ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 479

din 16 iunie 2004, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpaților:

- C.A.G. la pedepsele de:

- 3 ani și 7 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 7 luni închisoare.

În temeiul art. 10 din Legea

nr. 137/1997 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii cu privire la pedeapsa

de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 603/1998 a Judecătoriei

Turda, pedeapsă care a fost cumulată la rezultanta de 3 ani și 7 luni

închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 9 luni

închisoare.

- G.A. la pedeapsa de 3 ani

și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen.;

- P.A. la pedeapsa de 3 ani

și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen.;

- T.C.I. la pedepsele de:

- 3 ani și 5 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de

furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 3 ani și 4 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (1) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 5 luni închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

- C.C. la pedeapsa de 3 ani

și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestul

preventiv cu începere de la 20 decembrie 1999 la 17 februarie 2000.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 255 alin.

(4) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a echivalentului în

lei, la data executării, a sumei de 1000 mărci germane, obligându-l pe

inculpatul C.I. să plătească această sumă.

În temeiul art. 254 alin.

(3) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 600.000 lei,

obligându-l pe inculpatul T.C.I. să plătească această sumă.

S-a constatat că prejudiciul

cauzat părții vătămate SC I.S.C.T. SA, județul Cluj, în sumă de 51.395.000 lei

a fost integral recuperat.

În temeiul art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.C. la 10.450.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 450.000 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus să fie achitat din fondurile

Ministerului Justiției, iar pe inculpații C.A.G., G.A., P.A. și T.C.I. la plata

sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La începutul lunii decembrie

1999, inculpatul C.C. s-a înțeles cu inculpatul C.I. să sustragă inox de la

partea vătămată SC I.S.C.T. SA, în noaptea de 3 decembrie 1999.

Cei doi inculpați au

stabilit ca inoxul să fie scos din incinta societății prin perimetrul

paznicului T.C.I., postul de pază nr. 13 (P.) fiind mai izolat, iar plăcile de

beton ale gardului sunt detașabile.

Inculpatul C.I. a luat

legătura cu paznicul T.C.I. relatându-i despre planul de a sustrage inox și

propunându-i acestui inculpat să-i ajute, propunere cu care inculpatul T.C.I. a

fost de acord solicitându-i coinculpatului C.I. pentru faptul că le facilitează

scoaterea inoxului prin perimetrul său de pază suma de 600.000 lei.

Fiind de acord cu acea sumă

inculpatul C.I. i-a dat inculpatului T.C.I. 350.000 lei, diferența până la

600.000 lei urmând să fie dată în noaptea când vor sustrage inoxul.

În aceeași zi, inculpatul

C.I. a luat legătura prin numitul H.G. (dispărut în prezent) cu martorul B.I.,

proprietarul unei autoutilitare marca Breifort, și fiind prezentat de către

H.G., inculpaților C.I. și C.C., s-au înțeles ca în schimbul sumei de 500.000

lei să efectueze un transport de materiale de la Câmpia Turzii la Sibiu, fiind

asigurat că se va face o livrare de materiale în condițiile legii, către firma

G.T. din Sibiu.

În noaptea de 3 decembrie

1999, inculpatul C.I. însoțit de martorul B. s-au prezentat la punctul de pază

al inculpatului T.C.I., martorul B. auzind când inculpatul T.C.I. a solicitat o

anumită sumă de bani inculpatului C.I., și întrebat fiind de ce trebuie să-l

plătească pe paznic, inculpatul C.I. spunându-i că achiziționează marfa sub

prețul practicat de combinat.

