ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118

din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul M.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de

4 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art.

255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) și b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-au descontopit și repus în

individualitatea lor următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a Judecătoriei

Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004 a Curții de

Apel Suceava;

- un an închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 857 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava,

definitivă prin decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a Curții de Apel

Suceava;

- 3 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava,

definitivă pentru inculpat din decizia penală nr. 4767 din 24 octombrie 2003 a

Curții Supreme de Justiție.

În baza art. 39 alin. (1) C.

pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa de un

an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 857/2001 a Judecătoriei

Suceava, în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C.

pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu pedepsele de

câte 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 661/2003 a Judecătoriei

Suceava și sentința penală nr. 281/2002 a Tribunalului Suceava, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-au interzis drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., în condițiile art. 71 C.

pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata executată de la 04 septembrie 2001 la 03 octombrie 2001 și de la 25

februarie 2003 la 25 ianuarie 2005.

S-a anulat mandatul de

executare a pedepsei închisorii nr. 4563/2004 emis de Judecătoria Botoșani și

s-a dispus emiterea unui nou mandat.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul P.C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat

prevăzută de art. 201 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la

pedeapsa de 4 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită,

prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr.

543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de un an închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1203 din 08 iunie 1998 a Judecătoriei

Suceava, definitivă prin neapelare la data de 07 iulie 1998 și s-a constatat

grațiată prin decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a Curții de Apel

Suceava.

S-au descontopit și repus în

individualitatea lor următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a Judecătoriei

Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004 a Curții de

Apel Suceava;

- un an închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 857 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava,

definitivă prin decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a curții de Apel

Suceava;

- un an și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului

Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 4767 din 24 octombrie 2003 a Curții

Supreme de Justiție.

În baza art. 39 alin. (1) C.

pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință cu

pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 857 din 26

septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 881

din 04 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, în pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C.

pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a

Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004

a curții de Apel Suceava și pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava,

definitivă pentru inculpat la data de 30 iunie 2003 prin decizia penală nr. 179

din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an

închisoare pentru care s-a revocat beneficiul grațierii, în total 5 ani

închisoare.

S-au interzis drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., în condițiile art. 71 C.

pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata executată de la 25 februarie 2003 la 01 martie 2005.

S-a anulat mandatul de

executare a pedepsei închisorii nr. 6509/2005 emis de Judecătoria Botoșani și

s-a dispus emiterea unui nou mandat.

Tot prin aceeași sentință a

fost condamnat inculpatul R.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 – art. 82 C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe timp de 5 ani și s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive de la 06 aprilie 2003 la 04 iulie 2003.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat inculpatul B.D.G. pentru complicitate la infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art.

209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin.

(2) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an

închisoare.

În temeiul dispozițiilor art.

81 – art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe timp de

3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Tot prin aceeași sentință a

fost condamnat inculpatul B.D.G. pentru complicitate la infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art.

209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la

pedeapsa de 3 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen.

În temeiul art. 86

1

–

art. 86

2

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere

pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 86

3

C.

pen., s-a pus în vedere inculpatului:

- să se prezinte la

sfârșitul fiecărui semestru al anului la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul

Suceava;

- să anunțe, în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 254 alin.

(3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.D.G. suma de 350 RON.

Inculpații M.A., P.C.I. și R.F.A.

au fost obligați să plătească, în solidar, părții civile SC O.R. SA București

suma de 3.568,80 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar pe inculpatul B.D.G.,

în solidar cu sus-numiții, până la concurența sumei de 1.984 RON din totalul

despăgubirilor menționate.

Inculpații M.A., P.C.I. și R.F.A.

au fost obligați să plătească părții civile SC A.Ț.A. SA Suceava, în solidar,

suma de 1.002 RON despăgubiri civile.

Inculpații M.A., P.C.I. și B.D.G.

au fost obligați să plătească, în solidar, părții civile SC M. SA Baia Mare,

suma de 16.418,25 RON cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că SC S.G.R. SA

București nu s-a constituit în cauză parte civilă.

A fost obligat inculpatul R.F.A.

să plătească statului 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, pe inculpații B.D.G.

