ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1358/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1358/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 5

martie 2003 Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpaților:

- D.V.G. la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2), lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 99 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei, perioada arestării preventive de la 9 aprilie 2001, la 30

aprilie 2001.

- M.I. și

- C.N.G. la câte o pedeapsă de 2 ani

și 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat, pentru săvârșirea complicității

la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99.

În baza art. 85 C. pen., s-a dispus

anularea suspendării pedepselor de câte 6 luni închisoare, aplicate

inculpaților prin sentința penală nr. 1067 din 15 aprilie 2002 a Judecătoriei

Galați, definitivă prin neapelare la 27 aprilie 2004, pedepse ce se vor contopi

cu pedepsele aplicate fiecărui inculpat prin prezenta hotărâre, dispunându-se

ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare,

sporită la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru fiecare inculpat.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

- M.F. la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 110 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata

termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 118 lit. b) C. proc.

pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte 3.750.000 lei ce nu

a servit la despăgubirea părții vătămate B.I., care nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte 125.000 lei, care nu a

servit la despăgubirea cumpărătorului de bună credință B.V.

În baza art. 14 C. proc. pen., cu

referire la art. 998, art. 1000 alin. (1) și art. 1003 C. civ., au fost

obligați inculpații minori D.V.G., M.I., C.N.G. și M.F. în solidar, iar pe

inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C., M.P., M.D.,

C.E., C.D., M.V. și M.A. la plata sumei de 1.200 lei, către partea vătămată S.A.,

constituită parte civilă, cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

referitor la art. 998, art. 1000 alin. (1) și art. 1003 C. civ., au fost

obligați inculpații minori, D.V.G., M.I., C.N.G. în solidar iar pe aceștia în

solidar cu părțile responsabile civilmente S.C., C.E., C.D., M.V., M.A. la

plata sumei de 1.100.000 lei, către partea vătămată A.F. constituită parte

civilă, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat acoperit prin

restituire prejudiciul cauzat prin infracțiune, părții vătămate B.V.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul D.V.G., în solidar cu partea responsabilă

civilmente S.C., la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, pe inculpatul C.N.G., în solidar cu părțile responsabile civilmente C.E.

și C.D. la plata sumei de 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, pe

inculpatul M.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente M.V. și, M.A. la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul M.F.,

în solidar cu părțile responsabile civilmente M.P. și M.D. la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 600.000 lei onorariul

apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații D.V.G., M.F., C.N.G. și M.I.

erau colegi.

În perioada februarie – martie 2001

în baza unei rezoluții infracționale comune, aceștia au urmărit diverse

persoane de sex feminin cărora inculpatul D.V.G. le-a sustras poșetele, în

împrejurările ce urmează a fi menționate.

În după amiaza zilei de 27 februarie

2001 inculpatul D.V.G. și cei trei învinuiți au mers la sediul Banc Post situat

lângă Piața Centrală, de unde învinuitul M.F. trebuia să-și ridice alocația.

Acesta a observat două femei una

având asupra sa o sumă mare de bani și le-a comunicat prietenilor săi acest

aspect, hotărând împreună să o urmărească pentru a-i sustrage poșeta.

Cele două femei s-au deplasat către

Complexul Spicul unde s-au despărțit, fiind urmărite îndeaproape de învinuiți

și inculpat.

Partea vătămată B.I. a urcat într-un

maxi-taxi în direct, astfel că cei patru s-au despărțit.

Inculpații M.I. și C.N.G. au rămas

să aștepte în zona magazinului R., iar inculpatul D.V.G. și învinuitul M.F. au

urcat într-un maxi-taxi, coborând în același loc cu partea vătămată.

Au urmărit-o pe aceasta până în

apropierea blocului în care locuia și în timp ce învinuitul M.F. a rămas la

colțul blocului, inculpatul D.V.G. a intrat în casa scării după partea

vătămată, depășind-o și observând că s-a oprit în dreptul ușii la et.1, s-a

întors brusc smulgându-i poșeta de pe umăr.

Partea vătămată a opus rezistență

ținând de poșetă și apucându-l pe inculpat de guler, astfel că s-a

dezechilibrat și a căzut pe trepte, lovindu-se la nivelul gurii.

Partea vătămată a suferit astfel

leziuni faciale cu plagă penetrantă la buza superioară cu fracturi ale unor

dinți incluși într-o lucrare protetică, necesitând pentru vindecare 30-35 zile

de îngrijiri medicale.

În poșeta părții vătămate se afla un

telefon mobil de culoare gri cu clapetă, bijuterii din aur, suma de 1.000.000

lei și 200 dolari S.U.A., actele de identitate și permisul de conducere ale

părții vătămate, două carduri B.P. și bilete pe numele părții vătămate, bunuri

în valoare totală de 17.000.000 lei.

Inculpații M.F. și D.V.G. au plecat

imediat cu un maxi taxi coborând la o distanță mică și au verificat conținutul

genții.

Au luat suma de 1.000.000 lei și

telefonul mobil și biletele B. și datorită grabei nu au mai observat și

celelalte bunuri, aflate în alte compartimente ale genții.