Inculpatul C.I. și martorul

B. au așteptat până la 5 dimineața, ca inculpatul C.C. să aducă cu

motostivuitorul marfa promisă, însă cum în acea noapte, inculpatul C.C. nu a

adus marfa, inculpatul T.C.I. le-a spus celor doi (C.I. și B.) să vină în

noaptea următoare când va avea loc livrarea. Se pare că inculpații C.C. și

T.C.I. lucrau „pe aceeași mână de mai mult timp” fiindcă în data de 4 decembrie

1999, când inculpatul C.I. îl căuta și-l întreba pe inculpatul C.C. de ce nu a

adus marfa în noaptea de 3 acesta îi spune să vină în noaptea de 4 că sigur va

aduce acea marfă, iar în noaptea de 4 când s-au prezentat la postul de pază al

inculpatului T.C.I., în jurul orelor 23,00, au aflat de la paznic că se mai

aflau la furat inox din combinat, încă două persoane, G.A. și P.A., cei doi

erau cu autoturismul ARO 320, proprietate a inculpatului P.A., în noaptea de 4

decembrie 1999 lucra pe schimbul III, fiind angajatul părții vătămate.

Inculpatul T.C.I. a cerut

inculpatului C.I. diferența de bani până la suma de 600.000 lei, astfel, în

prezența martorului B., inculpatul C.I. a dat inculpatului T.C.I. suma de

200.000 lei în bancnote de câte 50.000 lei.

Împreună cu inculpatul C.I.

și martorul B. se mai afla și numitul H.G.

Înainte de a fi adusă marfa

cu motostivuitorul, inculpatul C.I. a discutat cu inculpatul P.A., cerându-i

să-i vândă lui inoxul cu suma de 10.000 lei/kg, însă inculpatul P.A. i-a

solicitat toată suma pe loc, invitându-l pe inculpatul C.I. în secție să-i

arate marfa. Tranzacția celor doi nu s-a finalizat, inculpatul C.I. neavând

banii pentru a achita marfa inculpatului P.A.

În jurul orei 3,00,

inculpatul C.C. a adus inoxul cu motostivuitorul, a încărcat autoutilitara

condusă de martorul B., iar din cauza greutății aceasta s-a defectat, iar

pentru a porni autoutilitara, inculpatul G.A. a tractat-o cu ARO-ul

inculpatului P.A.

Inoxul a fost luat din

țarcul unității și transportat până la gard cu motostivuitorul marfa sustrasă,

și după ce au detașat din gard plăcile, inculpatul C.C. a încărcat cele două

autovehicule cu motostivuitorul. În planșele fotografice se observă traseul pe

care s-a deplasat cu motostivuitorul de la țarc până la porțiunea de gard

detașabilă, unde se află și o pată de ulei.

În timp ce martorul B.

transporta marfa sustrasă la locuința martorilor S.A. și A., cărora inculpatul

C.I. le-a cerut cu o zi înainte să-i permită să depoziteze în curte niște

țeavă, au fost opriți de o patrulă a poliției din care făceau parte plt. T.Șt.

și F.I., ocazie cu care au fost depistate 8 tuburi de inox cu o lungime de 8 m.

Inculpatul C.I. era însoțit

și de numitul H.M. și pentru a nu face cunoscută fapta lor, inculpatul C.I. a

oferit celor doi polițiști 1.000 mărci germane spunându-le că-i va denunța și

pe ceilalți hoți de la combinat.

Pentru a-i prinde și pe

ceilalți care au furat din combinat, cei doi polițiști au acceptat formal

oferta inculpatului C.I., raportând imediat ofițerului de serviciu despre

ofertă și urmărirea celuilalt grup de hoți.

Cei doi polițiști l-au lăsat

pe inculpatul C.I. și s-au îndreptat spre combinat, locul indicat de inculpat,

și când au ajuns la poarta păzită de inculpatul T.C.I., lângă acest inculpat se

aflau inculpații G.A. și P.A.

Cei doi polițiști au reușit

să-l legitimeze pe inculpatul P.A., inculpatul G.A. reușind să fugă.

Cei doi polițiști au văzut

materialele sustrase în autovehiculul ARO din apropierea postului de pază însă

nu și-au imaginat că și inculpatul P.A. era implicat în furtul materialelor.

Autovehiculul ARO a pornit

în trombă, fiind urmărit de cei doi polițiști cu autoturismul proprietatea

personală a plt. T., Dacia 1310, pe străzile Vasile Goldiș, Rapsodiei și N.