și B.D.G. să plătească statului câte 360 RON fiecare cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care 420 RON, reprezentând onorarii avocați oficiu au fost

avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați, iar pe

inculpatul M.A. să plătească statului 650 RON cheltuieli judiciare, din care

211,50 RON, reprezentând onorariu expert care au fost avansate din fondurile

Ministerului Justiției.

Totodată a fost obligat

inculpatul P.C.I. să plătească statului suma de 700 RON cheltuieli judiciare,

din care 60 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu au fost avansați din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Suceava, iar 211,50

RON, reprezentând onorariu expert care au fost avansate din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că la data de 20 octombrie 2001 la Postul de

Poliție al comunei Zvorâștea s-a prezentat numitul F.R., inginer

telecomunicații în cadrul SC M.R. SA București, care a încunoștințat organele

de poliție că, la data de 16 octombrie 2001, în urma deplasării la locul de

amplasare a releului necesar comunicațiilor mobile, de pe raza satului Stăncuța

din comuna Zvorâștea, județul Suceava a constatat că gardul din sârmă ce

împrejmuia releul (compus din 18 plase, fiecare în lungime de 2,50 și lățime de

2 metri) fusese sustras.

Cauza a figurat cu autori

necunoscuți până la data de 6 aprilie 2003 când, fiind audiat, inculpatul R.F.A.

a relatat că, în cursul lunii octombrie 2001 s-a deplasat împreună cu

inculpații M.A. și P.C.I. în satul Poiana din comuna Zvorâștea la bunicul său,

pentru a-l ajuta să culeagă bureți din pădure, loc în care au descoperit releul

de telecomunicații, împrejurare în care, și de comun acord, au hotărât să

sustragă plasele de gard care-l înconjurau. În acest sens, au revenit la

domiciliul bunicului inculpatului R.F.A. de unde, fără știrea acestuia au luat

mai multe chei, iar pe timpul nopții s-au deplasat la releul de telecomunicații

unde, au început să desfacă plasele de sârmă. După ce le-au demontat de pe

stâlpi au transportat plasele la cel mai apropiat drum, iar inculpatul R.F.A. a

sunat de pe telefonul mobil la un număr găsit în rubrica anunțuri dintr-un ziar

local, o persoană care efectua transporturi. Au contactat acel cetățean rămas

neidentificat și au stabilit ca acesta să vină cu un camion la intrarea în

satul Poiana.

După sosirea autocamionului,

cu toții au încărcat plasele în autovehicul și s-au deplasat până în cartierul

Burdujeni din municipiul Suceava, unde au depozitat plasele în apropierea unei

spălătorii auto, situată lângă Piața Agroalimentară a cartierului. Au achitat

șoferului suma de 500.000 lei.

A doua zi, au vândut plasele

din sârmă unui cetățean de etnie rromă, găsit ocazional, cu suma de 2.400.00

lei. Banii au fost împărțiți în mod egal de cei trei.

Prejudiciul cauzat SC M.R. SA,

în sumă de 1.800 dolari S.U.A. a rămas nerecuperat.

La data de 11 decembrie 2001

inculpatul R.F.A. și inculpații P.C.I. și M.A. s-au deplasat în comuna Salcea,

județul Suceava, cu un autoturism marca Dacia, condus de inculpatul B.D.G. (cu

care acesta făcea taximetrie). În comuna Salcea s-au oprit la un bar unde

primii trei au consumat băuturi alcoolice, după care au hotărât să revină în

municipiul Suceava. Pe traseu, la întoarcere, au observat un stand cu butelii aparținând

SC B.V. SRL Salcea, iar inculpatul M.A. i-a cerut inculpatului B.D.G. să

oprească autoturismul la o distanță mică de locul unde era standul cu butelii.

Inculpatul R.F.A. a forțat

lacătul asigurat cu un levier, după care, împreună cu P.C.I. și M.A. au sustras

10 butelii, pe care le-au pus în portbagajul autoturismului și pe bancheta din

spate a acestuia. Au ajuns în municipiul Suceava, unde P.C.I. s-a deplasat la

locuința martorului N.C., solicitându-i cheia de la garaj. Martorul a relatat

că inculpatul i-a spus că a cumpărat câteva butelii de la vecinii săi care

și-au pus gaz metan și nu avea unde să le depoziteze. Martorul i-a dat cheia

fără a se deplasa să vadă despre ce este vorba. A doua zi cei trei au vândut

buteliile cu suma de 350.00 lei/bucată.

