ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 209 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Alba a fost
respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul
L.M.A.
împotriva
sentinței penale nr.136/2001 a Tribunalului Alba.
S-a
făcut aplicarea art. 189 și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru
a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin
cererea formulată și înregistrată la Tribunalul Alba, sub dosar penal
nr.2791/2002, condamnatul L.M.D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 136/2001
a Tribunalului Alba și ca o consecință, achitarea sa de sub încriminarea
comiterii infracțiunii prevăzută de art.183 C. pen.
În
motivarea cererii sale, condamnatul a arătat că hotărârea instanței este
esențial nelegală, fundamentându-se pe un probatoriu incomplet. A mai arătat că
nu el este autorul infracțiunii, ci martorul S.G., aspect ce-l poate proba cu
martorul G.I.S.H.
Prin
concluziile de revizuire formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba,
s-a solicitat respingerea cererii formulate de condamnat, întrucât, în speță,
ea nu se circumscrie cazurilor de revizuire statuate de art. 394 C. proc. pen.
S-a mai
reținut că, la audierea revizuientului, acesta a indicat adresa martorului F.H.,
în vederea ascultării, însă prima instanță a apreciat raportat la motivele
cererii de revizuire, că această probă nu se impune.
S-a mai
apreciat că cererea de revizuire nu se circumscrie nici unuia din cazurile
prevăzute de art. 394 C. proc. pen., deoarece susținerile condamnatului nu pot
fi primite ca fiind referitoare la fapte sau împrejurări ce nu au fost
cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, deoarece au fost invocate atât la
fond cât și în apel, fără suport probator.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel, condamnatul, aducându-i critici pentru
nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de revizuire, cu
consecința reducerii pedepsei aplicate.
În
expunerea scrisă a motivelor de apel, revizuientul a relevat, în esență, că
pedeapsa este prea aspră și nu poate suporta regimul de detenție.
A mai
arătat că nu el este autorul faptei.
Prin
decizia penală nr. 362/A din 21 octombrie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a
respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, cu obligarea lui la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea lui,
casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii sale de revizuire, și
rejudecarea cauzei în sensul reaudierii martorilor, care au făcut afirmații
mincinoase cu privire la împrejurările comiterii faptei.
Recursul
declarat nu este fondat.
Deoarece
revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat în
dispozițiile art. 394 C. proc. pen., situațiile în care se poate declanșa acest
remediu procesual și care are drept scop înlăturarea erorilor judiciare prin
reexaminarea hotărârilor judecătorești definitive.
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în cauză nu există
nici o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului cu privire la
săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorii menționați de
recurent.
Față de
motivul invocat de condamnat în cererea sa, instanțele au apreciat în mod
corect că acesta nu se circumscrie în cazurile expres și limitativ prevăzute de
art. 394 C. proc. pen., având în vedere că acesta a recunoscut săvârșirea
faptei.
În
consecință, față de cele ce preced, recursul declarat de condamnatul urmează să
fie respins ca nefondat, conform art. 385
15
pct.1 lit. b) C. proc.
pen.
În
temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat urmează să fie
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient L.M.D. împotriva
deciziei penale nr. 362/A din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurentul condamnat la plata
sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000
lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.