Au aruncat portofelul cu acte în

curtea unei secții de Poliție, iar poșeta au aruncat-o pe fereastra de aerisire

din tronsonul unui bloc și au fugit, fără a observa că fereastra este prevăzută

cu gratii.

Cei doi au mers la magazinul R. unde

s-au întâlnit cu învinuiții M.I. și C.N.G. și au împărțit suma de 1.000.000

lei.

Inculpatul D.V.G. a dat telefonul

unei persoane necunoscute în schimbul a două telefoane.

Unul dintre ele a fost vândut de

inculpatul D.V.G., unui dealer din cartierul M., în schimbul sumei de 600.000

lei.

Celălalt telefon a rămas la inculpatul

C.N.G., care i l-a dat martorului B.I., pentru a-l vinde acesta din urmă

pierzând telefonul.

Portofelul în care se aflau

cardurile B.P., buletinul de identitate și permisul de conducere al părții

vătămate au fost găsite de un lucrător de poliție în curtea secției și restituite

părții vătămate.

În ziua de 20 martie 2001 inculpații

D.V.G., M.F., C.N.G. și M.I. au mers în zona băncii B.P., cu intenția de a

sustrage poșeta.

Ultimii doi inculpați au rămas

potrivit înțelegerii în acel loc, iar inculpatul D.V.G. a plecat în căutarea

unei ținte.

A observat inițial o femeie în

vârstă care a intrat însă în scara unui bloc și apoi a văzut-o pe partea

vătămată S.A., care avea în mână o borsetă.

Inculpatul a urmărit-o pe aceasta

până a ajuns pe o alee dintre blocuri și i-a smuls pe la spate borseta din mână,

fugind în direcția B.P.

Fiind urmărit de partea vătămată

inculpatul i-a alertat și pe ceilalți învinuiți, fugind cu toții către stația

de taxi-uri din zona hotelului D.

Au urcat cu toții în taxiul condus

de martorul O.C.D., mergând în cartierul M.

În mașină aceștia au verificat

conținutul borsetei găsind suma de 1.300.000 lei, un telefon cu carcasă

albastră fisurată și 3 pixuri cu inscripția H.

Au împărțit pixurile și banii în mod

egal aruncând borseta pe geam.

Martorul O.C.D. a observat la

aceștia telefonul de culoare albastră, dar nu a sesizat momentul aruncării

borsetei.

Inculpații M.F., C.N.G. și D.V.G. au

mers cu taxiul la magazinul S.C. SRL, situat lângă restaurantul O., unde inculpatul

D.V.G. și învinuitul C.N.G. au oferit spre vânzare telefonul în schimbul sumei

de 1.000.000 lei.

Martorii V.D.N., B.V. și N.M. au

refuzat achiziționarea telefonului, prețul fiind prea mare.

Cu același taxi învinuiții și

inculpatul s-au deplasat la un alt magazin încercând să vândă telefonul

martorului P.V., iar apoi s-au reîntors la SC S.C. SRL, unde au vândut

telefonul martorului V.D., în schimbul sumei de 500.000 lei, pe care au

împărțit-o.

În ziua de 22 martie 2001,

inculpații D.V.G., C.N.G. și M.I. au hotărât să nu mai meargă la școală în acea

zi și să sustragă poșeta în zona centrală a orașului.

Au mers împreună în zona Navelor

învinuiții rămânând în fața sediului I.

Inculpatul D.V.G. a plecat în

urmărirea unei femei, dar aceasta a intrat în scara unui bloc și a renunțat.

În spatele blocului a observat-o pe

partea vătămată A.F., pe care a urmărit-o până în dreptul unui tronson, loc

unde a îmbrâncit-o și i-a smuls geanta, pe care o avea pe umăr.

Inculpatul a mers la locul unde se

aflau ceilalți doi învinuiți și au căutat în geantă, găsind suma de 23.000 lei,

precum și diverse acte.

Taxiul a fost plătit cu banii găsiți

în poșetă, iar aceasta a fost aruncată în zona cartierului M.

Câteva ore mai târziu, inculpații D.V.G.,

C.N.G. și M.I., însoțiți de această dată și de învinuitul M.F., au mers în zona

Pieței Centrale.

Inculpații D.V.G. și M.F. au plecat

în căutarea de persoane cu poșetă, iar ceilalți doi învinuiți au rămas în

apropierea restaurantului Carpați.

La un moment dat, inculpatul D.V.G.

a observat-o pe partea vătămată B.V. s-a apropiat de ea și a împins-o, aceasta căzând,

iar apoi i-a smuls poșeta fugind către B.P.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații D.V.G., M.I.,

C.N.G. și O.F.

În apelul său, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați a criticat hotărârea atacată, sub următoarele aspecte:

- instanța de judecată a omis să

rețină la încadrarea juridică a infracțiunilor de tâlhărie și respectiv

complicitate la infracțiunea de tâlhărie săvârșite de inculpați, alin. (1) al art.

211 C. pen.

- instanța de fond a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., în loc de art. 118 lit. d) C.

pen.;

- instanța de fond a aplicat în mod

greșit regulile solidarității în ceea ce privește latura civilă a cauzei;

- pedepsele aplicate inculpaților

sunt prea reduse.

