ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 51 din 8 martie 2004, Tribunalul Alba a admis cererea formulată de condamnatul N.G. de contopire a pedepselor de 4 ani închisoare și de 10 ani și 4 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1303/2002 a Judecătoriei Sibiu și, respectiv, prin sentința penală nr. 47/2003 a Tribunalului Sibiu. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 47/2003 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin respingerea apelului și a recursului, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare, urmare contopirii pedepselor de 9 ani și 4 luni închisoare, aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) din același cod, cu aplicarea art. 87 lit. a) C. pen.

și de 7 ani și 4 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. Instanța a mai constatat că prin sentința penală nr. 1303/2002 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 74/2003 a Tribunalului Sibiu și decizia penală nr. 228/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, N.G. a mai fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. Totodată, a constatat că cele 3 infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepsele de 9 ani și 4 luni închisoare, de 7 ani și 4 luni închisoare și de 4 ani închisoare sunt concurente.

În această situație s-a dispus descontopirea pedepselor de 10 ani și 4 luni închisoare (rezultantă), în pedepsele componente, respectiv de 9 ani și 4 luni închisoare și de 7 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 3 pedepse, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani și 4 luni închisoare, s-a dispus executarea acesteia și s-a aplicat sporul de un an și 8 luni închisoare, N.G., având de executat 11 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Totodată, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 47/2003 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei.

Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegala aplicare a sporului de pedeapsă de un an și 8 luni închisoare. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 136 din 13 aprilie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, cu referire la nelegala aplicare a sporului de pedeapsă. Recursul declarat de condamnat nu este fondat.

Potrivit art. 34 alin. (1) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa, pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică .. lit. b), când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Raportând la cauză acest text de lege, se reține că instanța a stabilit corect că faptele, pentru care a fost condamnat N.G. sunt concurente, în acest sens fiind incidente dispozițiile art. 36 C. pen. și ale art. 449 C. proc.

pen., iar în raport de numărul infracțiunilor săvârșite 3, gravitatea acestora (tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav, tâlhărie, furt calificat), precum și de persoana condamnatului, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie) și de cuantumul pedepselor aplicate, sporul de un an și 8 luni închisoare este în măsură să realizeze scopul pedepsei așa cum este, prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială. Ca atare, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.G., împotriva deciziei penale nr. 136/ A din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2004.