ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 479 din 16 iunie 2004, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpaților: - C.A.G. la pedepsele de: - 3 ani și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 7 luni închisoare.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii cu privire la pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 603/1998 a Judecătoriei Turda, pedeapsă care a fost cumulată la rezultanta de 3 ani și 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare. - G.A. la pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - P.A. la pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - T.C.I.

la pedepsele de: - 3 ani și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 5 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

- C.C. la pedeapsa de 3 ani și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestul preventiv cu începere de la 20 decembrie 1999 la 17 februarie 2000. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a echivalentului în lei, la data executării, a sumei de 1000 mărci germane, obligându-l pe inculpatul C.I. să plătească această sumă. În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 600.000 lei, obligându-l pe inculpatul T.C.I.

să plătească această sumă. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate SC I.S.C.T. SA, județul Cluj, în sumă de 51.395.000 lei a fost integral recuperat. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.C. la 10.450.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 450.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpații C.A.G., G.A., P.A. și T.C.I. la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La începutul lunii decembrie 1999, inculpatul C.C. s-a înțeles cu inculpatul C.I.

să sustragă inox de la partea vătămată SC I.S.C.T. SA, în noaptea de 3 decembrie 1999. Cei doi inculpați au stabilit ca inoxul să fie scos din incinta societății prin perimetrul paznicului T.C.I., postul de pază nr. 13 (P.) fiind mai izolat, iar plăcile de beton ale gardului sunt detașabile. Inculpatul C.I. a luat legătura cu paznicul T.C.I. relatându-i despre planul de a sustrage inox și propunându-i acestui inculpat să-i ajute, propunere cu care inculpatul T.C.I. a fost de acord solicitându-i coinculpatului C.I. pentru faptul că le facilitează scoaterea inoxului prin perimetrul său de pază suma de 600.000 lei. Fiind de acord cu acea sumă inculpatul C.I. i-a dat inculpatului T.C.I. 350.000 lei, diferența până la 600.000 lei urmând să fie dată în noaptea când vor sustrage inoxul.

În aceeași zi, inculpatul C.I. a luat legătura prin numitul H.G. (dispărut în prezent) cu martorul B.I., proprietarul unei autoutilitare marca Breifort, și fiind prezentat de către H.G., inculpaților C.I. și C.C., s-au înțeles ca în schimbul sumei de 500.000 lei să efectueze un transport de materiale de la Câmpia Turzii la Sibiu, fiind asigurat că se va face o livrare de materiale în condițiile legii, către firma G.T. din Sibiu. În noaptea de 3 decembrie 1999, inculpatul C.I. însoțit de martorul B. s-au prezentat la punctul de pază al inculpatului T.C.I., martorul B. auzind când inculpatul T.C.I. a solicitat o anumită sumă de bani inculpatului C.I., și întrebat fiind de ce trebuie să-l plătească pe paznic, inculpatul C.I.

spunându-i că achiziționează marfa sub prețul practicat de combinat. Inculpatul C.I. și martorul B. au așteptat până la 5 dimineața, ca inculpatul C.C. să aducă cu motostivuitorul marfa promisă, însă cum în acea noapte, inculpatul C.C. nu a adus marfa, inculpatul T.C.I. le-a spus celor doi (C.I. și B.) să vină în noaptea următoare când va avea loc livrarea. Se pare că inculpații C.C. și T.C.I. lucrau „pe aceeași mână de mai mult timp” fiindcă în data de 4 decembrie 1999, când inculpatul C.I. îl căuta și-l întreba pe inculpatul C.C. de ce nu a adus marfa în noaptea de 3 acesta îi spune să vină în noaptea de 4 că sigur va aduce acea marfă, iar în noaptea de 4 când s-au prezentat la postul de pază al inculpatului T.C.I., în jurul orelor 23,00, au aflat de la paznic că se mai aflau la furat inox din combinat, încă două persoane, G.A.

și P.A., cei doi erau cu autoturismul ARO 320, proprietate a inculpatului P.A., în noaptea de 4 decembrie 1999 lucra pe schimbul III, fiind angajatul părții vătămate. Inculpatul T.C.I. a cerut inculpatului C.I. diferența de bani până la suma de 600.000 lei, astfel, în prezența martorului B., inculpatul C.I. a dat inculpatului T.C.I. suma de 200.000 lei în bancnote de câte 50.000 lei. Împreună cu inculpatul C.I. și martorul B. se mai afla și numitul H.G. Înainte de a fi adusă marfa cu motostivuitorul, inculpatul C.I. a discutat cu inculpatul P.A., cerându-i să-i vândă lui inoxul cu suma de 10.000 lei/kg, însă inculpatul P.A. i-a solicitat toată suma pe loc, invitându-l pe inculpatul C.I. în secție să-i arate marfa.

