ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2780/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26 din 29

ianuarie 2003, Tribunalul Sibiu a respins, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul D.P.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 215 din 6

decembrie 2000, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul D.P. la o pedeapsă

de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 alin. (1) și (2), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i),

cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen.

Hotărârea de condamnare a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 4069 din 28 septembrie 2001 a Curții Supreme

de Justiție.

S-a mai reținut că, prin cererea de

revizuire formulată, condamnatul a susținut că este nevinovat și a solicitat

reaudierea a 2 martori ce au dat declarații și în fața instanței care a

pronunțat hotărârea de condamnare, situație în care, tribunalul a apreciat că

cererea formulată este neîntemeiată, întrucât aspectele invocate de revizuient

au fost avute în vedere de instanță la adoptarea soluției de condamnare.

Prin decizia penală nr. 110/ A din

27 martie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul revizuient, cu motivarea că hotărârea pronunțată de

prima instanță este legală și temeinică, neconstatându-se nici un motiv care să

ducă la desființarea sentinței.

Împotriva acestei sentinței ca și a

hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs condamnatul D.P.,

care fără să critice hotărârile atacate în raport de cauzele de revizuire cuprinse

în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., sau motivele de casare prevăzute de

art. 385

9

din același cod, a susținut în esență, că este nevinovat,

că nu s-a dispus reconstituirea faptei, că declarațiile date în cursul

urmăririi penale i-au fost dictate de organele de anchetă, că nu a fost

expertizat toporul, ca armă a crimei, și că de fapt, cei doi martori audiați

sunt autorii faptei.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând hotărârea atacată în

raport de criticile formulate și dispozițiile legale, Curtea constată recursul

nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., cauzele de revizuire sunt expres și

limitativ prevăzute de lege, iar susținerile inculpatului nu se regăsesc în

niciunul din cele 5 motive menționate în textul de lege mai sus citat, neputând

fi examinate în această cale extraordinară de atac.

În raport de considerentele expuse,

secția penală a Curții Supreme de Justiție, constată că hotărârile atacate sunt

legale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu

obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.P. împotriva deciziei

penale nr. 110/ A din 27 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de

650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.