ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4836/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4836/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 25

februarie 2003, Tribunalul Constanța a respins ca nefondate, cererile de

schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații M.I., N.G., B.I., C.I.,

B.D. și P.V.

I. 1. În baza art. 221 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a

fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Același inculpat a mai fost

condamnat la următoarele pedepse:

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 2214 din 22 noiembrie 2001 a Judecătoriei Constanța și

executarea ei, alături de pedeapsa rezultantă stabilită, în final inculpatul

M.I. urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, în condițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

Prin aceeași hotărâre au mai fost

condamnați următorii inculpați:

- 2. N.G. la 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen. și la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportată la art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen.; s-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat și s-a dispus ca

inculpatul N.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în

condițiile art. 64 și art. 71 C. pen.

- 3. B.I. la pedeapsa de 4 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

- 4. C.I. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în condițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

- 5. B.D. la pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

- 6. P.V. la pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26

C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în condițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

- 7. P.A. la câte 2 ani închisoare

(2 pedepse) pentru două infracțiuni prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

II. Au mai fost condamnați și

inculpații B.M., P.T. și M.A. la câte 6 luni închisoare, fiecare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților B.M., P.T.

și M.A., pe un termen de 2 ani și 6 luni fiecare, potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., s-au admis pretențiile formulate de părțile civile.

Au fost obligați, în solidar, inculpații

P.A. și M.I. la plata sumei de 15 milioane lei cu titlu de despăgubiri, către

partea civilă M.M.

S-a constatat că, moștenitorii

părții civile M.B., decedat, au renunțat la pretențiile civile formulate.

Au fost obligați, în solidar,

inculpații M.I., N.G., B.I. și C.I. la plata sumei de 13 milioane lei, cu titlu

de despăgubiri civile către partea civilă J.I.

Au fost obligați, în solidar,

inculpații M.I. și P.A. la plata sumei de 13.000.000 lei despăgubiri civile

către partea civilă V.A.

Au fost obligați, în solidar,

inculpații M.I., N.G., B.D. și P.V. la plata sumei de 10 milioane lei, cu titlu

de despăgubiri civile, către partea civilă M.T.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat, în folosul statului, suma de 500.000 lei de la inculpatul B.M.,

600.000 lei de la inculpatul M.A., 700.000 lei de la inculpatul P.T. și 800.000

lei de la inculpatul M.I.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație

de fapt:

În seara de 6 decembrie 2001,

inculpatul P.A. s-a întâlnit cu inculpatul B.V. și împreună, au sustras o vacă

de la partea civilă M.M., care a fost dusă la locuința lui P.V., unde a fost

tăiată de M.I.

La sfârșitul lunii aprilie 2002,

inculpații M.I. și N.G., însoțiți de M.I., C.I. și B.I. s-au deplasat la târla

de oi a părții civile J.I.

Inculpatul M.I. a amenințat pe J.I.

„că-i va lua gâtul cu coasa dacă se va apropia.”

În acest timp, ceilalți inculpați au

încărcat căruța cu ovine, pe care inculpatul M.I. le mânase afară din turmă.

La începutul lunii iunie 2002,

inculpatul M.I. i-a propus inculpatului B.M. să meargă la cariera G., de unde

să sustragă fier vechi.

În noaptea de 21 iulie 2002,

inculpații M.I. și P.A. au sustras de la V.A. o vacă, pe care au intenționat să

o vândă martorului C.I., contra sumei de 2,5 milioane lei.

În noaptea de 11 august 2002,

inculpații M.I., P.V., B.D. și N.G. s-au deplasat la târla păzită de ciobanul M.T.

Cu excepția inculpatului P.V. care nu a coborât din căruță, aceiași inculpați

au coborât și au furat câteva oi din turmă.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și

inculpații M.I., N.G., B.I., C.I., P.V. și B.D.

Prin apelul declarat de parchet s-a

solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., privind pe

inculpatul M.I. și majorarea pedepsei.

Inculpatul M.I. a criticat soluția

prin reținerea unei greșite încadrări juridice a faptelor de tâlhărie.

Prin decizia penală nr. 204 din 25

iunie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile declarate de inculpații

N.G., B.I., C.I., P.V. și B.D., a desființat în parte sentința apelată și

potrivit art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru

inculpați astfel:

- N.G., din două infracțiuni

prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., texte în baza cărora

inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, cu

reținerea art. 74 și art. 76 C. pen., dispunându-se ca prin contopire, să

execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare;

- pentru inculpații B.I., C.I.,

P.V., B.D. din infracțiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen., texte de lege în temeiul cărora i-a condamnat pe inculpați

la câte un an și 6 luni închisoare, prin contopire, aceștia urmând să execute

fiecare câte un an și 6 luni închisoare.