Titulescu, la capătul căreia subofițerii l-au somat să oprească mașina, dar

ARO-ul a luat-o pe câmp, situație în care plt. F. a executat foc de avertisment

în plan vertical, trăgând apoi înspre roata mașinii, fără succes. ARO-ul a

luat-o pe câmp înspre Viișoara, nemaiputând fi urmărit pe câmp cu autoturismul

Dacia.

Organele de poliție au

ridicat urme de pneuri de la ARO-ul inculpatului P.A. care au fost expertizate,

iar prin raportul de expertiză nr. 97479 din 20 decembrie 1999, se stabilește:

„Cele patru urme de pneuri ridicate de la fața locului în cazul furtului comis

în noaptea de 4  decembrie 1999 de la SC I.S. SA Câmpia Turzii, au fost create

de cele patru pneuri de la autoutilitara marca ARO 320, care este proprietate a

lui P.A., din localitatea Viișoara.

Cei doi polițiști s-au

îndreptat spre Viișoara, localitate la 1 km de Câmpia Turzii și în curtea

numitului I.M., inculpatul P.A., în acea dimineață de 5 decembrie 1999, în

jurul orelor 8,00, a fost depistat încercând să schimbe două cauciucuri și

astfel va putea ascunde urmele lăsate de roțile autovehiculului, prin montarea

a două cauciucuri noi.

Verificându-se autovehiculul

s-a constatat că suportul de fixare a șasiului este rupt recent, iar din bena

autovehicului s-au ridicat fragmente de substanță și în urma expertizării

(Raport de expertiză nr. 248451 din 17 februarie 2000) s-a stabilit că urmele

de materiale ridicate din autoutilitara ARO 320, prezintă aceleași

caracteristici fizico-chimice, mantă, culoare, natura impurităților, compoziție

chimică, cu urmele ridicate de pe o piesă din metal sustrasă și găsită la locul

faptei.

Bunurile sustrase cu

autoutilitara ARO au fost abandonate pe câmp, fiind ridicate și restituite

părții vătămate (dovada de restituire și procesul-verbal de cântărire).

Inculpatul C.I. și martorul

B. arată că au fost predate inculpatului T.C.I. bancnote de 50.000 lei, patru

bancnote, iar organele de poliție au găsit și ridicat de la inculpatul T.C.I.

cele 4 bancnote, iar la sosirea organelor de poliție, lângă inculpatul T.C.I. a

fost găsit inculpatul P.A. (identitatea fiind stabilită în urma legitimării),

și aceasta imediat după comiterea faptei, aspect care infirmă susținerea că

inculpatul P.A. nu putea să părăsească postul.

În apropierea postului de

pază, în perimetrul inculpatului T.C.I., se află, țarcul cu piese de natura

celor furate, iar pe gardul de sârmă ce împrejmuiește țarcul s-au găsit urme

recente de tăiere, în zona tăiată găsindu-se și piese. Între țarc și secția

oțelărie, de unde a venit inculpatul P.A., s-au constatat urme proaspete de

transport a unor materiale, la care se adaugă urmele de detașare a plăcilor de

beton ale gardului, urmele de transport cu motostivuitorul a inoxului până la

gard, urmele de pneuri și pata de ulei.

Din declarația martorului

I.M. atât din faza de urmărire penală cât și din instanță rezultă că în seara

de 4 decembrie 1999, când a sosit acasă, autovehiculul ARO, proprietatea

inculpatului P.A. lăsat la martor în curte, nu se mai afla în curte, că pe

timpul nopții de 4 decembrie 1999, acel autovehicul a lipsit din curte și nu a

fost adus decât spre dimineață, însă martorul nu a văzut cine a introdus autovehiculul

în curte spre dimineață.

Mai arată martorul că

autovehiculul ARO nu era luat din curtea sa decât de inculpatul P.A. s-au

persoana încuviințată de inculpatul P.A., cu alte cuvinte, așa cum arată și

martorul, autovehiculul nu era luat din curte fără încuviințarea inculpatului

P.A.