Tranzacția celor doi nu s-a finalizat, inculpatul C.I. neavând banii pentru a achita marfa inculpatului P.A. În jurul orei 3,00, inculpatul C.C. a adus inoxul cu motostivuitorul, a încărcat autoutilitara condusă de martorul B., iar din cauza greutății aceasta s-a defectat, iar pentru a porni autoutilitara, inculpatul G.A. a tractat-o cu ARO-ul inculpatului P.A. Inoxul a fost luat din țarcul unității și transportat până la gard cu motostivuitorul marfa sustrasă, și după ce au detașat din gard plăcile, inculpatul C.C. a încărcat cele două autovehicule cu motostivuitorul. În planșele fotografice se observă traseul pe care s-a deplasat cu motostivuitorul de la țarc până la porțiunea de gard detașabilă, unde se află și o pată de ulei.

În timp ce martorul B. transporta marfa sustrasă la locuința martorilor S.A. și A., cărora inculpatul C.I. le-a cerut cu o zi înainte să-i permită să depoziteze în curte niște țeavă, au fost opriți de o patrulă a poliției din care făceau parte plt. T.Șt. și F.I., ocazie cu care au fost depistate 8 tuburi de inox cu o lungime de 8 m. Inculpatul C.I. era însoțit și de numitul H.M. și pentru a nu face cunoscută fapta lor, inculpatul C.I. a oferit celor doi polițiști 1.000 mărci germane spunându-le că-i va denunța și pe ceilalți hoți de la combinat. Pentru a-i prinde și pe ceilalți care au furat din combinat, cei doi polițiști au acceptat formal oferta inculpatului C.I., raportând imediat ofițerului de serviciu despre ofertă și urmărirea celuilalt grup de hoți.

Cei doi polițiști l-au lăsat pe inculpatul C.I. și s-au îndreptat spre combinat, locul indicat de inculpat, și când au ajuns la poarta păzită de inculpatul T.C.I., lângă acest inculpat se aflau inculpații G.A. și P.A. Cei doi polițiști au reușit să-l legitimeze pe inculpatul P.A., inculpatul G.A. reușind să fugă. Cei doi polițiști au văzut materialele sustrase în autovehiculul ARO din apropierea postului de pază însă nu și-au imaginat că și inculpatul P.A. era implicat în furtul materialelor. Autovehiculul ARO a pornit în trombă, fiind urmărit de cei doi polițiști cu autoturismul proprietatea personală a plt. T., Dacia 1310, pe străzile Vasile Goldiș, Rapsodiei și N. Titulescu, la capătul căreia subofițerii l-au somat să oprească mașina, dar ARO-ul a luat-o pe câmp, situație în care plt.

F. a executat foc de avertisment în plan vertical, trăgând apoi înspre roata mașinii, fără succes. ARO-ul a luat-o pe câmp înspre Viișoara, nemaiputând fi urmărit pe câmp cu autoturismul Dacia. Organele de poliție au ridicat urme de pneuri de la ARO-ul inculpatului P.A. care au fost expertizate, iar prin raportul de expertiză nr. 97479 din 20 decembrie 1999, se stabilește: „Cele patru urme de pneuri ridicate de la fața locului în cazul furtului comis în noaptea de 4 decembrie 1999 de la SC I.S. SA Câmpia Turzii, au fost create de cele patru pneuri de la autoutilitara marca ARO 320, care este proprietate a lui P.A., din localitatea Viișoara.

Cei doi polițiști s-au îndreptat spre Viișoara, localitate la 1 km de Câmpia Turzii și în curtea numitului I.M., inculpatul P.A., în acea dimineață de 5 decembrie 1999, în jurul orelor 8,00, a fost depistat încercând să schimbe două cauciucuri și astfel va putea ascunde urmele lăsate de roțile autovehiculului, prin montarea a două cauciucuri noi. Verificându-se autovehiculul s-a constatat că suportul de fixare a șasiului este rupt recent, iar din bena autovehicului s-au ridicat fragmente de substanță și în urma expertizării (Raport de expertiză nr. 248451 din 17 februarie 2000) s-a stabilit că urmele de materiale ridicate din autoutilitara ARO 320, prezintă aceleași caracteristici fizico-chimice, mantă, culoare, natura impurităților, compoziție chimică, cu urmele ridicate de pe o piesă din metal sustrasă și găsită la locul faptei.

Bunurile sustrase cu autoutilitara ARO au fost abandonate pe câmp, fiind ridicate și restituite părții vătămate (dovada de restituire și procesul-verbal de cântărire). Inculpatul C.I. și martorul B. arată că au fost predate inculpatului T.C.I. bancnote de 50.000 lei, patru bancnote, iar organele de poliție au găsit și ridicat de la inculpatul T.C.I. cele 4 bancnote, iar la sosirea organelor de poliție, lângă inculpatul T.C.I. a fost găsit inculpatul P.A. (identitatea fiind stabilită în urma legitimării), și aceasta imediat după comiterea faptei, aspect care infirmă susținerea că inculpatul P.A. nu putea să părăsească postul. În apropierea postului de pază, în perimetrul inculpatului T.C.I., se află, țarcul cu piese de natura celor furate, iar pe gardul de sârmă ce împrejmuiește țarcul s-au găsit urme recente de tăiere, în zona tăiată găsindu-se și piese.

