ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4682/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 605 din 10 mai 2005, a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului M.T. din art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus prevenția de la 16 noiembrie 2004 la zi. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru lipsa plângerii prealabile.

A luat act că părțile vătămate R.T. și SC R.P.I. SRL nu s-au constituit părți civile. A lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar – Arseni. A obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 16 noiembrie 2004, organele de poliție de la secția 15 au fost sesizate de către numita R.M. cu privire la faptul că soțul său, R.T., a fost lovit de către un individ necunoscut. Cercetările efectuate au relevat că, la data de 16 noiembrie 2004, în jurul orelor 12,30-13,00, partea vătămată R.T., angajat al SC R.P.I. SRL, s-a deplasat împreună cu soția în zona serelor V.B.

(ca urmare a contactării sale telefonice de către numitul T.G.), unde, la aproximativ 200 m de intrarea principală, a găsit o serie de elemente de construcție a serelor, din fier zincat, făcute stivă, iar lângă acestea se afla un cărucior de mână. La fața locului, se afla și martorul V.M.S., angajat al SC V.G.SRL, în funcția de agent vânzări, care l-a surprins pe inculpatul M.T. în timp ce sustrăgea bunurile respective. La scurt timp, martorul V.M.S. a plecat, la fața locului rămânând partea vătămată R.T., care a încercat să pună la loc materialele sustrase, însă inculpatul M.T. a luat o rangă din metal, lungă de circa 20 cm, cu care a lovit victima peste antebrațul stâng iar apoi în cap. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie.

De față la această scenă, se afla și martora R.M., soția părții vătămate R.T. care a strigat după ajutor, iar câțiva cetățeni l-au imobilizat pe inculpatul M.T. până la sosirea organelor de poliție. Tribunalul a constatat contrar celor reținute în rechizitoriu că, lovirea părții vătămate de către inculpat nu s-a realizat pentru ca acesta din urmă să-și asigure scăparea sau păstrarea bunurilor sustrase, ci a fost determinată exclusiv de intenția victimei de a-i lua inculpatului căruțul cu care acesta de deplasa la locul furtului, aspect de altfel recunoscut chiar de partea vătămată.

În aceste condiții, tribunalul a constat că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului prin rechizitoriu este greșită, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., iar fapta inculpatului care, independent de fapta de furt, a lovit-o pe partea vătămată cu o bară metalică, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 5-6 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care însă nu există plângere prealabilă. Sentința a fost apelată de inculpatul M.T. care a solicitat redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, ținându-se seama de circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 447 din 13 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.T. împotriva sentinței penale nr. 605 din 10 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 16 noiembrie 2004 la zi. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs și prin care a reluat motivul invocat în apel, respectiv a solicitat reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul cauzei, hotărârea atacată în raport de critica adusă, precum și din oficiu, Curtea reține că nu se impune modificarea sancțiunii penale, prin reducerea acesteia.

Pe de altă parte, se constată că pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată de instanțe, depășește cu doar 6 luni limita minimă a sancțiunii penale prevăzută de textul ce încriminează, furtul calificat comis, iar pe de altă parte, în minoritate, a mai comis fapte antisociale de aceeași natură și pentru care a fost cercetat penal. Așa fiind, văzând că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată și respectate fiind cerințele art. 72 C. pen., sancțiunea penală va fi de natură a asigura atât reinserția socială a recurentului precum și prevenția generală. Ca atare, hotărârea atacată va fi menținută iar recursul inculpatului respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 447 din 13 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2004 la 17 august 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2005.