ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 547/2003

S-a luat în examinare recursul declarat inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr.640 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu. A lipsit intimata parte civilă Spitalul Universitar de Urgență București. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just individualizată. Inculpatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului său. C U R T E A Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.729 din 15 august 2002 Tribunalul București, Secția I penală l-a condamnat pe inculpatul Z.C.

la 13 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 Cod penal și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.174 Cod penal. A fost menținută arestarea preventivă și a fost dedusă prevenția de la 13 septembrie 2001 la zi. Instanța a luat act că nu s-au constituit părți civile V.S. și Spitalul Universitar de Urgență București. In baza art.116 Cod penal a fost interzis inculpatului dreptul de a se afla în București pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a dispus confiscarea cuțitului corp delict. Inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 15 august 2001 inculpatul a mers la domiciliul părinților concubinei sale, victima V.F., unde aceasta s-a refugiat cu cei 4 copii minori, urmare conflictelor generate de bănuiala că ar intreține relații cu alți bărbați. Inculpatul i-a aplicat concubinei două lovituri cu cuțitul în zona lombară, fiind internată la aceeași dată în Spitalul Universitar de Urgență București, unde, cu toată asistența medicală acordată, a decedat la 9 septembrie 2001. Din raportul medico-legal de autopsie al I.M.L.

„Prof.Dr.Mina Minovici” București, rezultă că moartea sus-numitei a fost violență și s-a datorat insuficienței organice multiple urmare unei plăgi penetrante înjunghiate lombo-abdominale, cu lezarea mai multor organe, printre care rinichiul stâng, cu hemoperitoneu masiv, necesitând multiple intervenții chirurgicale și existând legătură directă de cauzalitate între leziunile traumatice și cauza medicală a decesului. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, motivând-o prin aceea că în prealabil victima l-ar fi lovit cu o cărămidă în spate. Impotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr.640 din 3 octombrie 2002 Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, motivat oral prin apărător în sensul solicitării reducerii pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul invocat prin recurs își găsește temeiul juridic în prevederile art.385 9 alin.1 art.14 Cod procedură penală însă nu este fondat. In cauză situația de fapt a fost temeinic stabilită și din acesta rezultă că inculpatul Z.C. la data de 15 august 2001, pe fondul unor relații conflictuale mai vechi și-a ucis concubina V.F. cu două lovituri de cuțit aplicate în zona lombară a corpului. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și vinovăția acestuia a fost stabilită și prin celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile martorilor V.S.

și C.F., procesul-verbal de constatare, foaia de observație clinică și raportul medico-legal de autopsie. La aplicarea pedepsei, orientată spre minimul special prevăzut de lege, s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, inclusiv de cele privind persoana inculpatului, cu redusă educație școlară, deficient locomotor, cu conduită sinceră în cursul procesului și fără antecedente penale. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșită, nu se justifică reducerea pedepsei, care, în cuantumul stabili, este necesară realizării scopului prevenirii de noi infracțiuni. Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art.385 9 alin.3 Cod procedură penală, existența vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

In baza art.385 17 alin.4 și art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va scade din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2001 la 5 februarie 2003. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr.640 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2001 la 5 februarie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.