ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2439/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința

penală nr. 635 din 10 decembrie 2002, a condamnat pe inculpatul M.M. la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului

și s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 18 iulie 2002, la

zi.

Prin aceiași sentință a mai fost

condamnat și inculpatul S.G. la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tâlhărie.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă F.C.

Tribunalul a reținut că, în noaptea

de 10 martie 2002, inculpații au pătruns într-un loc împrejmuit aparținând

părții vătămate F.C., l-au lovit pe acesta cu o șipcă și apoi au furat 6 iepuri

și 2 miei. Partea vătămată, în urma agresării de către inculpați, a suferit

leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Apelurile declarate de inculpați

împotriva acestei sentințe au fost respinse prin decizia penală nr. 16/ P din

24 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Declarând recurs împotriva acestei

decizii, inculpatul M.M. a cerut să-i fie redusă pedeapsa aplicată, de 5 ani

închisoare.

Recursul nu este fondat.

În concordanță cu probele administrate,

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

Cu ocazia individualizării pedepsei

au fost avute în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. Astfel, s-a

ținut cont de gravitatea faptei și condițiile în care a fost comisă, cât și de

elementele ce caracterizează persoana inculpatului (tânăr, fără antecedente

penale, a recunoscut și regretat fapta comisă).

Ca atare, s-a stabilit minimul

special prevăzut de dispoziția legală incriminatoare, coborârea pedepsei sub

acest minim (5 ani închisoare), prin acordarea unor circumstanțe atenuante,

neavând justificare.

În consecință, cum alte motive de

casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat în care se va include și onorariul pentru avocatul din

oficiu.

Din pedeapsă se va deduce la zi

timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 16/ P din 24

noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventivă de la 18 iulie 2002, la 23 mai 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

mai 2003.