ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 336/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din 27

februarie 2002 a Tribunalului Suceava a condamnat pe inculpații:

- T.V.I. la 2 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută

de art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 208

alin. (1) și (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) din același

cod.

- L.C.M. la 2 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 4

ani, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26

teza II, raportat la art. 208 alin. (1) și (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g)

și i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 teza

II, raportat la art. 208 alin. (1) și (2); art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i)

și alin. (3) C. pen.

- C.M. la 3 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2)

și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit.

a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i)

și alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 951 din 16 iunie 1997 a Judecătoriei Suceava.

A descontopit pedeapsa aplicată prin

sentința penală nr. 951/1997 în pedepsele componente de: 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; 3

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (1); un an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) și un an închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din același decret.

În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997

a constatat grațiate pedepsele inculpatului prin sentința penală nr. 951 din 16

iunie 1997 și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 10 din

aceeași lege.

În temeiul art. 83 C. pen., a

revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 976 din 15 iunie 1998 a Judecătoriei

Rădăuți și a dispus executarea ei alături de cea aplicată în cauză, în total

inculpatul va executa 3 ani și 6 luni închisoare.

- A.D. la 3 ani închisoare pentru

complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 208 alin. (1) și (2) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1)

și (2) și art. 209 alin. (1), lit. a), g) și i) și alin. (3), cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 478 din 16 martie 1998 a Judecătoriei Suceava și a pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1201 din 8 iunie 1998 a

Judecătoriei Suceava și contopindu-le, în baza art. 36 alin. (2) C. pen., a

stabilit rezultanta de 2 ani, ce urmează a se executa pe lângă pedeapsa de 3

ani închisoare, aplicată în cauză, în total 5 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 C.

pen.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, să plătească părții civile Societatea de Servicii Informative Suceava

suma de 61.156.094 lei și părții civile SC C.T. SA Suceava suma de 2.089.000

lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că, în noaptea de 3 mai 1999, în jurul orei 24,00, inculpații T.V.I. și

C.M., după o prealabilă înțelegere cu inculpații L.C.M., care le-a promis

tăinuirea și A.D., taximetrist, ce i-a transportat și așteptat, au escaladat

zidul clădirii Centrului de Calcul Suceava și pătrunzând în interior, au

sustras componente electronice, centrale telefonice digitale, telefoane și un

fax, toate în valoare de 221.645.000 lei.

Pentru a nu lăsa urme, ambii

inculpați s-au folosit de mănuși chirurgicale.

În timpul cât se aflau în imobil,

inculpații, autori ai furtului, au fost somați pe telefonul mobil de către A.D.,

care le-a spus că în exterior totul este în regulă.

Asigurați astfel de lipsa oricărui

pericol, inculpatul T.V.I. a părăsit locul faptei, prin același loc pe unde

pătrunsese în clădire, a luat bagajele cu bunurile sustrase de la coinculpatul C.M.

și le-a coborât de la o fereastră, cu ajutorul unei frânghii.

Întrucât la ultima sarcină s-a spart

un geam, inculpatul A.D., în autoturismul căruia fusese încărcate bunurile

sustrase, a părăsit zona, întâlnindu-se la scurt timp cu ceilalți și apoi după

avertizarea telefonică a inculpatului L.C.M., la domiciliul acestuia, unde au

lăsat cea mai mare parte din bunurile sustrase, iar celelalte au fost duse la

locuința numitei I.E., mătușa lui C.M.

În ziua de 20 iunie 1999, inculpații

T.V.I. și L.C.M. au fost surprinși de organele de poliție, în timp ce încercau

să comercializeze o parte din bunurile sustrase.

Împotriva sentinței au declarat apel

toți inculpații, susținându-se de către T.V.I. și C.M. că pedepsele ce le-au

fost aplicate sunt prea aspre, iar L.C.M. și A.D. au solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor, în infracțiunea de

tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., inculpații invocând, totodată, greșita

soluționare a laturii civile a cauzei.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

nr. 286 din 16 septembrie 2002, a respins apelurile inculpaților, ca nefondate,

cu motivarea că în mod corect prima instanță a reținut, pe baza probatoriului

administrat, vinovăția inculpaților și deși, inculpații L.C.M. și A.D. au negat

în faza cercetării judecătorești preexistența unei înțelegeri cu autorii

furtului și orice altă contribuție în afara unor acte de tăinuire, declarațiile

lor de retractare au fost apreciate ca necorespunzătoare adevărului și făcute

cu scopul de a ușura răspunderea penală, „detaliile furnizate, concordante cu

relatările inițiale ale celorlalți inculpați dovedind participația lor în calitate

de complici”, iar individualizarea pedepselor aplicate tuturor inculpaților

este în strictă conformitate cu criteriile, prevăzute de art. 72 și art. 52 C.

pen.

De asemenea, critica formulată de

inculpați cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, s-a apreciat ca

nefondată, de către instanța de control judiciar, deoarece la stabilirea

cuantumului despăgubirilor s-au avut în vedere: contravaloarea software de

31.269.095 lei, stabilită prin expertiză, suma de 7.590.000 lei pentru

echipamentul sustras și nerecuperat și 22.296.000 lei, pentru achiziționarea

celor necesare continuării activității, după sustragere.

Recursurile declarate de inculpații C.M.,

A.D. și L.C.M., împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de control

judiciar, reluând criticile formulate în apel, au fost respinse ca nefondate,

prin decizia penală nr. 3646 din 10 septembrie 2003 a secției penale a Curții

Supreme de Justiție.

Ulterior, la data de 21 noiembrie 2003,

condamnații C.M. și A.D. au formulat contestație în anulare, împotriva

hotărârii instanței supreme, motivul invocat fiind acela că, în mod greșit au

fost respinse recursurile promovate de cei doi inculpați, în cauză,

impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare de către instanța competentă

și anume, Judecătoria Suceava.

Contestația în anulare formulată,

este nefondat.

Potrivit art. 386 C. proc. pen.,

contestația în anulare, cale extraordinară de atac, se poate face împotriva

hotărârilor definitive în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a

fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

de art. 10 lit. f) și i), cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Ori, în cauză, din verificarea

lucrărilor dosarului, se constată că motivele invocate în contestația în anulare

și anume, greșita respingere a recursurilor declarate de inculpați,

susținându-se că se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța

competentă, respectiv, Judecătoria Suceava, nu se încadrează în dispozițiile

textului legal mai sus-arătat și prin urmare, nefiind fondată, contestația în

anulare formulată de condamnații C.M. și A.D., urmează a fi respinsă.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., condamnații contestatori vor fi obligați la plata

sumei de câte 500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de condamnații C.M. și A.D., împotriva deciziei penale nr.

3646 din 10 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 4140/2002.

Obligă pe condamnații contestatori

la plata sumei de câte 500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2004.