ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 794/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 794/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1693 din 26

iunie 2001, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat pe inculpatul N.G.

la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis,

prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 alin.

(1) lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa

de un an închisoare la care același inculpat a fost condamnat prin sentința

penală nr. 1638 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 București și a

dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită în cauză,

urmând ca inculpatul să execute, în final, un an și 6 luni închisoare.

A condamnat pe același inculpat la 3

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea,

prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și art.

39 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul grațierii condiționate, cu referire

la aceeași pedeapsă de un an închisoare și a dispus executarea acesteia alături

de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final, un an

și 3 luni închisoare.

A contopit pedepsele și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare.

S-a reținut că, la data de 5 mai

2000, inculpatul a fost surprins în timp ce conducea, fără a avea permis de

conducere, un autovehicul pe drumurile publice și s-a prezentat organelor de

poliție sub o identitate falsă.

Împotriva hotărârii primei instanțe

inculpatul a declarat apel, solicitând a se constata că faptele săvârșite nu

prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și pentru acest motiv, să

se pronunțe o hotărâre de achitare.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin decizia nr. 1406/ A din 25 septembrie 2001, a respins apelul

declarat de inculpat, ca nefondat, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile art. 18

1

alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a

prezentat în instanță pentru a-l susține.

Prin decizia penală nr. 1579 din 23

octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins

recursul declarat de către inculpat, cu motivarea că sunt motive de casare

care, luate în considerare de instanță din oficiu, să conducă la casarea

hotărârilor pronunțate.

Împotriva celor trei hotărâri

pronunțate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7 și 7

1

teza I C. proc. pen.

S-a susținut că prin reținerea

stării de recidivă postcondamnatorie, cu referire la pedeapsa aplicată prin

sentința penală nr. 1638/1998 pentru infracțiuni săvârșite în timpul

minorității, faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare

juridică.

Totodată, revocând beneficiul

grațierii, cu referire la pedeapsa de un an închisoare, executată în perioada

19 mai 1999 –18 mai 2000 și nu a pedepsei de 6 luni aplicată prin aceeași

sentință inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni rutiere, privitor la

care a fost constatată grațierea acestuia în întregime, în temeiul art. 1 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 137/1997, instanțele au pronunțat hotărâri cu

încălcarea legii.

În concluzie, procurorul general a

solicitat admiterea recursului în anulare și rejudecarea cauzei în aceste

limite.

Recursul în anulare este fondat,

pentru următoarele considerente:

Prin sentința nr. 1638 din 30 iunie

1998, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat pe inculpatul N.G. la o

pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără

permis a unui autovehicul pe drumurile publice și la un an închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de furt calificat.

În raport de data săvârșirii faptei,

respectiv, 13 martie 1997 și data nașterii, s-a făcut aplicarea art. 99 C. pen.,

inculpatul fiind minor.

Prin sentința penală nr. 1693 din 26

iunie 2001, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat pe același inculpat

la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere

fără permis și fals privind identitatea, la data de 5 mai 2000, ambele cu

reținerea stării de recidivă postcondamnatorie.

Într-adevăr, potrivit art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie, care atrage aplicarea

regimului sancționator prevăzut de art. 39 C. pen., când după rămânerea

definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6

luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de

începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de

evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este

închisoarea mai mare de un an.

Inculpatul a comis infracțiunile

deduse judecății în termenul de încercare al grațierii condiționate.

Însă, potrivit art. 38 alin. (1) lit.

a) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama, printre altele,

de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul

minorității.

Așadar, cum condamnarea anterioară a

inculpatului privește infracțiuni săvârșite în timpul minorității, aceasta nu

poate fi reținută ca prim termen al recidivei postcondamnatorii.

În consecință, instanțele trebuiau

să constate că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Se constată astfel că, prin

hotărârile atacate „faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică”

ceea ce constituie caz de casare în sensul prevederilor art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen., corespunzător temeiului prevăzut de art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7 din același cod, invocat prin recursul în anulare.