Cei doi polițiști care l-au

depistat pe inculpatul C.I. în timp ce transporta marfa sustrasă cu

autovehiculul martorului B., însoțit fiind și de numitul H.G., au profitat de

întârzierea acestora, din pricina urmăririi grupului P.A. - G.A., a cercetării

locului și a ridicării bunurilor abandonate sau pierdute între Câmpia Turzii și

Viișoara, pe câmp, împreună cu fratele inculpatului C.C., respectiv C.C.A., au

transportat inoxul sustras la firma G.T. din Sibiu, unde l-au vândut cu 2.300

mărci germane.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații C.I., G.A., P.A., T.C.I. și C.C., invocând motive

de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, inculpatul C.I. a

criticat soluția sub aspectul netemeiniciei, solicitând reducerea cuantumului

pedepsei aplicate ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea

sa, întrucât a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei.

Inculpații G.A., T.C.I.,

C.C. și P.A. au criticat soluția sub aspectul nelegalității, solicitând

achitarea lor, arătând că din probele administrate în cauză nu rezultă că au

comis faptele reținute în sarcina lor.

Prin decizia penală nr. 6/ A

din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.I., T.C.I., G.A.,

P.A. și C.C.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs inculpații T.C.I., G.A., C.I. și P.A.

În motivele scrise de

recurs, inculpații T.C.I., P.A. și G.A. au solicitat achitarea lor pentru

infracțiunile reținute în sarcina lor, deoarece nu sunt autorii acestora.

La termenul de judecată din

27 aprilie 2005, procurorul a invocat excepția nulității absolute, prevăzută de

art. 197 alin. (2) C. proc. pen., constând în nelegala compunere a instanței de

fond, respectiv completul a fost compus din doi judecători în loc de un

judecător.

Examinând hotărârile atacate

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, întrucât instanța de

fond, Tribunalul București, secția I penală, nu a fost comisă legal, situație

neobservată de instanța de apel.

Dispozițiile Legii nr.

78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

se aplică, conform art. 1, anumitor categorii de persoane, arătate în textul

menționat.

Art. 29 din aceeași lege,

prevede că pentru judecarea infracțiunilor de corupție și a celor conexe, se

constituie complete specializate.

Potrivit art. I din Partea a II-a,

Titlul I din Legea nr. 161/2003, la judecătorii, tribunale și curțile de apel,

completele specializate sunt formate din doi judecători.

Din interpretarea textelor

de lege menționate, rezultă că numai în situația în care se va constata că o

persoană trimisă în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni dintre cele

prevăzute de art. 254 – art. 257 C. pen., are și una din calitățile sau

funcțiile arătate în Legea nr. 78/2000 și Legea nr. 161/2003, completul de

judecată va fi format din doi judecători.

Cum, inculpații nu făceau

parte din nici o categorie la care face referire Legea nr. 78/2000, modificată

prin Legea nr. 161/2003, pentru infracțiunile de dare de mită și luare de mită,

reținute în sarcina lor, instanța de fond trebuia să fie compusă, potrivit

legii, conform prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, privind

organizarea judecătorească, care erau în vigoare la data judecății în fond a

cauzei și anume, în complet format de un singur judecător.

Or, în cauză, instanța

Tribunalul Cluj care a pronunțat sentința penală nr. 479 din 16 iunie 2004, a

fost constituită din doi judecători, deși nu s-a reținut săvârșirea nici uneia

din infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Cum încălcarea dispozițiilor

referitoare la compunerea instanței atrage, potrivit art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate în cauză, iar această

încălcare a legii nu poate fi înlăturată decât prin casarea acestora și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpați să

fie admise, se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza la Tribunalul

Cluj, pentru rejudecare, în complet legal constituit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de  inculpații T.C.I., G.A., C.A.G. și P.A. împotriva

deciziei penale nr. 6/ A din 12 ianuarie 2005 a Curții de Cluj, secția penală

și de minori.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 479 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Cluj, secția penală.

Trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Cluj.

Onorariul de avocat în sumă

de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.A.G., se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 aprilie 2005.