ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2780/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Sibiu a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.P. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 215 din 6 decembrie 2000, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul D.P. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4069 din 28 septembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

S-a mai reținut că, prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a susținut că este nevinovat și a solicitat reaudierea a 2 martori ce au dat declarații și în fața instanței care a pronunțat hotărârea de condamnare, situație în care, tribunalul a apreciat că cererea formulată este neîntemeiată, întrucât aspectele invocate de revizuient au fost avute în vedere de instanță la adoptarea soluției de condamnare. Prin decizia penală nr. 110/ A din 27 martie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient, cu motivarea că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, neconstatându-se nici un motiv care să ducă la desființarea sentinței.

Împotriva acestei sentinței ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs condamnatul D.P., care fără să critice hotărârile atacate în raport de cauzele de revizuire cuprinse în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., sau motivele de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod, a susținut în esență, că este nevinovat, că nu s-a dispus reconstituirea faptei, că declarațiile date în cursul urmăririi penale i-au fost dictate de organele de anchetă, că nu a fost expertizat toporul, ca armă a crimei, și că de fapt, cei doi martori audiați sunt autorii faptei. Recursul declarat este nefondat. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., cauzele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar susținerile inculpatului nu se regăsesc în niciunul din cele 5 motive menționate în textul de lege mai sus citat, neputând fi examinate în această cale extraordinară de atac. În raport de considerentele expuse, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constată că hotărârile atacate sunt legale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.P. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 27 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003.