Prejudiciul cauzat SC B.V. SRL

Salcea nu a fost recuperat fiind evaluat de către administratoarea P.V. la suma

de 6.000.000 lei. Aceasta însă, în declarația dată la dosar a arătat că nu se

constituie parte civilă în dosar.

Învinuitul B.D.G. nu a

recunoscut participarea la comiterea acestui furt, iar cu ocazia efectuării

confruntărilor cu ceilalți autori a avut aceeași poziție procesuală. Cei trei

însă l-au indicat ca fiind persoana care i-a transportat în comuna Salcea, de

unde au revenit cu buteliile sustrase.

La data de 9 ianuarie 2002,

inculpatul R.F.A. împreună cu inculpații P.C.I., M.A. și B.D.G. cu autoturismul

condus de ultimul, s-au deplasat în satul Poiana, comuna Zvorâștea, județul

Suceava, după ce primii trei consumaseră băuturi alcoolice.

La intrarea în satul Poiana,

autoturismul a rămas înzăpezit astfel că au coborât cu toții și s-au deplasat

la releul de unde fuseseră sustrase anterior plasele de gard. Ajunși la releu,

inculpatul P.C.I. având asupra sa mai multe chei și un patent într-o pungă, a

forțat tabla ușii de acces, creând o gaură, iar ulterior, prin forțarea ușii au

reușit să o deschidă. Folosindu-se de chei, în interior au demontat și au

sustras un ventilator de la instalația de aer condiționat și un calorifer, pe

care le-au transportat la autoturismul lui B.D.G. Pe drumul spre Suceava, pe

raza satului Călugăreni au fost opriți pentru control de organele de poliție,

fapt care i-a speriat, motiv pentru care au abandonat bunurile sustrase,

inclusiv trusa de scule folosită, în pădure.

Prejudiciul creat în dauna

SC M.R. SA este în sumă de 1.050 dolari S.U.A. și a rămas nerecuperat.

Ulterior, B.D.G. a condus

organele de poliție la locul unde au fost abandonate bunurile, fiind descoperit

doar setul de chei.

La data de 28 martie 2002

organele de poliție au fost sesizate de către numitul Ș.I.D., administrator la

SC Ș. SRL din satul Ilișești, comuna Ciprian Porumbescu, cu privire la faptul

că, în dimineața aceleiași zile a constatat că din standurile cu butelii au

fost sustrase un număr de 18 butelii de aragaz.

În urma cercetării la fața

locului, s-a constatat că standul de butelii al societății este situat pe

partea dreaptă a DN 17 Suceava - Gura Humorului, în loc public. Procedându-se

la examinarea standului de unde s-au sustras bunurile s-au constatat urme de

forțare a lacătelor. În urma verificărilor întreprinse de organele de poliție

au fost identificați autorii furturilor ca fiind inculpații R.F.A., P.C.I. și M.A.

Aceștia, în după amiaza zilei de 27 martie 2002, s-au întors din orașul Gura

Humorului cu un autoturism de ocazie, iar în timp ce treceau prin staul

Ilișești, comuna Ciprian Porumbescu, au observat un stand cu butelii amplasat

lângă șoseaua principală. Conform propriilor declarații cei trei ajunși în

municipiul Suceava au luat hotărârea ca în cursul nopții să se deplaseze în

satul Ilișești pentru a sustrage buteliile. În baza aceleiași rezoluții

infracționale, în seara zilei de 27 martie 2002, R.F.A. s-a deplasat la

martorul P.O., proprietarul unui autoturism taxi, pe care l-a rugat să facă o cursă.

Datorită faptului că martorul avea probleme personale, acesta a dat curs

rugăminții inculpatului, însă, la ora stabilită a trimis autoturismul condus de

martorul P.S.

