ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1069/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 279 din 9 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a fost condamnat, printre alții, inculpatul Z.M., după cum urmează: - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 17 octombrie 2002 la 15 noiembrie 2002. Inculpatul a fost obligat în solidar, alături de ceilalți coinculpați, la despăgubiri civile, către părțile civile C.V., V.G., H.C.I., A.M.

și Z.I. A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. A reținut instanța că în ziua de 10 octombrie 2002, inculpatul Z.M. împreună cu inculpații, M.V. și I.V., s-a deplasat cu căruța în zona C.F.R. Oncești, unde partea vătămată V.G. se afla cu oile la păscut. Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, în urma căreia victima a căzut la pământ. Inculpatul Z.M. a imobilizat-o, punându-i pulovărul peste cap și un căluș în gură. Împreună cu ceilalți doi inculpați, a legat partea vătămată de mâini și de picioare, cu o frânghie, după care au sustras din turmă, două oi. La data, de 10 octombrie 2002, inculpații M.V., I.V., Z.M. și L.A. s-au deplasat cu căruța în zona C.E.T.

Giurgiu. Când a ajuns în apropierea unei stâne de oi, au mers la ciobanii H.C. și Z.I., pe care i-au lovit și amenințat cu un cuțit, după care au sustras patru oi. În urma loviturilor aplicate, părțile vătămate H.C. și Z.I., au fost examinate medico – legal, constatându-se că prezintă leziuni traumatice, pentru care au fost necesare pentru vindecare 7 – 9 zile și respectiv 7 – 8 zile, îngrijiri medicale. Faptele reținute în sarcina inculpatului, au fost dovedite cu plângerile părților vătămate, certificatele medico – legale, depozițiile martorilor cumpărători, procesele verbale de percheziție domiciliară și cu recunoașterile inculpaților. La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Z.M. criticând-o cu privire la cuantumul pedepselor aplicate și a solicitat reducerea acestora. Curtea de Apel București, secția I–a penală, prin decizia penală nr. 747 din 11 decembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința, numai cu privire la reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.; dispunând înlăturarea acesteia din cadrul încadrărilor juridice reținute. A motivat instanța de apel că, din fișa de cazier judiciar depusă în dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul Z.M. este necunoscut cu antecedente penale. Motivul de apel formulat de inculpat s-a apreciat că nu este întemeiat, întrucât pedepsele au fost aplicate la limita minimă a textelor de lege încriminatorii.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul Z.M., reiterând motivul de apel cu privire la reducerea pedepselor. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, ceea ce a condus la reținerea corectă a situației de fapt și a vinovăției inculpatului. Încadrările juridice date faptelor comise de inculpat sunt legale. Referitor la individualizarea pedepselor, pericolul social concret al faptelor, modalitatea săvârșirii acestora, mijloacele folosite, actele de agresiune comise împotriva părților vătămate precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, justifică tratamentul sancționator aplicat.

În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa aplicată, arestarea preventivă de la 17 octombrie 2002 până la 15 noiembrie 2002. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M. împotriva deciziei penale nr. 747 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 17 octombrie 2002 până la 15 noiembrie 2002. Obligă pe inculpat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2004.