, recursuri inculpații M.A. și P.C.I., fără a arăta
în scris motivele.
În recurs, cauza a fost
amânată de mai multe ori pentru a se da posibilitate recurenților inculpați
să-și angajeze apărători, față de comunicatele Uniunii Avocaților din România
și al Baroului București, pentru a se da posibilitate recurentului inculpat P.C.I.
să se prezinte și să-și susțină motivele de recurs, față de imposibilitatea de
prezentare a recurentului inculpat P.C.I., lipsa de apărare a acestuia și lipsa
de procedură cu intimata parte civilă SC A.Ț.A. SA București, sucursala
Suceava.
La termenul de astăzi, în
recurs apărătorul recurentului inculpat P.C.I. a solicitat acordarea unui
termen pentru atașarea unor acte în circumstanțiere.
Înalta Curte, deliberând, a
respins cererea de amânare și, constatând cauza în stare de judecată a acordat
cuvântul părților, în conformitate cu art. 385
9
pct. 13 C. proc.
pen.
Apărătorul recurentului
inculpat P.C.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei
mai mari eficiențe a circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 C. pen.,
arătând că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, un contract de
credit la o bancă și un loc de muncă.
Apărătorul recurentului
inculpat M.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14
C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate acestuia, deoarece
pedeapsa la care a fost condamnat este prea aspră.
Concluziile reprezentantului
Ministerului Public, precum și pozițiile adoptate de fiecare recurent inculpat,
în ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a
prezentei decizii.
Examinând recursurile
declarate de recurenții inculpați M.A. și P.C.I. împotriva deciziei instanței
de apel, în raport cu motivele invocate de fiecare inculpat ce se vor analiza
prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., Înalta Curte apreciază recursurile recurenților inculpați ca fiind
nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a
ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța
de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza
propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăția inculpaților M.A. și P.C.I.
în săvârșirea infracțiunilor pentru care fiecare a fost trimis în judecată, prin
schimbarea încadrărilor juridice numai cu privire la starea de recidivă, în
sensul reținerii, atât a recidivei postcondamnatorii, cât și postexecutorii în
sarcina inculpatului M.A. și respectiv a stării de recidivă postcondamnatorie
în sarcina inculpatului P.C.I., în raport cu situația de fapt reținută.
Înalta Curte consideră că în
cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,
referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților M.A.
și P.C.I., care la data de 20 octombrie 2001 și în perioadele 11 decembrie 2001;
09 ianuarie 2002; la data de 28 martie 2002; în cursul lunii decembrie 2002 în
mod repetat, împreună cu mai multe persoane, pe timp de noapte, din locuri
publice și prin efracție de a sustrage mai multe bunuri, respectiv 18 plase de
sârmă, 28 butelii de aragaz de la părți civile diferite, alte produse de la
altă parte civilă, iar la cea din urmă faptă și cu complicitatea agentului de
pază căruia i-au oferit cu titlu de mită suma totală de 3.500.000 lei,
întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al
infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e), g) și i)
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C.
pen., de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă
postcondamnatorie și postexecutorie și art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și b) C. pen., de dare de mită în formă
continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie în
sarcina inculpatului M.A. și respectiv art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e),
g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.
pen., de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă
postcondamnatorie și art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., dare de mită în formă continuată în stare
de recidivă postcondamnatorie.
De asemenea, în ceea ce
privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților M.A. și P.C.I.
a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.
72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptelor
comise de cei doi inculpați, agravat de circumstanțele reale concrete,
respectiv de numărul de participanți, de locurile publice de unde au fost
sustrase bunurile, pe timp de noapte, prin efracție, de natura diferită a
bunurilor sustrase, cuantumurile prejudiciilor produse părților civile, de natura
sumei date pentru facilitarea sustragerii bunurilor, de caracterul repetat la
faptelor comise.
Totodată, au fost avute în
vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, atitudinea sinceră a
acestora cu privire la recunoașterea faptelor comise, starea de recidivă
postcondamnatorie și postexecutorie în care au fost comise faptele din prezenta
cauză de către inculpatul M.A., față de condamnările anterioare și respectiv
starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului P.C.I. față de condamnarea
anterioară și concurența faptelor comise de inculpați în raport cu alte fapte
din hotărârile anterioare, așa cum rezultă din fișele de cazier ale
inculpaților M.A. și P.C.I. precum și din referatul Biroului de executări
penale al Judecătoriei Suceava privind condamnări ale celor doi inculpați din
care rezultă că inculpații au comis anterior tot fapte de furt calificat,
dovedind perseverență infracțională în săvârșirea aceluia și gen de infracțiuni,
inculpatul M.A. este căsătorit, are un copil minor, iar inculpatul P.C.I., are
doi copii minori și este fără ocupație.
Înalta Curte consideră că
pedepsele aplicate în mod diferențiat, în cuantumuri orientate către minimul
prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, fiecăruia dintre recurenții
inculpați, cu aplicarea în mod distinct a dispozițiilor legale corespunzătoare
stării de recidivă reținută distinct în sarcina acestora, precum și a celor referitoare
la descontopirea și recontopirea pedepselor, urmând ca în final pedepsele
rezultante aplicate inculpaților, să se execute în regim de detenție sunt
singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, respectiv a
celui educativ și de exemplaritate, dându-se posibilitatea unei resocializări
viitoare pozitive a inculpaților.
În raport cu cele
menționate, nu se pot reține criticile formulate de recurenții inculpați, în
sensul reducerii pedepselor, prin acordarea unei eficiențe mai largi a circumstanțelor
atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece, pe de-o parte, în cauză nu a
fost făcută o aplicare distinctă a acestor circumstanțe și a regimului
sancționator corespunzător, de către instanțe, iar, pe de altă parte, în cauză,
nici nu se impune dispunerea acestora, față de evaluarea plurală a tuturor
criteriilor generale specifice individualizării pedepselor în contextul cauzei,
pedepsele la care au fost condamnați inculpații M.A. și P.C.I., atât sub
aspectul cuantumurilor, cât și a modalității de executare, fiind proporționale cu
gravitatea faptelor comise și cu circumstanțele personale ale inculpaților, așa
încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen.
Astfel, Înalta Curte
consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică
sub toate aspectele.
Totodată, verificând
hotărârea atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi
putut invoca din oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente,
Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va
respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați M.A. și P.C.I.
împotriva deciziei penale nr. 229 din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția
penală.
În conformitate cu art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata
cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând
onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de recurenții inculpați M.A. și P.C.I. împotriva deciziei
penale nr. 229 din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală.
Obligă recurenții inculpați
la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați
din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 22 februarie 2007.