ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4560/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 247 din 8 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul K.J. din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., (parte vătămată G.E.P.), art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2), lit. e) C. pen., cu art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată S.A.), art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen.

(parte vătămată O.E.), art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., (parte vătămată V.B.Z.) și art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul K.J. a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., comisă în dauna părții vătămate G.E.P., la pedeapsa de 7 ani închisoare; - în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg.

Mureș și contopind restul neexecutat cu cea din prezenta, urmând ca inculpatul să execute pe cea mai grea de 7 ani închisoare; Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare; - în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureș și contopind restul rămas neexecutat cu pedeapsa din prezenta, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare; A mai fost condamnat inculpatul și pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.E., la pedeapsa de 7 ani închisoare; - în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg.

Mureș și contopind restul de 443 zile cu pedeapsa din prezenta, urmează să se execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate V.B.Z., a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare revocându-se beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Târgu Mureș și contopind restul de 443 zile cu cea din prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare; În fine, același inculpat a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie săvârșită asupra părții vătămate V.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare și în baza art. 61 C. pen.

s-a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureș cu cea din prezenta, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. h) C. pen., s-a contopit pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. h) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, inculpatul în final având de executat 8 ani închisoare. S-au aplicat față de inculpat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., inculpatul a fost menținut în stare de aret, și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu 21 aprilie 2001, la zi.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Mureș a reținut, în esență că, în perioada martie-aprilie 2002, inculpatul a comis, pe raza municipiului Tg. Mureș, 5 activități prezentând elementele componente ale infracțiunii de tâlhărie, asupra părților vătămate G.E.P., S.A., O.E., V.B.Z. și V.I. Împotriva sentinței, a declarat apel în termen legal, inculpatul care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul declarat de inculpat, a casat parțial sentința apelată și rejudecând în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat din 5 infracțiuni de tâlhărie aflate în concurs, într-o infracțiune de tâlhărie calificată în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (2), text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare. Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru 443 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1643/2001 a Judecătoriei Tg. Mureș, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final 7 ani închisoare. Instanța de apel a apreciat că în mod greșit prima instanță a considerat că determinant este elementul corespunzător subiectului pasiv al infracțiunii și a stabilit că în speță fiind vorba de 5 părți vătămate, ne aflăm în fața a 5 infracțiuni distincte.

Pe de altă parte s-a reținut că, în mod greșit instanța de fond a făcut referire la aplicabilitatea legii penale noi, Legea nr. 169/2002, atâta vreme cât, aflându-se în fața unei infracțiuni continuate există o unitate de încadrare, iar momentul consumării infracțiunii este momentul săvârșirii ultimei acțiuni. Rezultă așa dar, în opinia instanței de control judiciar că, dacă ultima acțiune s-a săvârșit sub imperiul legii noi, această lege va fi întotdeauna aplicabilă infracțiunii continuate în integralitatea ei, indiferent dacă este mai blândă sau mai aspră decât legea veche sub care s-a început sau continuat celelalte acțiuni. Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș criticând hotărârea pentru nelegalitate, caz de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., întrucât s-a făcut o greșită aplicare a legii. Se constată în motivele de recurs că în mod greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor din cinci infracțiuni de tâlhărie într-o singură infracțiune continuată, aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., fiind greșită. Recursul este întemeiat. Verificând hotărârile pronunțate, Curtea, constată, că ambele instanțe au stabilit o stare de fapt corectă, respectiv că în perioada martie-aprilie 2002 după ce fusese liberat condiționat din penitenciar, inculpatul prin exercitarea unor acte de violență, la intervale de timp diferite, în locuri publice diferite asupra a cinci părți vătămate le-a sustras acestora bunuri și bani.

Este evident așa dar, că inculpatul a comis acte de tâlhărie asupra mai multor subiecți pasivi, fiecare dintre aceștia având posesia sau detenția unor bunuri distincte, deposedare realizându-se la diferite intervale de timp, în locuri diferite. Infracțiunea de tâlhărie, fiind însă o infracțiune complexă în care acțiunea principală ca element al laturii obiective, o reprezintă cea de furt, unitatea infracțională sau după caz pluralitatea se stabilește în raport de numărul de acțiuni principale. Atunci când acțiunea de deposedare se săvârșește în dauna unei pluralități de persoane, care au posesia unor bunuri distincte, ne aflăm în prezența a tot atâtea acțiuni principale. În asemenea situații, acțiunea infracțională se individualizează și se separă de acțiunile prin care, în același mod s-au obținut bunuri de la alte persoane.

Așa fiind, în cauză există o pluritate de infracțiuni complexe de tâlhărie calificată, cum corect a reținut prima instanță, care de altfel a aplicat corect regulile, privind pluralitatea de infracțiuni, atât sub forma concursului real cât și a stării de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul atunci când a comis faptele. Curtea, constată că instanța de fond a făcut și o justă individualizare în raport de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., astfel, încât va menține aceste pedepse considerând că atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a acestora,ele sunt de natură să asigure scopul, prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., va admite recursul declarat, va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, împotriva deciziei nr. 52 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș, privind pe inculpatul K.J. Casează decizia atacată și menține sentința nr. 247 din 8 octombrie 2002 pronunțată de prima instanță, respectiv Tribunalul Mureș. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2003.