ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2004

Asupra recursului de față; Având în vedere lucrările din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 254 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Mehedinți a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.I. la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.2 11 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 74 și art. 76 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive a inculpatului de la 6 mai 2003. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu ceilalți coinculpați, la plata sumei de 15.000.000 lei daune morale către partea civile Ș.V. și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 3 mai 2003, inculpatul împreună cu alți trei făptuitori, după o prealabilă înțelegere, au atacat-o pe partea vătămată Ș.V.

cu obiecte contondente, în timp ce aceasta se afla cu oile pe câmp, sustrăgându-i cinci miei. În urma loviturilor primite, victima a suferit vătămări corporale care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.528 din 17 noiembrie 2003, a respins apelul prin care inculpatul B.I. solicita reducerea pedepsei în raport de circumstanțele sale personale. Împotriva menționatelor hotărâri, același inculpat a declarat recurs, reiterând motivul de casare invocat în apel, referitor la greșita individualizare a pedepsei. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (declarațiile constante ale părții vătămate, procesul-verbal de constatare la fața locului, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor, coroborate cu recunoașterile inculpaților) care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate, rezultă, în adevăr, că la data de 3 mai 2003, inculpatul B.I., împreună cu alți trei făptuitori, prin acte de violență, au sustras un număr de 5 miei din turma de oi aparținând părții vătămate, aflată la pășunat pe câmp.

Referitor la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului minor, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzută în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei (care a fost comisă împreună cu alți trei făptuitori, în loc public și prin întrebuințare de acte de violență asupra victimei, care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) și de împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, care nu a mai săvârșit fapte penale cât și de scopul pedepsei, care în speță nu poate fi atins decât prin privare de libertate.

Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor motive de casare, care examinate din oficiu, în baza art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. să ducă la casarea hotărârilor atacate, Curtea, în baza art. 385 5 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada prevenției de la 6 august 2003, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva decizei nr. 528 din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 6 mai 2003, la zi. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2004.