ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 336/2004

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Suceava a condamnat pe inculpații: - T.V.I. la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) din același cod. - L.C.M.

la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 4 ani, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 teza II, raportat la art. 208 alin. (1) și (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 teza II, raportat la art. 208 alin. (1) și (2); art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) C. pen. - C.M. la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997 a Judecătoriei Suceava. A descontopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 951/1997 în pedepsele componente de: 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (1); un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) și un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din același decret. În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 a constatat grațiate pedepsele inculpatului prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997 și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 10 din aceeași lege.

În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 976 din 15 iunie 1998 a Judecătoriei Rădăuți și a dispus executarea ei alături de cea aplicată în cauză, în total inculpatul va executa 3 ani și 6 luni închisoare. - A.D. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1), lit. a), g) și i) și alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 478 din 16 martie 1998 a Judecătoriei Suceava și a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1201 din 8 iunie 1998 a Judecătoriei Suceava și contopindu-le, în baza art. 36 alin. (2) C. pen., a stabilit rezultanta de 2 ani, ce urmează a se executa pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în cauză, în total 5 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 C. pen. Inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile Societatea de Servicii Informative Suceava suma de 61.156.094 lei și părții civile SC C.T. SA Suceava suma de 2.089.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut că, în noaptea de 3 mai 1999, în jurul orei 24,00, inculpații T.V.I. și C.M., după o prealabilă înțelegere cu inculpații L.C.M., care le-a promis tăinuirea și A.D., taximetrist, ce i-a transportat și așteptat, au escaladat zidul clădirii Centrului de Calcul Suceava și pătrunzând în interior, au sustras componente electronice, centrale telefonice digitale, telefoane și un fax, toate în valoare de 221.645.000 lei. Pentru a nu lăsa urme, ambii inculpați s-au folosit de mănuși chirurgicale. În timpul cât se aflau în imobil, inculpații, autori ai furtului, au fost somați pe telefonul mobil de către A.D., care le-a spus că în exterior totul este în regulă.

Asigurați astfel de lipsa oricărui pericol, inculpatul T.V.I. a părăsit locul faptei, prin același loc pe unde pătrunsese în clădire, a luat bagajele cu bunurile sustrase de la coinculpatul C.M. și le-a coborât de la o fereastră, cu ajutorul unei frânghii. Întrucât la ultima sarcină s-a spart un geam, inculpatul A.D., în autoturismul căruia fusese încărcate bunurile sustrase, a părăsit zona, întâlnindu-se la scurt timp cu ceilalți și apoi după avertizarea telefonică a inculpatului L.C.M., la domiciliul acestuia, unde au lăsat cea mai mare parte din bunurile sustrase, iar celelalte au fost duse la locuința numitei I.E., mătușa lui C.M. În ziua de 20 iunie 1999, inculpații T.V.I. și L.C.M. au fost surprinși de organele de poliție, în timp ce încercau să comercializeze o parte din bunurile sustrase.

Împotriva sentinței au declarat apel toți inculpații, susținându-se de către T.V.I. și C.M. că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt prea aspre, iar L.C.M. și A.D. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., inculpații invocând, totodată, greșita soluționare a laturii civile a cauzei. Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 286 din 16 septembrie 2002, a respins apelurile inculpaților, ca nefondate, cu motivarea că în mod corect prima instanță a reținut, pe baza probatoriului administrat, vinovăția inculpaților și deși, inculpații L.C.M. și A.D.

au negat în faza cercetării judecătorești preexistența unei înțelegeri cu autorii furtului și orice altă contribuție în afara unor acte de tăinuire, declarațiile lor de retractare au fost apreciate ca necorespunzătoare adevărului și făcute cu scopul de a ușura răspunderea penală, „detaliile furnizate, concordante cu relatările inițiale ale celorlalți inculpați dovedind participația lor în calitate de complici”, iar individualizarea pedepselor aplicate tuturor inculpaților este în strictă conformitate cu criteriile, prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

De asemenea, critica formulată de inculpați cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, s-a apreciat ca nefondată, de către instanța de control judiciar, deoarece la stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au avut în vedere: contravaloarea software de 31.269.095 lei, stabilită prin expertiză, suma de 7.590.000 lei pentru echipamentul sustras și nerecuperat și 22.296.000 lei, pentru achiziționarea celor necesare continuării activității, după sustragere. Recursurile declarate de inculpații C.M., A.D. și L.C.M., împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de control judiciar, reluând criticile formulate în apel, au fost respinse ca nefondate, prin decizia penală nr. 3646 din 10 septembrie 2003 a secției penale a Curții Supreme de Justiție.

Ulterior, la data de 21 noiembrie 2003, condamnații C.M. și A.D. au formulat contestație în anulare, împotriva hotărârii instanței supreme, motivul invocat fiind acela că, în mod greșit au fost respinse recursurile promovate de cei doi inculpați, în cauză, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare de către instanța competentă și anume, Judecătoria Suceava. Contestația în anulare formulată, este nefondat. Potrivit art. 386 C. proc.

pen., contestația în anulare, cale extraordinară de atac, se poate face împotriva hotărârilor definitive în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 lit. f) și i), cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Ori, în cauză, din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că motivele invocate în contestația în anulare și anume, greșita respingere a recursurilor declarate de inculpați, susținându-se că se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă, respectiv, Judecătoria Suceava, nu se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus-arătat și prin urmare, nefiind fondată, contestația în anulare formulată de condamnații C.M. și A.D., urmează a fi respinsă. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnații contestatori vor fi obligați la plata sumei de câte 500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnații C.M. și A.D., împotriva deciziei penale nr. 3646 din 10 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4140/2002. Obligă pe condamnații contestatori la plata sumei de câte 500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.