Au fost menținute în rest,

dispozițiile hotărârii apelate.

Prin aceeași decizie s-au respins ca

nefondate, apelurile penale declarate de parchet și de inculpatul M.I.

S-a reținut în motivarea soluției

că, din probele administrate, rezultă cu certitudine că apelanții nu au comis

acte de violență asupra părților vătămate pentru a sustrage și nici pentru a

păstra bunurile sustrase.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin motivele scrise, s-a susținut,

în esență, următoarele:

- greșita încadrare juridică dată

faptelor comise de inculpații N.G., B.I., C.I., B.D. și P.V., prin condamnarea

lor pentru complicitate la furt calificat în loc de complicitate la tâlhărie

calificată; în susținerea criticii au fost invocate dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;

- greșita individualizare a pedepsei

pentru inculpatul M.I., prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante,

fiind încălcate dispozițiile art. 72 C. pen.; în drept, critica a fost

fundamentată pe cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate, în

raport de criticile formulate, dar și de cazurile de casare invocate se

constată a fi fondat recursul, pentru cele ce urmează:

Într-adevăr, instanța de apel a dat

o greșită încadrare juridică faptei de complicitate la furt, în realitate, în

raport de totalitatea probelor administrate și a dispozițiilor legale,

calificarea corectă în drept a acestei activități infracționale era aceea de

complicitate la tâlhărie calificată.

În motivarea soluției de schimbare a

încadrării juridice, instanța de apel a susținut că nu a existat acte de

violență exercitate de complici și nici o intenție directă a acestora în

realizarea scopurilor, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv

furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii.

Pe lângă faptul că aceste susțineri

sunt, în parte, inexacte, ele nu respectă nici prevederile legale în materie.

Pentru ca o anumită activitate să

poată fi caracterizată din punct de vedere juridic, în act de complicitate, nu

este necesar ca ea să aibă caracter indispensabil, în raport cu infracțiunea

săvârșită, în condițiile în care a fost concepută și realizată; aceasta pentru

că, în sensul dispozițiilor art. 26 C. pen., orice act de înlesnire sau ajutor,

săvârșit cu intenție, constituie complicitate dacă a servit efectiv la

săvârșirea faptei.

Referitor la intenție, în calitate

de condiție de existență a complicității, aceasta se poate manifesta atât în

formă directă, indirectă sau chiar intenție depășită a actului de însușire sau

ajutor.

În fine, în raport cu elementul

infracțiunii, obiectiv sau subiectiv, asupra căruia acționează contribuția

complicelui poate fi materială sau morală.

Revenind la starea de fapt,

evidențiată de probele administrate în cauză se poate afirma, prin prisma

considerațiunilor de ordin teoretic sus-expuse că, inculpații N.G., B.I., C.I.,

B.D. și P.V. au avut atât contribuții materiale cât și morale, care au

caracterizat complicitatea la infracțiunea de tâlhărie calificată, comisă în

calitate de autor de către M.I.

Din declarațiile inculpaților date

în faza urmăririi penale, coroborate cu declarațiile părților vătămate J.I. și

B.R. este fără echivoc s-a stabilit că inculpatul M.I., însoțit de inculpații

P.V., B.D., C.I., B.I. și N.G. (acesta din urmă participând la ambele fapte de

tâlhărie din luna aprilie 2002 și 11 august 2002) s-au deplasat la târlele de

oi ale părților vătămate M.T. (târlă păzită de ciobanul B.R.) și J.I., în

scopul sustragerii de oi.

În ambele rânduri, inculpații s-au

deplasat la locul faptei cu căruța în care se afla o coasă, pe care inculpatul

M.I. a folosit-o la amenințarea părților vătămate.

Și într-un caz și în altul,

inculpații au urmărit îndeaproape activitatea de violentare a părților

vătămate, desfășurată de către inculpatul M.I., au participat și efectiv la

amenințare prin aruncarea unor bucăți de tablă și pietre (a se vedea declarația

părții vătămate J.I.), iar când au reușit, în acest fel, să îndepărteze pe

părțile vătămate speriate, au sustras și urcat în căruță oile.

În instanță, inculpații au revenit

asupra declarațiilor inițiale, prin care recunoșteau faptele, revenirea nu

poate produce consecințe juridice; pe de o parte, prin aceea că sunt

nerelevante justificările acestora care au fost ascultați în faza de urmărire

penală în prezența apărătorilor, iar pe de altă parte, pentru că, potrivit art.