Din actele dosarului rezultă că prin

sentința penală nr. 1638/1998, inculpatului i-au fost aplicate două pedepse.

Prima pedeapsă, de 6 luni închisoare

privește săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni rutiere.

Instanța de fond a constatat că

această pedeapsă, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 137/1997,

este grațiată condiționat, în întregime.

Însă, potrivit art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 137/1997, cei grațiați care, în decurs de trei ani săvârșesc o

infracțiune intenționată, vor executa pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea

infracțiune și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat, ca urmare a

aplicării acestei legi.

Cum inculpatul a săvârșit

infracțiunile deduse judecății în termenul de încercare al grațierii

condiționate, în raport de dispoziția legală menționată, instanțele trebuia să

dispună revocarea beneficiului grațierii pedepsei de 6 luni închisoare.

În cauză, revocarea dispusă a privit

pedeapsa de un an închisoare, respectiv o altă pedeapsă decât cea grațiată

condiționat în temeiul Legii nr. 137/1997.

Se constată astfel că „hotărârile

sunt contrare legii”, ceea ce constituie caz de casare, în sensul prevederilor art.

385

9

alin. (1) pct. 17

1

teza I C. proc. pen.,

corespunzător termenului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I din același cod, invocat prin recursul în anulare.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 414

1

cu referire la art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare și va casa

hotărârile pronunțate, numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art.

37 lit. a) C. pen. și greșita aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 137/1997 cu privire la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentința

penală nr. 1638/1999 pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și înlătură aplicarea art. 34 lit. b)

C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., se

va schimba încadrarea juridică a faptei  din infracțiunea prevăzută de art. 36 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, text în

baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Conform art. 334 C. proc. pen., se

va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 293 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 293 alin. (1) C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la

pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite și se va dispune ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

Se vor aplica dispozițiile art. 71

și art. 64 C. pen. și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr.

137/1997 se va revoca grațierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1099 din 27 octombrie 1998 a Judecătoriei

Găești, în pedepsele componente de 2 ani și un an închisoare.

Se va constata că pedeapsa de 6 luni

aplicată prin sentința penală nr. 1638 din 30 iunie 1998, este concurentă cu

pedeapsa de un an închisoare stabilită prin aceeași sentință și cu pedeapsa de

2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 29990 din 10 decembrie

1997, astfel că, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul

să execute în final, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Se va constata că această pedeapsă a

fost executată în perioada de la 19 mai 1997, până la 8 decembrie 1998, când

inculpatul a fost liberat condiționat, potrivit sentinței nr. 1241 din 4

decembrie 1998 a Judecătoriei Găești.

Onorariul de avocat, conform

dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 1693 din 26 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului

5 București, deciziei penale nr. 1406/ A din 25 septembrie 2001 a Tribunalului

Municipiului București și deciziei penale nr. 1579 din 23 octombrie 2001 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul N.G.

Casează hotărârile atacate cu privire

la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și greșita aplicare

a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 cu privire la pedeapsa de un

an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1638/1998 a Judecătoriei sectorului

5 București, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, art. 208 și art. 209 C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din

Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, text în baza căruia

condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 293

alin. (1) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3

luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 luni închisoare.

Aplică dispozițiile art. 71 și art.

64 C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor pronunțate.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea

137/1997 revocă grațierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 1628 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5

București.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1099 din 27 octombrie 1998 a

Judecătoriei Găești în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 2990 din 10 decembrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5

București și de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1638 din 30

iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 București.

Constată că pedeapsa de 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1638 din 30 iunie 1998, este

concurentă cu pedeapsa de un an închisoare stabilită prin aceeași sentință

penală și cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2990

din 10 decembrie 1997 astfel că, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpatul va executa în final pedeapsa de 2 ani închisoare.

Aplică art. 71 și art. 64 C. pen.

Constată că inculpatul a executat

această pedeapsă în perioada de la 19 mai 1997, până la 8 decembrie 1998 când a

fost eliberat condiționat, potrivit sentinței penale nr. 1241 din 4 decembrie

1998 a Judecătoriei Găești.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2003.