Între țarc și secția oțelărie, de unde a venit inculpatul P.A., s-au constatat urme proaspete de transport a unor materiale, la care se adaugă urmele de detașare a plăcilor de beton ale gardului, urmele de transport cu motostivuitorul a inoxului până la gard, urmele de pneuri și pata de ulei. Din declarația martorului I.M. atât din faza de urmărire penală cât și din instanță rezultă că în seara de 4 decembrie 1999, când a sosit acasă, autovehiculul ARO, proprietatea inculpatului P.A. lăsat la martor în curte, nu se mai afla în curte, că pe timpul nopții de 4 decembrie 1999, acel autovehicul a lipsit din curte și nu a fost adus decât spre dimineață, însă martorul nu a văzut cine a introdus autovehiculul în curte spre dimineață.

Mai arată martorul că autovehiculul ARO nu era luat din curtea sa decât de inculpatul P.A. s-au persoana încuviințată de inculpatul P.A., cu alte cuvinte, așa cum arată și martorul, autovehiculul nu era luat din curte fără încuviințarea inculpatului P.A. Cei doi polițiști care l-au depistat pe inculpatul C.I. în timp ce transporta marfa sustrasă cu autovehiculul martorului B., însoțit fiind și de numitul H.G., au profitat de întârzierea acestora, din pricina urmăririi grupului P.A. - G.A., a cercetării locului și a ridicării bunurilor abandonate sau pierdute între Câmpia Turzii și Viișoara, pe câmp, împreună cu fratele inculpatului C.C., respectiv C.C.A., au transportat inoxul sustras la firma G.T.

din Sibiu, unde l-au vândut cu 2.300 mărci germane. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.I., G.A., P.A., T.C.I. și C.C., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpatul C.I. a criticat soluția sub aspectul netemeiniciei, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea sa, întrucât a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei. Inculpații G.A., T.C.I., C.C. și P.A. au criticat soluția sub aspectul nelegalității, solicitând achitarea lor, arătând că din probele administrate în cauză nu rezultă că au comis faptele reținute în sarcina lor. Prin decizia penală nr. 6/ A din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.I., T.C.I., G.A., P.A.

și C.C. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații T.C.I., G.A., C.I. și P.A. În motivele scrise de recurs, inculpații T.C.I., P.A. și G.A. au solicitat achitarea lor pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, deoarece nu sunt autorii acestora. La termenul de judecată din 27 aprilie 2005, procurorul a invocat excepția nulității absolute, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., constând în nelegala compunere a instanței de fond, respectiv completul a fost compus din doi judecători în loc de un judecător. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, întrucât instanța de fond, Tribunalul București, secția I penală, nu a fost comisă legal, situație neobservată de instanța de apel.

Dispozițiile Legii nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție se aplică, conform art. 1, anumitor categorii de persoane, arătate în textul menționat. Art. 29 din aceeași lege, prevede că pentru judecarea infracțiunilor de corupție și a celor conexe, se constituie complete specializate. Potrivit art. I din Partea a II-a, Titlul I din Legea nr. 161/2003, la judecătorii, tribunale și curțile de apel, completele specializate sunt formate din doi judecători. Din interpretarea textelor de lege menționate, rezultă că numai în situația în care se va constata că o persoană trimisă în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute de art. 254 – art. 257 C. pen., are și una din calitățile sau funcțiile arătate în Legea nr. 78/2000 și Legea nr. 161/2003, completul de judecată va fi format din doi judecători.

Cum, inculpații nu făceau parte din nici o categorie la care face referire Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, pentru infracțiunile de dare de mită și luare de mită, reținute în sarcina lor, instanța de fond trebuia să fie compusă, potrivit legii, conform prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, care erau în vigoare la data judecății în fond a cauzei și anume, în complet format de un singur judecător. Or, în cauză, instanța Tribunalul Cluj care a pronunțat sentința penală nr. 479 din 16 iunie 2004, a fost constituită din doi judecători, deși nu s-a reținut săvârșirea nici uneia din infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Cum încălcarea dispozițiilor referitoare la compunerea instanței atrage, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate în cauză, iar această încălcare a legii nu poate fi înlăturată decât prin casarea acestora și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpați să fie admise, se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza la Tribunalul Cluj, pentru rejudecare, în complet legal constituit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații T.C.I., G.A., C.A.G. și P.A. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 12 ianuarie 2005 a Curții de Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 479 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Cluj, secția penală. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.A.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2005.