63 C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea lor

fiind făcută în raport de ansamblul probator administrat, în scopul aflării

adevărului.

În consecință, activitatea

inculpaților, de a însoți pe inculpatul M.I., înarmat cu o furcă, care a comis

tâlhăriile, cunoscând în mod direct intenția lui de deposedare a părților

vătămate prin folosirea violenței, după cum și actele de aruncare cu pietre și

bucăți de tablă (asupra părții vătămate J.I.) caracterizează în drept

complicitatea la tâlhărie.

Chiar dacă inculpații nu au avut o

contribuție materială în timpul agresionării părții vătămate B.R., în acest

caz, inculpații au înlesnit realizarea faptei, prin întărirea și întreținerea

hotărârii autorului de a săvârși infracțiunea.

Existând condițiile necesare pentru

reținerea complicității la tâlhărie calificată (în ambele cazuri) prin

admiterea recursului potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

se vor casa hotărârile atacate; procedând la rejudecare, în limitele casării,

conform art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice

din complicitate la infracțiunea de furt calificat, în complicitate la tâlhărie

calificată în ce privește pe inculpatul N.G., pentru două infracțiuni.

Pedepsele se vor stabili, prin

menținerea circumstanțelor judiciare personale atenuante în limitele legale, cu

respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen.

Este fondată și critica vizând

individualizarea pedepsei, pentru inculpatul M.I.

Stabilind pedepsele sub limita

minimă legală, prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante pentru

inculpatul M.I., instanțele nu au respectat criteriile, prevăzute de art. 72 C.

pen., pedepsele astfel stabilite nefiind corespunzătoare pericolului social al

faptelor și făptuitorului.

Într-o perioadă relativ scurtă,

inculpatul M.I. a comis cinci infracțiuni, dintre care, două tâlhării

calificate în formă consumată, fiind inițiatorul acestor activități

infracționale, în care a atras mai mulți participanți.

Modalitatea de concepere și

săvârșire a acestor fapte denotă o periculozitate deosebită, care impunea o

sancționare adecvată, aceasta cu atât mai mult, cu cât inculpatul a comis

aceste activități infracționale în termenul de încercare al unei pedepse,

pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, iar în

antecedentele sale figurează mai multe condamnări pentru fapte de aceeași

natură.

În consecință, nu este justificată

reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului M.I. și coborârea

pedepselor cu mult sub limita minimă legală.

Admițând recursul parchetului și

casând hotărârile și sub acest aspect, cu ocazia rejudecării, inculpatului M.I.

îi vor fi înlăturate circumstanțele personale atenuante, situație în care

pedepsele vor fi stabilite aproape de limitele legale sancționatoare.

Totodată, se constată că pedepsele

de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate acestui inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen. și de 3 ani închisoare pentru

infracțiunea de furt calificat, intră sub incidența Legii nr. 543/2002, fiind

grațiate integral și condiționat.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul detenției preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva deciziei penale nr.

204 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Constanța, privind pe intimații

inculpați M.I., N.G., B.I., C.I., B.D. și P.V.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 130 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Constanța, numai

cu privire la încadrarea juridică, pedepsele aplicate și incidența Legii nr.

543/2002.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., pentru inculpații M.I. și N.G., precum și a

dispozițiilor art. 83 C. pen. și dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen.,

pentru inculpatul M.I.

Majorează pedepsele stabilite

inculpatului M.I. de la 2 luni închisoare la un an închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 221 C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen.,

iar pentru cele 2 infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Constată că pedepsele aplicate inculpatului

de un an închisoare, pentru infracțiunea de tăinuire și de câte 3 ani pentru

infracțiunea de furt calificat, sunt grațiate, conform art. 1 din Legea nr.

543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpatul M.I. urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 2214 din 22 noiembrie 2001 a Judecătoriei Constanța,

care va fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul

M.I. având de executat pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la

art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen., pentru inculpatul N.G., (2 infracțiuni), și pentru

inculpații B.I., C.I., B.D. și P.V. (câte o infracțiune) în infracțiunile

prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. (2 infracțiuni pentru

inculpatul N.G., și câte o infracțiune pentru ceilalți inculpați) texte de lege

în baza cărora condamnă pe inculpatul N.G. la 2 pedepse de câte 4 ani închisoare,

urmând să execute conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa

cea mai grea de 4 ani închisoare; iar pe inculpații B.I., C.I., B.D. și P.V.,

la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților M.I., N.G., C.I., B.D. și P.V., perioada arestării preventive de

la 22 august 2002, iar pentru inculpatul B.I., de la 23 august 2002, până la 29

octombrie 2003.

Onorariul de avocați pentru apărarea

din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.