ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4753/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 467 din 2 octombrie 2003, Tribunalul Galați, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpații F.G. și F.D., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și, în baza acestei noi încadrări juridice, a aplicat fiecăruia dintre inculpați câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, prin reținerea în favoarea acestora a dispozițiilor, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen.

(fapta din 1 iunie 2002). În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată fiecăruia dintre inculpații F.G. și F.D., pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 4 ani. În baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, a constatat grațiate integral și condiționat pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate inculpaților. În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., i-a obligat pe cei doi inculpați să restituie părții vătămate A.Ș. un cal sau să-i plătească în solidar contravaloarea acestuia, în sumă de 15.000.000 lei.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpații F.G. și F.D. la plata a câte 1.200.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, au fost trimiși în judecată inculpații F.G. și F.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut că în ziua de 1 iunie 2002, inculpații s-au întâlnit în târgul din comuna Tudor Vladimirescu cu partea vătămată A.Ș. Prin folosirea de violență (în sensul că au împins-o pe partea vătămată în căruță și i-au pus pe cap o haină) cei doi inculpați au deshămat calul de la căruță, l-au luat și au plecat.

S-a mai reținut că în timp ce inculpatul F.G. a deshămat calul, inculpatul F.D. a ținut-o pe partea vătămată. Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 1 iunie 2002, inculpații F.G. și F.D. s-au întâlnit la târgul din comuna Tudor Vladimirescu, cu partea vătămată A.Ș., care era cu căruța tractată de un cal. De menționat că acest cal a aparținut inculpaților, însă în luna februarie între aceștia și partea vătămată a avut loc un schimb de cai. Întrucât inculpații nu erau mulțumiți de calul primit, au solicitat părții vătămate repunerea în situația anterioară efectuării schimbului. Partea vătămată nu a fost de acord cu restituirea calului, motiv pentru care inculpații s-au hotărât să-l ia fără acordul acesteia, la data de 1 iunie 2002, când s-au întâlnit la târg.

În realizarea activității infracționale, inculpatul F.G. a deshămat calul de la căruța părții vătămate, iar inculpatul F.D. s-a așezat în fața acesteia, pentru a nu putea interveni. Declarațiile celor doi inculpați din care rezultă situația de fapt arătată mai sus se coroborează cu declarațiile martorilor G.S., B.N., A.N., precum și cu declarația părții vătămate dată în faza de urmărire penală, imediat după comiterea faptei. Față de cele de mai sus s-a reținut că cei doi inculpați nu au folosit violențe împotriva părții vătămate, în scopul sustragerii calului. În drept, s-a reținut că, fapta inculpaților F.G. și F.D., de a sustrage împreună, din loc public, un cal aparținând părții vătămate A.Ș., cauzând un prejudiciu în valoare de 15.000.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., în referire la art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpații F.D. și F.G., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și c) C. pen. Inculpații, prin avocat, au solicitat achitarea pentru săvârșirea faptei reținută în sarcina lor, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. S-a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici unei infracțiuni în speță, deținerea sau posesia calului de către partea vătămată era nelegitimă, iar deposedarea sa de către inculpați, proprietarii calului nu constituie o faptă penală.

Această apărare a inculpaților a fost înlăturată, reținându-se că, în speță, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, deoarece chiar dacă inculpații aveau sentimentul că acel cal le aparține, aceștia nu puteau să-și facă singuri dreptate. În speță, cei doi inculpați au luat calul din posesia părții vătămate fără a avea acceptul acesteia, ceea ce conduce la incidența dispozițiilor art. 208 C. pen., referitor la art. 209 C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați au fost avute în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. Față de împrejurarea că inculpații F.G. și F.D. se află la primul impact cu legea penală, nefiind cunoscuți cu antecedente penale, prima instanță a considerat că în favoarea acestora se pot reține circumstanțele aferente, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege.

De asemenea, față de împrejurarea că cei doi inculpați se află la primul impact cu legea penală, având în vedere și împrejurarea că aceștia au avut o atitudine relativ sinceră, prima instanță a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea efectivă. În acest sens s-a dispus, conform art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului prevăzut de art. 82 C. pen. Având în vedere încadrarea faptei comise de inculpați și data săvârșirii, s-a reținut că, în cauză devin incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, privind grațierea condiționată a pedepselor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o ca nelegală sub aspectul schimbării încadrării juridice. Prin decizia penală nr. 112 din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat apelul declarat de parchet. Împotriva acestei decizii, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, în raport de probatoriul administrat în cauză. Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a reținut altă situație de fapt, procedând la schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice a faptelor celor doi inculpați.

Din declarațiile date în fața instanței se reține faptul că cei doi inculpați nu au exercitat nici o violență asupra părții civile în momentul în care au deshămat calul de la căruța acesteia, ci doar au avut discuții contradictorii cu privire la schimbul de cai ce a avut loc anterior (martorii B.N. și A.N.). Martorul G.S. (ginerele părții civile) este singurul care susține varianta părții civile, în sensul că asupra acestuia s-ar fi exercitat violențe, în vederea însușirii calului de către inculpați. Mai mult, martorul M.I., propus de partea civilă a declarat că nu a participat la incident și nu a văzut modul de desfășurare a altercației. Din probatoriul administrat în cauză, cert este faptul că inculpații și-au însușit pe nedrept calul părții civile, motiv pentru care aceștia au fost condamnați de instanța de fond.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei penale nr. 112 din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpații F.G. și F.D. Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2004.