ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 300 din data de 24 august 2009
pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală s-au dispus următoarele:
În baza art. 403 alin. (3) rap. la
art. 394 alin. (1) C. proc. pen. a respins cererea de revizuire formulată de
condamnatul G.G. împotriva Sentinței penale nr. 257/2004 pronunțată de
Tribunalul Alba în Dosar nr. 7591/2003.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. obligă condamnatul la plata sumei de 320 RON cu titlu de cheltuieli
judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu
apărător din oficiu va fi avansată din fondurile M.J.L.C. în contul Baroului de
Avocați Alba.
Pentru a dispune în acest sens,
prima instanță a reținut următoarele:
În esență, atât în cererea scrisă de
revizuire cât și motivarea orală a acestei cereri condamnatul G.G. a arătat că
este nevinovat, solicitând și reexaminarea unor probe administrate de instanța
de fond - în special declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză
medico-legală.
Însă aceste aspecte au fost
învederate și solicitate de cel în cauză și în apelul formulat împotriva
Sentinței penale nr. 257 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, iar mai
apoi în recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 17/A/2005 a Curții de
Apel Alba Iulia.
Instanța de fond și apoi instanțele
de control judiciar au examinat aceste argumente și în baza materialului
probator au reținut vinovăția inculpatului G.G., astfel încât nu se poate
ajunge pe calea revizuirii la o prelungire a probațiunii în lipsa unor elemente
noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea pe fond a cauzei
sau în căile de atac.
Simplele afirmații ale condamnatului
în sensul că în cauză s-a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă de către
unii martori nu poate duce la admiterea în principiu a cererii de revizuire în
condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească sau o ordonanță a
procurorului în acest sens, cum cere art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
În concluzie, instanța reține că
cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba,
secția penală, formulată de condamnatul G.G. nu se încadrează în cazurile prev.
de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât în baza art. 403
alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. va respinge cererea de
revizuire formulată de condamnatul G.G. împotriva Sentinței penale nr. 257/2004
pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 7591/2003.
Împotriva sentinței au declarat apel
revizuentul inculpat G.G. împotriva Sentinței penale nr. 300/2009.
În motivele de apel, sentința a fost
criticată sub următoarele aspecte:
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel în termen, nemotivat, condamnatul G.G.
Apelantul, prin memoriul depus
solicită admiterea apelului arătând că a fost condamnat pe nedrept nefiind
vinovat, iar soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale deoarece au fost date
prin încălcarea legii.
Prin apărătorul desemnat din oficiu
inculpatul solicită admiterea apelului cu consecința admiterii cererii de
revizuire în baza art. 394 lit. b), d) și a) C. proc. pen. ca motive ale revizuirii.
În motivare se susține că în cauză
nu s-au administrat probe concludente de vinovăție iar inculpatul consideră că
este o victimă a răzbunării organelor de poliție.
Prin Decizia penală nr. 17A din data
de 28 septembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori
și de familie, a dispus următoarele:
A respins, ca nefondat, apelul
declarat de revizuentul G.G. împotriva Sentinței penale nr. 300 din 24 august
2009 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală.
A obligat pe revizuentul apelant să
plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul pentru apărătorul desemnat
din oficiu pentru apelant, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondurile
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a dispune în acest sens,
instanța de apel a reținut următoarele:
Deși s-au invocat cazurile de
revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.,
existența acestora nu s-a dovedit în niciun fel, afirmațiile revizuentului G.G.
fiind simple susțineri nedovedite. În esență revizuentul apelant afirmă doar că
este nevinovat și practic solicită reluarea probațiunii, probațiune care a fost
efectuată atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării
judecătorești până la soluționarea definitivă a cauzei, dovedindu-se vinovăția
apelantului din prezenta cauză.
Prin cererea de recurs, formulată de
revizuentul condamnat la data de 8 octombrie 2009 împotriva Deciziei penale nr.
