ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4682/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința penală nr. 605 din 10 mai 2005, a schimbat încadrarea juridică a

faptelor inculpatului M.T. din art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani și 6 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A menținut arestarea preventivă a

inculpatului și a dedus prevenția de la 16 noiembrie 2004 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal

pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru lipsa

plângerii prealabile.

A luat act că părțile vătămate R.T. și

SC R.P.I. SRL nu s-au constituit părți civile.

A lăsat nesoluționată acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar – Arseni.

A obligat pe inculpat la 2.000.000

lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, la data de 16 noiembrie 2004, organele de poliție de la secția

15 au fost sesizate de către numita R.M. cu privire la faptul că soțul său, R.T.,

a fost lovit de către un individ necunoscut.

Cercetările efectuate au relevat că,

la data de 16 noiembrie 2004, în jurul orelor 12,30-13,00, partea vătămată R.T.,

angajat al SC R.P.I. SRL, s-a deplasat împreună cu soția în zona serelor V.B. (ca

urmare a contactării sale telefonice de către numitul T.G.), unde, la

aproximativ 200 m de intrarea principală, a găsit o serie de elemente de

construcție a serelor, din fier zincat, făcute stivă, iar lângă acestea se afla

un cărucior de mână.

La fața locului, se afla și martorul

V.M.S., angajat al SC V.G.SRL, în funcția de agent vânzări, care l-a surprins

pe inculpatul M.T. în timp ce sustrăgea bunurile respective.

La scurt timp, martorul V.M.S. a

plecat, la fața locului rămânând partea vătămată R.T., care a încercat să pună

la loc materialele sustrase, însă inculpatul M.T. a luat o rangă din metal,

lungă de circa 20 cm, cu care a lovit victima peste antebrațul stâng iar apoi

în cap.

În urma loviturilor primite, partea

vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri

medicale, fără a-i pune viața în primejdie.

De față la această scenă, se afla și

martora R.M., soția părții vătămate R.T. care a strigat după ajutor, iar câțiva

cetățeni l-au imobilizat pe inculpatul M.T. până la sosirea organelor de

poliție.

Tribunalul a constatat contrar celor

reținute în rechizitoriu că, lovirea părții vătămate de către inculpat nu s-a

realizat pentru ca acesta din urmă să-și asigure scăparea sau păstrarea

bunurilor sustrase, ci a fost determinată exclusiv de intenția victimei de a-i

lua inculpatului căruțul cu care acesta de deplasa la locul furtului, aspect de

altfel recunoscut chiar de partea vătămată. În aceste condiții, tribunalul a

constat că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului prin rechizitoriu

este greșită, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit.

e) C. pen., iar fapta inculpatului care, independent de fapta de furt, a

lovit-o pe partea vătămată cu o bară metalică, cauzându-i leziuni care au

necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 5-6 zile, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care însă nu există plângere prealabilă.

Sentința a fost apelată de

inculpatul M.T. care a solicitat redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată,

ținându-se seama de circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 447 din 13 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul M.T. împotriva sentinței penale nr. 605 din 10 mai 2005

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la  16 noiembrie 2004 la zi.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a declarat recurs și prin care a reluat motivul

invocat în apel, respectiv a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul cauzei,

hotărârea atacată în raport de critica adusă, precum și din oficiu, Curtea

reține că nu se impune modificarea sancțiunii penale, prin reducerea acesteia.

Pe de altă parte, se constată că

pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată de instanțe, depășește cu doar 6 luni limita

minimă a sancțiunii penale prevăzută de textul ce încriminează, furtul

calificat comis, iar pe de altă parte, în minoritate, a mai comis fapte antisociale

de aceeași natură și pentru care a fost cercetat penal.

Așa fiind, văzând că pedeapsa

aplicată a fost corect individualizată și respectate fiind cerințele art. 72 C.

pen., sancțiunea penală va fi de natură a asigura atât reinserția socială a

recurentului precum și prevenția generală.

Ca atare, hotărârea atacată va fi

menținută iar recursul inculpatului respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art. 381

și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 447 din 13 iunie 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2004 la 17 august

2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2005.