P.S. s-a deplasat în jurul

orelor 18,00 cu autoturismul la punctul de întâlnire din cartierul Burdujeni,

loc în care s-a întâlnit cu M.A. Acesta i-a comunicat șoferului că vor efectua

o cursă, însă peste o oră sau două, când va trebui să revină.

Potrivit declarațiilor

martorului P.S., la ora fixată, în mașină au urcat R.F.A., P.C.I. și M.A. care

i-au cerut să-i transporte în comuna Salcea. S-au deplasat în această

localitate unde i s-a cerut să oprească în fața unei case. Șoferul a rămas în

autoturism. După un timp cei trei au revenit la mașină și i-au cerut șoferului

să se deplaseze în satul Ilișești, comuna Ciprian Porumbescu. În această

localitate au cerut martorului P.S. să oprească autoturismul într-un anumit

loc.

Inculpatul R.F.A. a declarat

că nu i-a comunicat șoferului ce intenționau să facă, spunându-i acestuia doar

că au de luat niște butelii de aragaz de la o persoană. După ce au coborât din

autoturism, inculpatul R.F.A. și P.C.I. au forțat lacătele de la standul de

butelii și au revenit cu 10 butelii pe care le-au pus în autoturism, cerându-i

șoferului să-i transporte în municipiul Suceava unde s-au deplasat la garajul

martorului N.C. P.C.I. i-a solicitat acestuia cheile de la garaj, spunându-i că

are de depozitate niște butelii pe care le-a cumpărat de la vecinii săi care

și-au montat instalații de gaz metan. Martorul i-a dat cheia fără a coborî să

vadă ce face inculpatul. Cei trei au depozitat buteliile de aragaz în garajul

martorului, după care au cerut șoferului să mai efectueze o cursă în

localitatea Ilișești, spunându-i că mai au de luat butelii. La insistențele

celor trei acesta a acceptat, astfel că din același stand au mai fost sustrase

încă 8 butelii, depozitate în același garaj. A doua zi, în jurul orelor 8,00,

martorul a fost căutat de inculpatul P.C.I. pentru a lua buteliile din garajul

lui N.C. Patru din butelii au fost vândute de cei trei inculpați la Stația P. din

cartierul Burdujeni, iar un număr de 14 au fost vândute unor angajați de la SC B.

din același cartier.

Martorul P.S. a declarat că

a fost plătit pentru cursele efectuate cu suma de 700.000 lei și un plin de

benzină la autoturism, iar în cursul aceleiași seri a fost căutat la domiciliu

de cei trei autori care i-au cerut să nu spună nimănui despre ce au făcut ei.

Ulterior, martorul a ajutat organele de poliție să identifice pe autorii

furtului.

Din prejudiciul cauzat SC Ș.

SRL în sumă de 15.000.000 lei au fost recuperate 4 butelii.

Fiind audiat, Ș.I.D. a

declarat că a mai rămas de recuperat suma de 11.500.000 lei, însă nu a înțeles

să se constituie parte civilă.

În cursul lunii decembrie

2002, într-o după amiază, într-una din zilele dinaintea Sărbătorilor de

Crăciun, inculpații P.C.I. și M.A. s-au deplasat cu un taxi la sediul SC C. SA

din cartierul Burdujeni, din municipiul Suceava și sub pretextul că

intenționează să caute fier vechi în incinta societății, au discutat cu agentul

de pază B.D.G. (angajat al SC R.G.S. SRL Suceava ce efectua serviciu de pază în

acel loc) să le permită intrarea în depozit pentru a căuta fier vechi.

În calitate de agent de

pază, inculpatul B.D.G. avea ca atribuțiuni de serviciu, asigurarea pazei

punctului încredințat; cunoașterea locului și punctelor vulnerabile din

perimetrul postului și răspundea nemijlocit de asigurarea ordinii și liniștii,

de integritatea bunurilor date în consemn, oprirea și legitimarea persoanelor

despre care există indicii că au săvârșit infracțiuni, iar în cazul

infracțiunilor flagrante să predea poliției pe făptuitori, bunurile sau

valorile care fac obiectul infracțiunii, luând măsuri pentru conservarea ori

paza lor, întocmind totodată proces-verbal despre luarea acestor măsuri,

atribuții care-i conferă calitatea de funcționar, conform art. 147 alin. (2) C.

pen.

