ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2003

S-au

prezentat intimatul inculpat, arestat, asistat de avocat M.T. apărător desemnat

din oficiu, și intimata parte vătămată P.T.

A

lipsit intimata parte civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.

Apărătorul

intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului parchetului, ca

nefondat.

Intimatul

inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

S-a

respins cererea formulată de inculpatul A.M. privind schimbarea încadrării

juridice dată faptei comise de către acesta, din art.20 raportat la art.174 Cod

penal în infracțiunea prevăzută prevăzută în art.184 alin 1 Cod penal.

În

baza art.20 raportat la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, a

fost condamnat inculpatul A.M. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.

A

fost menținută starea de arest a inculpatului conform art.350 Cod procedură

penală și în baza art.88 Cod penal s-a dedus, din durata pedepsei pronunțate în

cauză, prevenția inculpatului, respectiv perioada de la 15 noiembrie 2001 la

zi.

S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal.

În

cauză s-a făcut aplicarea art.113 alin.3 Cod penal.

S-a

luat act că partea vătămată T.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul

a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență

„Sf.Pantelimon” București a sumei de 7.192.730 lei, reprezentând cheltuieli

ocazionate cu spitalizarea părții vătămate T.P., plus dobânzile legale aferente

sumei, calculate până la data efectuării plății.

Conform

art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a

cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

1.600.000 de lei, din care 600.000 de lei onorariu apărătorului  din oficiu.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În

ziua de 26 septembrie 2001, pe fondul unui conflict spotan, fiind sub influența

băuturilor alcoolice, inculpatul A.M. a aplicat o lovitură cu cuțitul în

abdomen ginerelui său, partea vătămată T.P., cauzându-i leziuni care i-au pus

viața în pericol.

Instanța

a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice

a faptei reținută în cea de vătămare corporală din culpă, întrucât intenția

inculpatului de a ucide a fost neîndoilnică și a rezultat atât din obiectul folosit,

apt de a ucide, cât și de zona vitală anatomică vizată.

La

individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere

circumstanțele reale în care s-a comis fapta, dar mai ales cele personale ale

inculpatului, în vârstă de 67 de ani, necunoscut cu antecedente penale, cu

discernământul diminuat în raport cu fapta comisă, împrejurarea că este

cunoscut ca o persoană serioasă, liniștită și muncitoare, victima este ginerele

său, cu care locuiește împreună și care s-a împăcat cu inculpatul.

Toate

aceste aspecte au determinat instanța să aplice largi circumstanțe atenuante,

în conformitate cu art.74 Cod penal și să dispună coborârea pedepsei sub

minimul special, prevăzut de lege, potrivit art.76 Cod penal, stabilind-o la de

2 ani închisoare, în regim de detenție.

A

luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel procurorul și inculpatul A.M.

Apelul procurorului a vizat netemeinicia hotărârii apelate, sub

aspectul individualizării pedepsei, apreciată ca excesiv de blândă, față de

fapta inculpatului.

La

data judecării apelului, inculpatul a declarat că nu face apel.

Prin

decizia nr.491 din 13 august 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, apreciind ca fiind

legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

A

luat act că inculpatul A.M. nu și-a însușit apelul formulat de apărătorul său.

Împotriva

deciziei a declarat recurs procurorul, solicitând casarea hotărârilor și, pe

fond, o mai bună individualizare a pedepsei, în sensul majorării.

Curtea,

verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este fondat pentru

următoarele motive.

Instanța

de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând

la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de către acesta.

Cu

privire, însă, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, se constată că,

într-adevăr, nu s-a avut în vedere în suficientă măsură gradul de pericol

social al faptei, acordându-se prioritate circumstanțelor personale ale

inculpatului în raport cu cele reale ale comiterii faptei.

Astfel,

deși inculpatul are o vârstă înaintată, având discernământul diminuat la data

comiterii faptei, aceste aspecte nu pot conduce la aplicarea unei pedepse de

numai 2 ani închisoare, în condițiile în care inculpatul a înjunghiat partea

vătămată, cu cuțitul, provocându-i o plagă epigastrică penetrantă cu

eviscerație, leziuni care i-au pus viața în pericol.

Față

de aceste considerente, urmează a se admite recursul procurorului, a se casa

hotărârile pronunțate în cauză cu privire la individualizarea pedepsei; se va

majora pedeapsa aplicată inculpatului și se va deduce durata arestării

preventive, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de procurorul de la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.491 din 13 august

2002 a Curții de Apel București, Secția II-a  penală, privind pe intimatul

inculpat A.M.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr.33 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului

Călărași numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Majorează

pedeapsa aplicată intimatului inculpat A.M.pentru infracțiunea prevăzută în

art.20 raportat la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.74 și 76 Cod penal, de

la 2  la 3 ani și 6 luni închisoare.

Deduce

din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 noiembrie 2001 până la 7

ianuarie 2003.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.