ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 564/2003

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de procurorul generala al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.1952 din 1 noiembrie 2001 a Judecătoriei Buftea, privind pe inculpatul N.Gh.

Sau prezentat intimatul

inculpat, asistat de avocat B.G., apărător ales și intimata

parte vătămată B.V., asistat de avocat T.L.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, dezvoltând oral motivele

formulate prin acesta.

Apărătorul

părții vătămate a solicitat admiterea recursului în

anulare.

Apărătorul

inculpatului a solicitat respingerea recursului în anulare, întrucât

hotărârea atacată este temeinică și legală.

Inculpatul

și partea vătămată declară că sunt de acord cu

susținerile apărătorilor lor.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului în anulare de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr.1952

din 1 noiembrie 2001, Judecătoria Buftea a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea  prevăzută de art.182

alin.1 și 2 Cod penal și art.20 raportat la art.174 Cod penal și

a dispus condamnarea inculpatului N.GH

pentru săvârșirea

infracțiunii de vătămare corporală gravă

prevăzută de art.182 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.73

lit.b Cod penal și art.76 lit.c Cod penal la pedeapsa de 1 an, o lună

și 18 zile închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal.

S-a

luat act că inculpatul a executat  pedeapsa aplicată în stare de

arest preventiv  de la 6 octombrie 1999  la 23 noiembrie 2000.

S-a

dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 6.613.000 lei către

Spitalul Clinic de Urgență  București.

S-a

luat act că Spitalul Universitar București și Spitalul Clinic

Dr.Bagdasar București nu

s-au

constituit părți civile.

S-a

respins ca tardivă cererea de despăgubiri formulată de partea

vătămată B.V.

In temeiul dispozițiilor art.191 Cod penal s-a dispus

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut, în fapt, următoarele:

In

noaptea de 4 spre 5 octombrie 1999, la domiciliul inculpatului a avut loc un

conflict între membrii familiei acestuia și familia părții

vătămate B.V., conflict în timpul căruia, aflându-se sub

imperiul unei puternice tulburări generate de actele agresive

săvârșite de partea vătămată și rudele sale  înarmate

cu obiecte contondente, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu o

furcă metalică, producându-i leziuni care au necesitat 180 zile de

îngrijiri  medicale.

Situația

de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza

materialului probator administrat în cauză, proces-verbal de cercetare la

fața locului, declarațiile părții vătămate, acte

medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.

Hotărârea

instanței de fond a rămas definitivă prin neapelare.

Impotriva

acestei sentințe penale, în temeiul dispozițiilor art.409 și 410

alin.1 partea I pct.7 din Codul de procedură penală, a declarat

recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii și rejudecarea cauzei, reținând săvârșirea

infracțiunii  prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i

Cod penal.

Examinând

recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat.

Din

întreg ansamblul probator al cauzei rezultă că inculpatul a lovit-o

pe partea vătămată cu o furcă metalică în cap, cauzându-i,

astfel cum rezultă din foaia de observație clinică nr.26646/1422/1999,

din raportul medico-legal nr.A 1/J/318 din 6 octombrie 1999 și raportul de

expertiză medico-legală nr.A 1/J/318 din 11 aprilie 2000 emise de

Laboratorul de Medicină-Legală al Județului Ilfov „fractură

craniană intruzivă   parietală   stângă   cu   extensie

fronto – occipital  stângă. Fractură craniană fronto-orbitală

dreaptă liniară. Plagă contuză parietală stângă.

Hemiplagie dreaptă.

Toate

aceste leziuni au impus practicarea eschilectomiei parietale, postoperator

partea vătămată prezentând parameridian stâng lipsă de

substanță osoasă de 8/4 cu plastie durală și cicatrice

de 7 cm” (filele 18, 27, 29 din dosarul de urmărire penală).

Leziunile

traumatice au fost produse prin lovire cu corp dur-tăietor despicător

– cu suprafață de impact mică (posibil muchie de topor,

furcă), au necesitat 180 zile îngrijiri medicale și au pus în

primejdie viața victimei, iar prin lipsa de substanță

osoasă craniană și prin sechelele neurologice (hemiplagie,

frunstă pareză de nerv facial drept) aceasta a rămas cu

infirmitate fizică permanentă.

Curtea

constată că ne aflăm în prezența elementelor constitutive

ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de

art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i din Codul penal, având în vedere organul

vital lezat de inculpat, instrumentul folosit – apt de a produce moartea,

intensitatea loviturii aplicate și consecințele  acesteia, faptă

pentru care, de altfel, s-a și început urmărirea penală de

către procuror.

Instanța

de judecată competentă pentru a soluționa acestă cauză

este Tribunalul București (conform dispozițiilor art.27 pct.1 lit.a

din Codul de procedură penală) căreia îi revine obligația

administrării probelor necesare stabilirii vinovăției inculpatului,

împrejurărilor în care s-a comis fapta și, raportat la noua încadrare

juridică, rezolvarea laturii civile.

Pentru

aceste motive, Curtea urmează să admită recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, să caseze hotărârea atacată

și să trimită cauza spre judecare, Tribunalului București.

Văzând

dispozițiile art.414

1

Cod procedură penală, art.192

alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței penale nr.1952 din 1 noiembrie 2001 a Judecătoriei Buftea,

privind pe inculpatul N.Gh.

Casează

hotărârea atacată și trimite cauza, spre judecare, Tribunalului

București.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 februarie 2003.