Inițial agentul de pază a

refuzat să le permită accesul, însă cei doi inculpați i-au promis o sumă de

bani, fapt care l-a determinat pe acesta să le permită intrarea în incintă.

Inculpații au intrat în incinta depozitului și au ajuns într-un loc unde se

aflau mai multe bucăți metalice. Cei doi inculpați au susținut în declarațiile

date că agentul de pază nu a mai fost de acord să le permită luarea acelor

bucăți metalice, întrucât s-ar fi creat urme pe zăpadă.

La întoarcerea spre punctul

de acces, inculpații au sesizat că lanțul de la ușa unui depozit prevăzut cu

lacăt metalic, nu era bine fixat, astfel că, prin deschiderea parțială au văzut

în interiorul acelui depozit, aparținând SC B.M. Baia Mare, mai multe cutii cu

produse, astfel că i-au propus agentului de pază să le permită să sustragă

bunuri din depozit, promițându-i o sumă de bani.

Agentul de pază a fost de

acord și toți trei au venit la punctul de acces unde B.D.G. a luat cheile de pe

panou, s-a întors la ușa depozitului și prin folosirea acelor chei a constatat

că una a descuiat lacătul de la ușa depozitului. A revenit la poartă și a

comunicat celor doi învinuiți că o cheie s-a potrivit, la care cei doi i-au

spus că vor reveni în aceeași seară pentru a sustrage marfă, fapt care s-a

întâmplat în jurul orelor 22,00 la poarta de acces nr. 1 de la SC C. SA

așteptându-i agentul de pază care s-a deplasat la ușa depozitului, a descuiat

lacătul și a revenit la poartă. În continuare, P.C.I. și M.A. au mers la

depozit, după ce în prealabil i-au spus agentului că în scurt timp va veni o

mașină pentru a ridica marfa și să-i permită accesul până la depozit.

Inculpații au început să

scoată pe rampa din exterior, baxuri cu produse. După cca. 30 minute la poarta

de acces a venit martorul N.C. la volanul unui autovehicul tip dubă (cu care

inculpații P.C.I. și M.A. au vorbit în prealabil și i-au comunicat cu au de

efectuat un transport al unor produse din acel loc ce le aparțineau).

Conform înțelegerii, agentul

de pază a permis intrarea în incinta SC C. SA a autovehiculului condus de

martorul N.C. Inculpații P.C.I. și M.A. au încărcat în mașină cutiile și

baxurile sustrase din depozit, au urcat și ei în autovehicul, iar la poartă au

înmânat agentului de pază o sumă de bani pe care acesta a luat-o. După plecarea

inculpaților, agentul de pază s-a deplasat la ușa depozitului unde a încuiat la

loc lacătul și revenit la poartă unde a numărat banii primiți, constatând că

este suma de 1.500.000 lei. După aproximativ o săptămână, inculpații P.C.I. și M.A.

au revenit la SC C. SA unde l-au găsit de serviciu pe același agent de pază B.D.G.,

căruia i-au propus, ca în schimbul unei alte sume de bani să le permită să

sustragă bunuri în același mod tot din depozitul SC B.M. Baia Mare. Acesta a

fost de acord, astfel că, în jurul orelor 22,00, inculpații P.C.I. și M.A. au

revenit cu un autoturism de ocazie și, după ce agentul de pază a descuiat

lacătul asigurator de la depozit, cei doi au sustras cutii cu produse pe care

le-au depozitat în autoturismul cu care veniseră. La plecare au dat agentului

de pază suma de 2.000.000 lei, bani pe care acesta și i-a însușit, după ce în

prealabil a mers și a încuiat lacătul.

Prejudiciul cauzat SC B.M. Baia

Mare, constând în produse cosmetice și detergenți, în sumă de 164.182.562 lei a

rămas nerecuperat, iar cu această sumă societatea s-a constituit parte civilă.