Inculpații au criticat hotărârea

atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le

consideră excesiv de severe, solicitând reducerea lor.

Prin decizia penală nr. 590/ A din

15 octombrie 2003 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați.

A fost desființată în parte sentința

penală nr. 122 din 5 martie 2003 a Tribunalului Galați și rejudecând:

A fost completată încadrarea

juridică a faptelor săvârșite de inculpații minori D.V.G., M.I., C.N.G. și M.F.

A fost modificat temeiul juridic al

confiscării de la inculpați a sumelor de câte 125.000 lei, din dispozițiile art.

118 lit. b) C. pen., în dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale aplicate.

Au fost respinse ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații minori D.V.G., M.I., C.N.G. și M.F.

Au fost obligați inculpații minori D.V.G.,

M.I. și C.N.G., în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumelor

de câte 1.500.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte 600.000 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorul

desemnat din oficiu în apel, s-a dispus să fie avansate din fondul Ministerului

Justiției.

A fost obligat inculpatul minor M.F.,

în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 900.000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații D.V.G., C.N.G. și M.I.

În recursul său, inculpatul D.V.G. a

criticat hotărârea atacată în sensul că instanța de apel a procedat la

judecarea apelului, fără ca procedura de citare față de el să fie îndeplinită,

fiind citat la o adresă greșită. A solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., referitoare la

suspendarea condiționată a executării sub supraveghere a acesteia.

În recursurile lor, inculpații C.N.G.

și M.I. au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Examinând recursurile declarate în

raport de motivele invocate, se constată că acestea nu sunt fondate și urmează

să fie respinse.

În ce privește susținerea

inculpatului D.V.G. în sensul că apelul său a fost soluționat fără ca procedura

de citare cu el să fie legal îndeplinită, nu este întemeiată.

Verificând actele și lucrările

dosarului se constată că la termenul de judecată când a fost judecat apelul

declarat de inculpatul D.V.G., acesta a fost citat la adresa indicată în

declarațiile sale, citație semnată de mama sa, precum și prin afișare la

Consiliul Local Galați, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind

restituite la dosar.

De asemenea, se constată că din

adresa emisă de Inspectoratul de Poliție a Județului Galați, secția a 2–a

poliție, rezultă că mandatul de aducere nr. 1127 din 24 septembrie 2003,

privind pe numitul D.V.G. a fost pus în executare la adresa acestuia din

Galați.

Pe de altă parte, din declarația

mamei aceluiași inculpat, care a fost atașată la adresa mai sus menționată, se

confirmă faptul că D.V.G. a plecat de acasă, undeva în județul Tulcea, nu îi

cunoaște adresa, însă în realitate acesta se sustrăgea cercetării judecătorești.

Așadar, la judecarea apelului

procedura de citare față de inculpatul D.V.G. a fost legal îndeplinită,

neexistând temeiuri pentru trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de

apel, urmând ca cererea lui formulată în acest sens să fie respinsă, ca

nefondată.

În ce privește criticile formulate

de inculpați referitoare la individualizarea pedepselor aplicate, se constată

că nu sunt fondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările, care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportând cauzei acest text de lege,

se constată că instanțele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al

faptelor, modalitatea și împrejurările săvârșirii lor, numărul mare de

infracțiuni comise la intervale mici de timp, dar și de datele ce

caracterizează persoana lor.

Din fișele de cazier judiciar

rezultă că inculpații M.I. și C.N.G. sunt cunoscuți cu antecedente penale,

fiind condamnați, prin sentința penală nr. 1067 din 15 aprilie 2002 a

Judecătoriei Galați, la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.

De asemenea, ținând seama că

inculpatul D.V.G. în perioada februarie – martie 2001, a sustras prin folosirea

de violențe poșetele în care se aflau bunuri în valoare totală de 26.100.000

lei, de la patru părți vătămate ceea ce dovedește perseverența lui

infracțională, se apreciază că scopul și funcțiile pedepsei astfel cum sunt,

prevăzute de art. 52 C. pen., nu pot fi realizate decât prin executarea

acesteia, în regim de detenție.

De altfel, pedepsele de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului D.V.G. și de câte 2 ani și 8 luni închisoare

aplicate inculpaților M.I. și C.N.G. sunt în măsură să asigure reeducarea lor,

în vederea reinserției în comunitate și prevenția generală.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursurile declarate de inculpații D.V.G., C.N.G. și M.I.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.V.G. timpul arestării preventive de la 9 aprilie 2001, până la

data punerii efective în libertate și de la data reîncarcerării, până la 10

martie 2004.

Se va constata că inculpatul M.I.

este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții inculpați urmează să fie obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.N.G., D.V.G. și M.I., împotriva deciziei penale nr. 590/

A din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.V.G., timpul arestării preventive de la de 9 aprilie 2001, până

la data punerii efective în libertate și de la data reîncarcerării, până la 10

martie 2004.

Constată că inculpatul M.I. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurentul inculpat D.V.G.

la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții

inculpați C.N.G. și M.I. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 10

martie 2004.