ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3951/2004

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 21

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 211 alin. (2)

lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat

inculpatul O.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 358 din 6 august 2001 a Judecătoriei

Călărași, definitivă la 17 septembrie 2001, prin neapelare.

S-au contopit aceste pedepse și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul,

împreună cu altă persoană, în noaptea de 14 august 2000 au sustras, prin

violență, bunuri din patrimoniul părții vătămate B.E.D., căreia i-a produs și

leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-4 zile de

îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul care a susținut că nu a săvârșit infracțiunea dedusă

judecății și eventual poate fi condamnat doar pentru fapta de furt.

Prin decizia penală nr. 126 din 1

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului cu motivarea că recurentul inculpat a fost identificat de

partea vătămată, iar sustragerea bunurilor aparținând părții vătămate, s-a

făcut folosind violența.

În termen legal împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs inculpatul care a formulat următoarele critici:

- nelegalitatea hotărârilor printr-o

greșită calificare juridică a faptei care nu putea întruni decât elementele

constitutive ale unei infracțiuni de furt;

- netemeinicia acelorași hotărâri

prin cuantumul exagerat al pedepsei aplicate și care a solicitat a fi redus.

Criticile formulate vor fi

examinate, în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se că recursul este

nefondat, pentru cele ce urmează.

Instanțele au reținut, pe baza

probelor administrate, o corectă stare de fapt, cât și o încadrare juridică

adecvată acestei stări, stabilind o pedeapsă cu respectarea legii.

Este evident, în raport de

declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați că inculpatul, împreună

cu o altă persoană, nu au sustras numai bunurile părții vătămate, dar au

folosit și violența în scopul sustragerii, actele de violență exercitate

împotriva acesteia producând leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare

3-4 zile îngrijiri medicale (a se vedea raportul de expertiză medico-legală nr.

588/2000 emis de S.M.L. Jud. Tulcea).

În contextul în care, inculpatul a

fost identificat ca fiind persoana care a lovit cu ranga pe partea vătămată

(declarația martor P.A.C. și partea vătămată B.E.D. și procesele verbale) și a

participat, în aceste condiții, la sustragerea bunurilor acesteia, fapta sa întrunește,

în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, așa

cum corect au reținut instanțele, și pentru care inculpatul a fost condamnat

legal.

Deși inculpatul are în antecedente o

condamnare pentru o infracțiune de furt și a manifestat o conduită procesuală

nesinceră pe parcursul procesului, instanțele i-au aplicat și respectiv, au

menținut o pedeapsă ce a fost stabilită la limita minimă legală.

În speță, pedeapsa nu poate fi

coborâtă sub această limită, deoarece în favoarea inculpatului nu se constată

împrejurări care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Așa fiind, criticile sunt nefondate

și cum nu se constată nici alte motive de casare, urmare a examinării din

oficiu a hotărârilor recurate, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată

inculpatului se va computa perioada executată în arest preventiv.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 126/ P din 1 iunie

2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 ianuarie 2004 la 13 iulie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2004.