ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra
recursului de față;
Având
în vedere lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 254 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Mehedinți a
condamnat, printre alții, pe inculpatul
B.I.
la 1 an și
6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.2 11 alin.
(2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 74 și art. 76 C.
pen.
S-a
menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada
arestării preventive a inculpatului de la 6 mai 2003.
Inculpatul
a fost obligat, în solidar cu ceilalți coinculpați, la plata sumei de
15.000.000 lei daune morale către partea civile Ș.V. și la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 3 mai 2003,
inculpatul împreună cu alți trei făptuitori, după o prealabilă înțelegere,
au atacat-o pe partea vătămată Ș.V. cu obiecte contondente, în timp ce aceasta
se afla cu oile pe câmp, sustrăgându-i cinci miei.
În urma
loviturilor primite, victima a suferit vătămări corporale care au necesitat
25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea
de Apel Craiova, prin decizia penală nr.528 din 17 noiembrie 2003, a respins
apelul prin care inculpatul B.I. solicita reducerea pedepsei în raport de
circumstanțele sale personale.
Împotriva
menționatelor hotărâri, același inculpat a declarat recurs, reiterând motivul
de casare invocat în apel, referitor la greșita individualizare a pedepsei.
Examinând
hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și
din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și
vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din
probele administrate (declarațiile constante ale părții vătămate,
procesul-verbal de constatare la fața locului, certificatul medico-legal,
declarațiile martorilor, coroborate cu recunoașterile inculpaților) care au
fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate, rezultă, în adevăr,
că la data de 3 mai 2003, inculpatul B.I., împreună cu alți trei făptuitori,
prin acte de violență, au sustras un număr de 5 miei din turma de oi
aparținând părții vătămate, aflată la pășunat pe câmp.
Referitor
la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului minor, se
constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanța
de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.,
respectiv, limitele de pedeapsă prevăzută în partea specială a Codului penal,
gradul de pericol social al faptei (care a fost comisă împreună cu alți trei
făptuitori, în loc public și prin întrebuințare de acte de violență asupra
victimei, care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 25-30 zile de
îngrijiri medicale pentru vindecare) și de împrejurările care caracterizează
persoana inculpatului, care nu a mai săvârșit fapte penale cât și de scopul
pedepsei, care în speță nu poate fi atins decât prin privare de libertate.
Întrucât
criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu
rezultă existența unor motive de casare, care examinate din oficiu, în baza
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. să ducă la casarea hotărârilor
atacate, Curtea, în baza art. 385
5
pct. 1 lit. b) din același cod,
urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit
art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada
prevenției de la 6 august 2003, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge
recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva decizei nr. 528 din 17
noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
Compută
din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 6 mai
2003, la zi.
Obligă pe inculpat să plătească
statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 26 februarie 2004.