ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 300 din data de 24 august 2009 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală s-au dispus următoarele: În baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul G.G. împotriva Sentinței penale nr. 257/2004 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 7591/2003. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă condamnatul la plata sumei de 320 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile M.J.L.C. în contul Baroului de Avocați Alba.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În esență, atât în cererea scrisă de revizuire cât și motivarea orală a acestei cereri condamnatul G.G. a arătat că este nevinovat, solicitând și reexaminarea unor probe administrate de instanța de fond - în special declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză medico-legală. Însă aceste aspecte au fost învederate și solicitate de cel în cauză și în apelul formulat împotriva Sentinței penale nr. 257 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, iar mai apoi în recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 17/A/2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Instanța de fond și apoi instanțele de control judiciar au examinat aceste argumente și în baza materialului probator au reținut vinovăția inculpatului G.G., astfel încât nu se poate ajunge pe calea revizuirii la o prelungire a probațiunii în lipsa unor elemente noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea pe fond a cauzei sau în căile de atac. Simplele afirmații ale condamnatului în sensul că în cauză s-a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă de către unii martori nu poate duce la admiterea în principiu a cererii de revizuire în condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului în acest sens, cum cere art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

În concluzie, instanța reține că cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba, secția penală, formulată de condamnatul G.G. nu se încadrează în cazurile prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. va respinge cererea de revizuire formulată de condamnatul G.G. împotriva Sentinței penale nr. 257/2004 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 7591/2003. Împotriva sentinței au declarat apel revizuentul inculpat G.G. împotriva Sentinței penale nr. 300/2009. În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, nemotivat, condamnatul G.G.

Apelantul, prin memoriul depus solicită admiterea apelului arătând că a fost condamnat pe nedrept nefiind vinovat, iar soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale deoarece au fost date prin încălcarea legii. Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul solicită admiterea apelului cu consecința admiterii cererii de revizuire în baza art. 394 lit. b), d) și a) C. proc. pen. ca motive ale revizuirii. În motivare se susține că în cauză nu s-au administrat probe concludente de vinovăție iar inculpatul consideră că este o victimă a răzbunării organelor de poliție. Prin Decizia penală nr. 17A din data de 28 septembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele: A respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul G.G.

împotriva Sentinței penale nr. 300 din 24 august 2009 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală. A obligat pe revizuentul apelant să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Deși s-au invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., existența acestora nu s-a dovedit în niciun fel, afirmațiile revizuentului G.G. fiind simple susțineri nedovedite. În esență revizuentul apelant afirmă doar că este nevinovat și practic solicită reluarea probațiunii, probațiune care a fost efectuată atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești până la soluționarea definitivă a cauzei, dovedindu-se vinovăția apelantului din prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, formulată de revizuentul condamnat la data de 8 octombrie 2009 împotriva Deciziei penale nr. 17A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală pentru cauze cu minori și de familie, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu i-au fost admise probe care ar fi condus la aflarea adevărului în cauză. Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că în cauză criticile formulate sunt nefondate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut că la data de 20 iunie 2002 inculpatul major G.G.

sn. împreună cu fiii săi, inculpații minori, G.G. jr. și G.P. și făptuitorul G.V. au aplicat lovituri repetate cu muchia unei coase și cozile a 3 sape victimei G.Ș. cauzându-i leziuni multiple una dintre acestea ducând ulterior, datorită complicațiilor survenite la deces. Aceleași persoane, cu aceeași ocazie, au aplicat lovituri și părții vătămate G.A. cauzându-i leziuni vindecabile în 25 - 30 de zile îngrijiri medicale, iar inculpații G.G. jr. și G.P. împreună cu făptuitorul minor au aplicat lovituri părții vătămate G.I. cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 6 - 7 zile de îngrijiri medicale. Prin Decizia penală nr. 17/A/19 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și de familie, în Dosar nr. 9220/2004 au fost admise apelurile declarate de inculpații G.G.

sn. și G.G. jr. și G.P., au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaților în elementele lor componente, a fost stabilită pedeapsa inculpatului G.G. sn. pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. la 8 ani închisoare, au fost constatate grațiate următoarele pedepse: 2 ani închisoare aplicată inculpatului G.G. sn.; 8 luni închisoare și respectiv 3 luni închisoare aplicate inculpatului G.G. jr. ; 8 luni închisoare și 2 luni închisoare aplicate inculpatului G.P. Prin aceeași decizie s-a dispus ca inculpatul G.G. sn. să execute 8 ani închisoare, inculpatul G.G. jr. 3 ani închisoare iar inculpatul G.P., 2 ani și 8 luni închisoare.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba, secția penală. Prin Decizia penală nr. 6164 din 1 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. 4845/2005 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații G.G. sn., G.G. jr. și G.P. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 19 iulie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de cei trei condamnați instanța reține următoarele: Art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care poate fi exercitată calea de atac a revizuirii. În esență, atât în cererea scrisă de revizuire cât și motivarea orală a acestei cereri condamnatul G.G.

a arătat că este nevinovat, solicitând și reexaminarea unor probe administrate de instanța de fond - în special declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză medico-legală. Însă aceste aspecte au fost învederate și solicitate de cel în cauză și în apelul formulat împotriva Sentinței penale nr. 257 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, iar mai apoi în recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 17/A/2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Instanța de fond și apoi instanțele de control judiciar au examinat aceste argumente și în baza materialului probator au reținut vinovăția inculpatului G.G., astfel încât nu se poate ajunge pe calea revizuirii la o prelungire a probațiunii în lipsa unor elemente noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea pe fond a cauzei sau în căile de atac.

Simplele afirmații ale condamnatului în sensul că în cauză s-a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă de către unii martori nu poate duce la admiterea în principiu a cererii de revizuire în condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului în acest sens, cum cere art. 395 alin. (1) C. proc. pen. În concluzie, instanța a reținut că cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba, secția penală, formulată de condamnatul G.G. nu se încadrează în cazurile prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul G.G.

împotriva Sentinței penale nr. 257/2004 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 7591/2003. Mai mult chiar, Înalta Curte mai constată că în mod corect instanța de fond, Tribunalul Alba a respins în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul G.G. constatând că cererea acestuia nu se încadrează în niciuna din condițiile expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. Revizuentul apelant a invocat nevinovăția sa iar cererea sa viza în fapt aspectele de fond ale soluționării cauzei, aspecte avute în vedere la pronunțarea soluției definitive de condamnare. În apel revizuentul a invocat din nou nevinovăția sa, în plus invocând și abuzurile la care a fost supus de către organele de poliție și faptul că ancheta penală nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.

Se mai afirmă că în cauză martorii au dat declarații mincinoase, astfel că s-a ajuns la condamnarea sa nedreaptă. Se constată că afirmațiile făcute de recurentul revizuent sunt simple susțineri nedovedite, solicitând reluarea unor probe, probe ce au fost administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească. Deși recurentul revizuent își motivează în mod special, recursul pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în memoriul depus, acesta invocă motive de abuz săvârșite de organele de cercetare penală și nicidecum, motive prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv, acele fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Față de toate aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă ca nefondat recursul formulat de condamnatul G.G. Având în vedere dispozițiile art. 192 C. proc. pen., urmează a obliga revizuentul recurent la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 28 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2009.