ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4560/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 247 din 8 octombrie

2002, pronunțată de Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul K.J. din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen., cu art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., (parte

vătămată G.E.P.), art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2), lit. e) C.

pen., cu art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată S.A.), art.

211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. (parte

vătămată O.E.), art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C.

pen., (parte vătămată V.B.Z.) și art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., art.

37 lit. a) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul K.J. a fost condamnat

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c)

C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., comisă în dauna părții vătămate G.E.P., la

pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 61 C. pen., s-a

revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureș

și contopind restul neexecutat cu cea din prezenta, urmând ca inculpatul să

execute pe cea mai grea de 7 ani închisoare;

Același inculpat a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.A., la

pedeapsa de 8 ani închisoare;

- în baza art. 61 C. pen., s-a

revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureș

și contopind restul rămas neexecutat cu pedeapsa din prezenta, urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare;

A mai fost condamnat inculpatul și

pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.E., la

pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 61 C. pen., s-a

revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1643/2001 a

Judecătoriei Tg. Mureș și contopind restul de 443 zile cu pedeapsa din

prezenta, urmează să se execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate V.B.Z., a

fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare revocându-se beneficiul

liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Târgu Mureș și

contopind restul de 443 zile cu cea din prezenta, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare;

În fine, același inculpat a fost

condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie săvârșită asupra părții vătămate V.I.

la pedeapsa de 7 ani închisoare și în baza art. 61 C. pen. s-a revocat

beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureș

cu cea din prezenta, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

h) C. pen., s-a contopit pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

h) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare, inculpatul în final având de executat 8 ani închisoare.

S-au aplicat față de inculpat

prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

inculpatul a fost menținut în stare de aret, și s-a dedus din pedeapsa aplicată

reținerea și arestul preventiv începând cu 21 aprilie 2001, la zi.

S-a constatat că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul

Mureș a reținut, în esență că, în perioada martie-aprilie 2002, inculpatul a

comis, pe raza municipiului Tg. Mureș, 5 activități prezentând elementele

componente ale infracțiunii de tâlhărie, asupra părților vătămate G.E.P., S.A.,

O.E., V.B.Z. și V.I.

Împotriva sentinței, a declarat apel

în termen legal, inculpatul care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei

aplicate.

Curtea de Apel Tg. Mureș a admis

apelul declarat de inculpat, a casat parțial sentința apelată și rejudecând în

baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise

de inculpat din 5 infracțiuni de tâlhărie aflate în concurs, într-o infracțiune

de tâlhărie calificată în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

C. pen. și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

și art. 41 alin. (2), text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 7 ani

închisoare.

Conform art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru 443 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani

și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1643/2001

a Judecătoriei Tg. Mureș, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin

prezenta, inculpatul urmând să execute în final 7 ani închisoare.

Instanța de apel a apreciat că în

mod greșit prima instanță a considerat că determinant este elementul

corespunzător subiectului pasiv al infracțiunii și a stabilit că în speță fiind

vorba de 5 părți vătămate, ne aflăm în fața a 5 infracțiuni distincte.

Pe de altă parte s-a reținut că, în

mod greșit instanța de fond a făcut referire la aplicabilitatea legii penale

noi, Legea nr. 169/2002, atâta vreme cât, aflându-se în fața unei infracțiuni

continuate există o unitate de încadrare, iar momentul consumării infracțiunii

este momentul săvârșirii ultimei acțiuni.

Rezultă așa dar, în opinia instanței

de control judiciar că, dacă ultima acțiune s-a săvârșit sub imperiul legii

noi, această lege va fi întotdeauna aplicabilă infracțiunii continuate în

integralitatea ei, indiferent dacă este mai blândă sau mai aspră decât legea

veche sub care s-a început sau continuat celelalte acțiuni.

Împotriva deciziei instanței de

apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș

criticând hotărârea pentru nelegalitate, caz de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., întrucât s-a făcut o greșită aplicare a

legii.

Se constată în motivele de recurs că

în mod greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor din

cinci infracțiuni de tâlhărie într-o singură infracțiune continuată, aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., fiind greșită.

Recursul este întemeiat.

Verificând hotărârile pronunțate, Curtea,

constată, că ambele instanțe au stabilit o stare de fapt corectă, respectiv că

în perioada martie-aprilie 2002 după ce fusese liberat condiționat din

penitenciar, inculpatul prin exercitarea unor acte de violență, la intervale de

timp diferite, în locuri publice diferite asupra a cinci părți vătămate le-a

sustras acestora bunuri și bani.

Este evident așa dar, că inculpatul

a comis acte de tâlhărie asupra mai multor subiecți pasivi, fiecare dintre

aceștia având posesia sau detenția unor bunuri distincte, deposedare

realizându-se la diferite intervale de timp, în locuri diferite.

Infracțiunea de tâlhărie, fiind însă

o infracțiune complexă în care acțiunea principală ca element al laturii

obiective, o reprezintă cea de furt, unitatea infracțională sau după caz

pluralitatea se stabilește în raport de numărul de acțiuni principale.

Atunci când acțiunea de deposedare

se săvârșește în dauna unei pluralități de persoane, care au posesia unor

bunuri distincte, ne aflăm în prezența a tot atâtea acțiuni principale.

În asemenea situații, acțiunea

infracțională se individualizează și se separă de acțiunile prin care, în

același mod s-au obținut bunuri de la alte persoane.

Așa fiind, în cauză există o

pluritate de infracțiuni complexe de tâlhărie calificată, cum corect a reținut

prima instanță, care de altfel a aplicat corect regulile, privind pluralitatea

de infracțiuni, atât sub forma concursului real cât și a stării de recidivă

postcondamnatorie în care se afla inculpatul atunci când a comis faptele.

Curtea, constată că instanța de fond

a făcut și o justă individualizare în raport de toate criteriile, prevăzute de art.

72 C. pen., astfel, încât va menține aceste pedepse considerând că atât sub

aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a acestora,ele sunt de

natură să asigure scopul, prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate,

Curtea în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite

recursul declarat, va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea

primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, împotriva deciziei nr. 52 din 9

aprilie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș, privind pe inculpatul K.J.

Casează decizia atacată și menține

sentința nr. 247 din 8 octombrie 2002 pronunțată de prima instanță, respectiv

Tribunalul Mureș.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2003.