Inculpatul B.D.G., la data

comiterii faptelor, era angajat al SC R.G.S. Suceava, în funcția de agent de

pază, începând cu data de 23 septembrie 2002, cu contract de muncă înregistrat

la I.T.M. Suceava, iar începând cu data de 18 octombrie 2002 a efectuat

serviciu de pază la SC C. SA Suceava conform adresei SC R.G.S. Suceava.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apeluri inculpații M.A., P.C.I. și R.F.A. pe care le-au motivat

oral, prin apărătorii acestora, în sensul că pedepsele aplicate sunt prea

aspre.

Prin decizia penală nr. 229

din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 2640/39/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații M.A., P.C.I. și R.F.A. împotriva sentinței penale nr. 118 din 2

aprilie 2006 a Tribunalului Suceava.

A fost obligat inculpatul

apelant R.F.A. să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare, iar

pe inculpații M.A. și P.C.I. câte 250 RON fiecare cheltuieli judiciare, din

care 300 RON onorariile celor 2 avocați oficiu au fost avansați din fondurile

Ministerului Justiției către B.C.A.J. Suceava.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că din ansamblul probator administrat în cauză a

rezultat fără nici un dubiu că inculpații se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost condamnați la câte o pedeapsă ce a fost în

mod just individualizată, în raport cu criteriile stabilite la art. 72 C. pen.,

respectiv că primii doi inculpați nu sunt la primul conflict cu legea penală,

primul săvârșind faptele în stare de recidivă postexecutorie, iar cel de-al

doilea în stare de recidivă postcondamnatorie.

De asemenea, nu este de

neglijat nici faptul că toți trei inculpații au săvârșit faptele în formă

continuată și nici faptul că prejudiciul cauzat este în cuantum ridicat și nici

nu a fost recuperat de la inculpați.

Prin urmare, s-a apreciat că

pedepsele stabilite de prima instanță exprimă gradul concret de pericol social

al infracțiunilor și periculozitatea inculpaților, încât nu s-a impus o

reducere a acestora.

Așa fiind și cum nici alte

motive pentru desființarea sentinței nu au fost reținute, curtea de apel,

constatând că hotărârea tribunalului este legală și temeinică sub toate

aspectele de fapt și de drept, în baza art. 279 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins apelurile, ca nefondate, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termenul legal, recursuri inculpații M.A. și P.C.I., fără a arăta

în scris motivele.

În recurs, cauza a fost

amânată de mai multe ori pentru a se da posibilitate recurenților inculpați

să-și angajeze apărători, față de comunicatele Uniunii Avocaților din România

și al Baroului București, pentru a se da posibilitate recurentului inculpat P.C.I.

să se prezinte și să-și susțină motivele de recurs, față de imposibilitatea de

prezentare a recurentului inculpat P.C.I., lipsa de apărare a acestuia și lipsa

de procedură cu intimata parte civilă SC A.Ț.A. SA București, sucursala

Suceava.

La termenul de astăzi, în

recurs apărătorul recurentului inculpat P.C.I. a solicitat acordarea unui

termen pentru atașarea unor acte în circumstanțiere.

Înalta Curte, deliberând, a

respins cererea de amânare și, constatând cauza în stare de judecată a acordat

cuvântul părților, în conformitate cu art. 385

9

pct. 13 C. proc.

pen.

Apărătorul recurentului

inculpat P.C.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei

mai mari eficiențe a circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 C. pen.,

arătând că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, un contract de

credit la o bancă și un loc de muncă.

Apărătorul recurentului

inculpat M.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate acestuia, deoarece

pedeapsa la care a fost condamnat este prea aspră.

Concluziile reprezentantului

Ministerului Public, precum și pozițiile adoptate de fiecare recurent inculpat,

în ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a

prezentei decizii.

Examinând recursurile

declarate de recurenții inculpați M.A. și P.C.I. împotriva deciziei instanței

de apel, în raport cu motivele invocate de fiecare inculpat ce se vor analiza

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursurile recurenților inculpați ca fiind

nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța

de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza

propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăția inculpaților M.A. și P.C.I.

în săvârșirea infracțiunilor pentru care fiecare a fost trimis în judecată, prin

schimbarea încadrărilor juridice numai cu privire la starea de recidivă, în

sensul reținerii, atât a recidivei postcondamnatorii, cât și postexecutorii în

sarcina inculpatului M.A. și respectiv a stării de recidivă postcondamnatorie

în sarcina inculpatului P.C.I., în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților M.A.

