ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 547/2003

S-a luat în examinare recursul declarat inculpatul Z.C.

împotriva deciziei penale nr.640 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București

– Secția a II-a penală.

S-a

prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.F.,

apărător desemnat din oficiu.

A

lipsit  intimata parte civilă Spitalul Universitar de Urgență

București.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate

și reducerea pedepsei aplicate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just

individualizată.

Inculpatul

declară că este de acord cu susținerile apărătorului

său.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.729

din

15 august 2002 Tribunalul București, Secția I penală l-a

condamnat pe inculpatul Z.C.  la 13 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 Cod

penal și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute  de  art.64

lit.a și b Cod penal ca pedeapsă complementară, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.174 Cod

penal.

A

fost menținută arestarea preventivă și a fost dedusă

prevenția de la 13 septembrie 2001 la zi.

Instanța

a luat act că nu s-au constituit părți civile V.S. și

Spitalul Universitar de Urgență București.

In

baza art.116 Cod penal a fost interzis inculpatului dreptul de a se afla în

București pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

S-a

dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Inculpatul

a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța a reținut

că la data de 15 august 2001 inculpatul a mers la domiciliul

părinților concubinei sale, victima V.F.,  unde aceasta s-a refugiat

cu cei 4 copii minori, urmare conflictelor generate de bănuiala că ar

intreține  relații cu alți bărbați.

Inculpatul

i-a aplicat concubinei două lovituri cu cuțitul  în zona

lombară, fiind internată la aceeași dată în Spitalul

Universitar de Urgență București, unde, cu toată

asistența medicală acordată, a decedat la 9 septembrie 2001.

Din

raportul medico-legal de autopsie al I.M.L. „Prof.Dr.Mina Minovici”

București, rezultă că moartea sus-numitei a fost

violență și  s-a datorat insuficienței organice multiple

urmare unei plăgi penetrante înjunghiate lombo-abdominale, cu lezarea mai

multor organe, printre care rinichiul stâng, cu hemoperitoneu masiv, necesitând

multiple intervenții chirurgicale și existând legătură

directă de cauzalitate între leziunile traumatice și cauza medicală

a decesului.

Inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptei, motivând-o prin aceea că în

prealabil victima l-ar fi lovit cu o cărămidă în spate.

Impotriva

acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin

decizia penală nr.640 din 3 octombrie 2002 Curtea de Apel București –

Secția a II-a penală a respins apelul declarat de inculpat ca

nefondat, constatând că pedeapsa aplicată a fost corect

individualizată.

Decizia

instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat,

motivat oral prin apărător în sensul solicitării reducerii

pedepsei.

Verificând

hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la

dosarul cauzei, Curtea constată că motivul invocat prin recurs

își găsește temeiul juridic în prevederile art.385

9

alin.1 art.14 Cod procedură penală însă nu este fondat.

In cauză

situația de fapt a fost temeinic stabilită și din acesta

rezultă că inculpatul Z.C. la data de 15 august 2001, pe fondul unor

relații conflictuale mai vechi și-a ucis concubina V.F. cu două

lovituri de cuțit aplicate în zona lombară a corpului.

Inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptei și vinovăția acestuia a

fost stabilită și prin celelalte mijloace de probă, respectiv

declarațiile martorilor V.S. și C.F., procesul-verbal de constatare, foaia

de observație clinică și raportul medico-legal de autopsie.

La

aplicarea pedepsei, orientată spre minimul special prevăzut de lege,

s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, inclusiv

de cele privind persoana inculpatului, cu redusă educație

școlară, deficient locomotor, cu conduită sinceră în cursul

procesului și fără antecedente penale.

Având

în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii

săvârșită, nu se justifică reducerea pedepsei, care, în

cuantumul stabili, este necesară realizării scopului prevenirii de

noi infracțiuni.

Neconstatând

nici din examinarea din oficiu, conform art.385

9

alin.3 Cod

procedură penală, existența vreunui caz de casare a

hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins

ca nefondat.

In

baza art.385

17

alin.4 și art.383 alin.2 Cod procedură

penală, se va scade din pedeapsa aplicată timpul arestării

preventive de la 13 septembrie 2001 la 5 februarie 2003.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C.

împotriva deciziei penale nr.640 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, secția II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la

13 septembrie 2001 la 5 februarie 2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 februarie 2003.