ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4284/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 760 din 3 iunie 2003, Judecătoria Slatina, a dispus condamnarea inculpatului B.D.D. la pedepsele de: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) (faptă comisă la sfârșitul lunii noiembrie 2002); - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă la 6 decembrie 2002 – 8 decembrie 2002); - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. i) și g) C. pen., cu aplicarea art,41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

(fapta comisă la 6 decembrie 2002 – 8 decembrie 2002); - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă la 17 decembrie 2002); - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă la 17 decembrie 2002). În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Slatina și în baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, modificată, s-a constatat grațiată integral și condiționat această pedeapsă.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive începând cu 9 ianuarie 2003 la zi. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă formulată de partea civilă S.N., astfel cum a fost precizată la 4 martie 2003 și a fost obligat inculpatul, în solidar cu alți inculpați la plata sumei de 3.775.000 lei reprezentând despăgubiri civile. S-a constatat că partea civilă D.M. a renunțat la acțiunea civilă, iar partea vătămată B.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului sustras. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.D.D.

a sumei de 300.000 lei. A fost respinsă cererea martorului V.V. privind obligarea inculpatului B.D.D. la restituirea sumei de 400.000 lei, ca neîntemeiată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La sfârșitul lunii noiembrie 2002, pe timp de noapte, inculpații B.D.D. împreună cu alți inculpați condamnați în aceeași cauză, respectiv B.D.D., G.P.M. și B.S., au pătruns în locuința părții vătămate S.N. prin escaladarea gardului de unde au sustras o butelie de aragaz, 2 geci, 3 pături, un cearceaf, un televizor alb-negru marca Sirius, un ceas de perete și alte bunuri în valoare totală de 8.000.000 lei.

S-a mai reținut că inculpatul B.S. aflând că fratele său B.D.D. și verișorul inculpatului, G.P.M. au sustras bunuri din locuința părții vătămate S.N., tot într-o noapte de la sfârșitul lunii noiembrie 2002, a mers singur în locuința acesteia și după ce a pătruns în curte prin escaladarea gardului a sustras din casă un televizor alb-negru și un ceas de perete. Într-o seară de la începutul lunii decembrie 2002, în jurul orei 20,00 – 21,00, a mers la locuința părții vătămate D.M. și a intrat în curte, după care prin escaladarea unei ferestre a pătruns în locuința acesteia de unde a sustras o plapumă, 2 pături, un covor și un televizor color, pe care l-a abandonat, întrucât i-a căzut din mână și s-a deteriorat.

La interval de 2 zile același inculpat s-a întors la locuința aceleiași părți vătămate, pe timp de noapte și prin același mod de operare a sustras din bucătăria ei un aragaz cu 3 ochiuri și o butelie pe care le-a ascuns în apropierea bucătăriei din com. Mărunței. Valoarea bunurilor sustrase de la partea vătămată D.M. a fost de 2.000.000 lei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel printre alții, inculpatul B.D.D. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor. Prin decizia penală nr. 419 din 16 septembrie 2003, Tribunalul Olt a respins, ca nefondate, apelurile declarate printre alții, de inculpatul B.D.D. S-a dedus prevenția la zi și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, printre alții, a inculpatului B.D.D.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs printre alții inculpatul B.D.D. La termenul de judecată din 24 noiembrie 2003 în fața instanței de recurs, inculpatul a declarat că își retrage recursul. Prin decizia penală nr. 1625, Curtea de Apel Craiova a luat act că inculpatul B.D.D., și-a retras recursul. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, criticându-le în sensul greșitei aplicării a dispozițiilor art. 37 lit. a) și ale art. 83 C. pen.

Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an. Pe de altă parte, conform art. 33 lit. a) C. pen., există concurs de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține că, din fișa de cazier judiciar și din dosarul penal nr. 8215/2002 al Judecătoriei Slatina, inculpatul B.D.D.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., fapta săvârșită la 20 februarie 2002. Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare, ea fiind comunicată inculpatului B.D.D., care a lipsit la dezbateri și la pronunțare, la 21 decembrie 2002. Potrivit art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile pentru declararea apelului curge pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii, iar potrivit art. 416 alin. (1) și (2) lit. a) din același cod, hotărârile primei instanțe rămân definitive la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen.

Verificând actele dosarului se constată că termenul de apel a început să curgă la 21 decembrie 2002 și s-a împlinit la 1 ianuarie 2004, însă deoarece zilele de până pe 6 ianuarie 2003, atât oficial cât și prin H.G. nr. 1279/2002 (M. Of. nr. 843/22.11.2002) au fost zile nelucrătoare, hotărârea a rămas definitivă la 6 ianuarie 2003. Cum faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, au fost comise în perioada noiembrie – decembrie 2002, deci înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv, rezultă că ele sunt în concurs real cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002, iar această condamnare nu poate atrage starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., cum greșit au stabilit instanțele de judecată.

Date fiind aceste condiții, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, ci ale prevederilor art. 85 alin. (1) C. pen., referitoare la anularea acesteia, faptele deduse judecății în cauză fiind săvârșite, atât înainte de pronunțarea la 26 noiembrie 2002 a sentinței penale nr. 1961 a Judecătoriei Slatina prin care s-a dispus suspendarea, cât și până la rămânerea definitivă a acesteia. În consecință, instanțele trebuiau să procedeze la anularea suspendării condiționate a pedepsei anterioare și aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, ținând seama că cea de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina, comisă fiind la 20 februarie 2002, este grațiată integral și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, așa cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 18/2003. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 414 1 C. proc. pen., cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis. Se vor casa hotărârile atacate cu privire la aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) și ale art. 83 C. pen., dispoziții ce vor fi înlăturate. În baza art. 85 C. pen., urmează să fie anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B.D.D. prin sentința penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, se va constata grațiată pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din legea sus-menționată. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., B.D.D. urmează să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 9 ianuarie 2003 la 26 august 2004. Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 760 din 3 iunie 2003 a Judecătoriei Slatina, deciziei penale nr. 419 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Olt și deciziei penale nr. 1625 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul B.D.D. Casează hotărârile atacate cu privire la aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) și ale art. 83 C. pen., dispoziții pe care le înlătură. În baza art. 85 C. pen., anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B.D.D. prin sentința penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1961 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Slatina. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din legea sus-menționată. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul B.D.D. urmează să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 9 ianuarie 2003 la 26 august 2004. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2004.