și P.C.I., care la data de 20 octombrie 2001 și în perioadele 11 decembrie 2001;

09 ianuarie 2002; la data de 28 martie 2002; în cursul lunii decembrie 2002 în

mod repetat, împreună cu mai multe persoane, pe timp de noapte, din locuri

publice și prin efracție de a sustrage mai multe bunuri, respectiv 18 plase de

sârmă, 28 butelii de aragaz de la părți civile diferite, alte produse de la

altă parte civilă, iar la cea din urmă faptă și cu complicitatea agentului de

pază căruia i-au oferit cu titlu de mită suma totală de 3.500.000 lei,

întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al

infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e), g) și i)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C.

pen., de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă

postcondamnatorie și postexecutorie și art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și b) C. pen., de dare de mită în formă

continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie în

sarcina inculpatului M.A. și respectiv art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e),

g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen., de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă

postcondamnatorie și art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., dare de mită în formă continuată în stare

de recidivă postcondamnatorie.

De asemenea, în ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților M.A. și P.C.I.

a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.

72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptelor

comise de cei doi inculpați, agravat de circumstanțele reale concrete,

respectiv de numărul de participanți, de locurile publice de unde au fost

sustrase bunurile, pe timp de noapte, prin efracție, de natura diferită a

bunurilor sustrase, cuantumurile prejudiciilor produse părților civile, de natura

sumei date pentru facilitarea sustragerii bunurilor, de caracterul repetat la

faptelor comise.

Totodată, au fost avute în

vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, atitudinea sinceră a

acestora cu privire la recunoașterea faptelor comise, starea de recidivă

postcondamnatorie și postexecutorie în care au fost comise faptele din prezenta

cauză de către inculpatul M.A., față de condamnările anterioare și respectiv

starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului P.C.I. față de condamnarea

anterioară și concurența faptelor comise de inculpați în raport cu alte fapte

din hotărârile anterioare, așa cum rezultă din fișele de cazier ale

inculpaților M.A. și P.C.I. precum și din referatul Biroului de executări

penale al Judecătoriei Suceava privind condamnări ale celor doi inculpați din

care rezultă că inculpații au comis anterior tot fapte de furt calificat,

dovedind perseverență infracțională în săvârșirea aceluia și gen de infracțiuni,

inculpatul M.A. este căsătorit, are un copil minor, iar inculpatul P.C.I., are

doi copii minori și este fără ocupație.

Înalta Curte consideră că

pedepsele aplicate în mod diferențiat, în cuantumuri orientate către minimul

prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, fiecăruia dintre recurenții

inculpați, cu aplicarea în mod distinct a dispozițiilor legale corespunzătoare

stării de recidivă reținută distinct în sarcina acestora, precum și a celor referitoare

la descontopirea și recontopirea pedepselor, urmând ca în final pedepsele

rezultante aplicate inculpaților, să se execute în regim de detenție sunt

singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, respectiv a

celui educativ și de exemplaritate, dându-se posibilitatea unei resocializări

viitoare pozitive a inculpaților.

În raport cu cele

menționate, nu se pot reține criticile formulate de recurenții inculpați, în

sensul reducerii pedepselor, prin acordarea unei eficiențe mai largi a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece, pe de-o parte, în cauză nu a

fost făcută o aplicare distinctă a acestor circumstanțe și a regimului

sancționator corespunzător, de către instanțe, iar, pe de altă parte, în cauză,

nici nu se impune dispunerea acestora, față de evaluarea plurală a tuturor

criteriilor generale specifice individualizării pedepselor în contextul cauzei,

pedepsele la care au fost condamnați inculpații M.A. și P.C.I., atât sub

aspectul cuantumurilor, cât și a modalității de executare, fiind proporționale cu

gravitatea faptelor comise și cu circumstanțele personale ale inculpaților, așa

încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte

consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică

sub toate aspectele.

Totodată, verificând

hotărârea atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați M.A. și P.C.I.

împotriva deciziei penale nr. 229 din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția

penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați M.A. și P.C.I. împotriva deciziei

penale nr. 229 din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2007.