ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4753/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 467 din 2

octombrie 2003, Tribunalul Galați, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpații F.G. și F.D., din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și, în baza acestei noi

încadrări juridice, a aplicat fiecăruia dintre inculpați câte o pedeapsă de 2

ani închisoare, prin reținerea în favoarea acestora a dispozițiilor, prevăzute

de art. 74 lit. a) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen. (fapta din 1

iunie 2002).

În baza dispozițiilor art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată fiecăruia dintre inculpații F.G. și F.D., pe durata

termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 4 ani.

În baza dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, a constatat grațiate

integral și condiționat pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate

inculpaților.

În baza dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen., în referire la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., i-a obligat

pe cei doi inculpați să restituie părții vătămate A.Ș. un cal sau să-i plătească

în solidar contravaloarea acestuia, în sumă de 15.000.000 lei.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., i-a obligat pe inculpații F.G. și F.D. la plata a câte 1.200.000

lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Galați, au fost trimiși în judecată inculpații F.G. și F.D.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut

că în ziua de 1 iunie 2002, inculpații s-au întâlnit în târgul din comuna Tudor

Vladimirescu cu partea vătămată A.Ș. Prin folosirea de violență (în sensul că

au împins-o pe partea vătămată în căruță și i-au pus pe cap o haină) cei doi

inculpați au deshămat calul de la căruță, l-au luat și au plecat.

S-a mai reținut că în timp ce

inculpatul F.G. a deshămat calul, inculpatul F.D. a ținut-o pe partea vătămată.

Analizând și coroborând materialul

probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

La data de 1 iunie 2002, inculpații

F.G. și F.D. s-au întâlnit la târgul din comuna Tudor Vladimirescu, cu partea

vătămată A.Ș., care era cu căruța tractată de un cal. De menționat că acest cal

a aparținut inculpaților, însă în luna februarie între aceștia și partea

vătămată a avut loc un schimb de cai.

Întrucât inculpații nu erau

mulțumiți de calul primit, au solicitat părții vătămate repunerea în situația

anterioară efectuării schimbului. Partea vătămată nu a fost de acord cu

restituirea calului, motiv pentru care inculpații s-au hotărât să-l ia fără

acordul acesteia, la data de 1 iunie 2002, când s-au întâlnit la târg.

În realizarea activității

infracționale, inculpatul F.G. a deshămat calul de la căruța părții vătămate,

iar inculpatul F.D. s-a așezat în fața acesteia, pentru a nu putea interveni.

Declarațiile celor doi inculpați din

care rezultă situația de fapt arătată mai sus se coroborează cu declarațiile

martorilor G.S., B.N., A.N., precum și cu declarația părții vătămate dată în

faza de urmărire penală, imediat după comiterea faptei.

Față de cele de mai sus s-a reținut

că cei doi inculpați nu au folosit violențe împotriva părții vătămate, în

scopul sustragerii calului.

În drept, s-a reținut că, fapta

inculpaților F.G. și F.D., de a sustrage împreună, din loc public, un cal

aparținând părții vătămate A.Ș., cauzând un prejudiciu în valoare de 15.000.000

lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., în referire la art. 209 alin. (1) lit.

a) și e) C. pen.

În consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei comise de inculpații F.D. și F.G., din infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a), e) și c) C. pen.

Inculpații, prin avocat, au

solicitat achitarea pentru săvârșirea faptei reținută în sarcina lor, conform

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a susținut că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale nici unei infracțiuni în speță, deținerea sau

posesia calului de către partea vătămată era nelegitimă, iar deposedarea sa de

către inculpați, proprietarii calului nu constituie o faptă penală.

Această apărare a inculpaților a

fost înlăturată, reținându-se că, în speță, sunt îndeplinite elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat, deoarece chiar dacă inculpații

aveau sentimentul că acel cal le aparține, aceștia nu puteau să-și facă singuri

dreptate.

În speță, cei doi inculpați au luat

calul din posesia părții vătămate fără a avea acceptul acesteia, ceea ce

conduce la incidența dispozițiilor art. 208 C. pen., referitor la art. 209 C.

pen.

La individualizarea pedepselor

aplicate celor doi inculpați au fost avute în vedere criteriile generale,

prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de împrejurarea că inculpații F.G.

și F.D. se află la primul impact cu legea penală, nefiind cunoscuți cu

antecedente penale, prima instanță a considerat că în favoarea acestora se pot

reține circumstanțele aferente, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în

referire la art. 76 lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub

limita minimului special prevăzut de lege.

De asemenea, față de împrejurarea că

cei doi inculpați se află la primul impact cu legea penală, având în vedere și

împrejurarea că aceștia au avut o atitudine relativ sinceră, prima instanță a

considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.

pen., poate fi atins și fără executarea efectivă.

În acest sens s-a dispus, conform art.

81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului

prevăzut de art. 82 C. pen.

Având în vedere încadrarea faptei

comise de inculpați și data săvârșirii, s-a reținut că, în cauză devin

incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr.

18/2003, privind grațierea condiționată a pedepselor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o ca nelegală

sub aspectul schimbării încadrării juridice.

Prin decizia penală nr. 112 din 27

februarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat apelul declarat de

parchet.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs, criticând

ambele hotărâri pentru netemeinicie, în raport de probatoriul administrat în

cauză.

Analizând actele dosarului, Curtea

constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a

reținut altă situație de fapt, procedând la schimbarea corespunzătoare a

încadrării juridice a faptelor celor doi inculpați.

Din declarațiile date în fața

instanței se reține faptul că cei doi inculpați nu au exercitat nici o violență

asupra părții civile în momentul în care au deshămat calul de la căruța

acesteia, ci doar au avut discuții contradictorii cu privire la schimbul de cai

ce a avut loc anterior (martorii B.N. și A.N.).

Martorul G.S. (ginerele părții

civile) este singurul care susține varianta părții civile, în sensul că asupra

acestuia s-ar fi exercitat violențe, în vederea însușirii calului de către

inculpați.

Mai mult, martorul M.I., propus de

partea civilă a declarat că nu a participat la incident și nu a văzut modul de

desfășurare a altercației.

Din probatoriul administrat în

cauză, cert este faptul că inculpații și-au însușit pe nedrept calul părții

civile, motiv pentru care aceștia au fost condamnați de instanța de fond.

Față de aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,

împotriva deciziei penale nr. 112 din 27 februarie 2004 a Curții de Apel

Galați, privind pe inculpații F.G. și F.D.

Onorariile

cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 septembrie 2004.