17A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală pentru cauze cu minori și
de familie, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe
fond, admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit.
a) C. proc. pen., întrucât nu i-au fost admise probe care ar fi condus la aflarea
adevărului în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia
soluției instanței de apel atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât
și din oficiu, Înalta Curte constată că în cauză criticile formulate sunt
nefondate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele
considerente:
Instanța de fond a reținut că la
data de 20 iunie 2002 inculpatul major G.G. sn. împreună cu fiii săi,
inculpații minori, G.G. jr. și G.P. și făptuitorul G.V. au aplicat lovituri
repetate cu muchia unei coase și cozile a 3 sape victimei G.Ș. cauzându-i
leziuni multiple una dintre acestea ducând ulterior, datorită complicațiilor
survenite la deces. Aceleași persoane, cu aceeași ocazie, au aplicat lovituri
și părții vătămate G.A. cauzându-i leziuni vindecabile în 25 - 30 de zile
îngrijiri medicale, iar inculpații G.G. jr. și G.P. împreună cu făptuitorul
minor au aplicat lovituri părții vătămate G.I. cauzându-i leziuni corporale
vindecabile în 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 17/A/19
iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și de
familie, în Dosar nr. 9220/2004 au fost admise apelurile declarate de
inculpații G.G. sn. și G.G. jr. și G.P., au fost descontopite pedepsele
aplicate inculpaților în elementele lor componente, a fost stabilită pedeapsa
inculpatului G.G. sn. pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte
prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen. la 8 ani
închisoare, au fost constatate grațiate următoarele pedepse: 2 ani închisoare
aplicată inculpatului G.G. sn.; 8 luni închisoare și respectiv 3 luni
închisoare aplicate inculpatului G.G. jr. ; 8 luni închisoare și 2 luni
închisoare aplicate inculpatului G.P.
Prin aceeași decizie s-a dispus ca
inculpatul G.G. sn. să execute 8 ani închisoare, inculpatul G.G. jr. 3 ani
închisoare iar inculpatul G.P., 2 ani și 8 luni închisoare.
Au fost menținute în rest celelalte
dispoziții ale Sentinței penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba, secția
penală.
Prin Decizia penală nr. 6164 din 1
noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, în Dosar nr. 4845/2005 au fost respinse ca nefondate recursurile
declarate de inculpații G.G. sn., G.G. jr. și G.P. împotriva Deciziei penale
nr. 17/A din 19 iulie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
Cu privire la admisibilitatea în
principiu a cererii de revizuire formulată de cei trei condamnați instanța
reține următoarele:
Art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C.
proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care poate fi exercitată calea
de atac a revizuirii.
În esență, atât în cererea scrisă de
revizuire cât și motivarea orală a acestei cereri condamnatul G.G. a arătat că
este nevinovat, solicitând și reexaminarea unor probe administrate de instanța
de fond - în special declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză
medico-legală.
Însă aceste aspecte au fost
învederate și solicitate de cel în cauză și în apelul formulat împotriva
Sentinței penale nr. 257 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, iar mai
apoi în recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 17/A/2005 a Curții de
Apel Alba Iulia.
Instanța de fond și apoi instanțele
de control judiciar au examinat aceste argumente și în baza materialului
probator au reținut vinovăția inculpatului G.G., astfel încât nu se poate
ajunge pe calea revizuirii la o prelungire a probațiunii în lipsa unor elemente
noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea pe fond a cauzei
sau în căile de atac.
Simplele afirmații ale condamnatului
în sensul că în cauză s-a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă de către
unii martori nu poate duce la admiterea în principiu a cererii de revizuire în
condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească sau o ordonanță a
procurorului în acest sens, cum cere art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
În concluzie, instanța a reținut că
cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 257/2004 a Tribunalului Alba,
secția penală, formulată de condamnatul G.G. nu se încadrează în cazurile prev.
de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât în baza art. 403
alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins cererea de
revizuire formulată de condamnatul G.G. împotriva Sentinței penale nr. 257/2004
pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 7591/2003.
Mai mult chiar, Înalta Curte mai
constată că în mod corect instanța de fond, Tribunalul Alba a respins în
principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul G.G. constatând că
cererea acestuia nu se încadrează în niciuna din condițiile expres și limitativ
prevăzute în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen.
Revizuentul apelant a invocat
nevinovăția sa iar cererea sa viza în fapt aspectele de fond ale soluționării
cauzei, aspecte avute în vedere la pronunțarea soluției definitive de
condamnare.
În apel revizuentul a invocat din
nou nevinovăția sa, în plus invocând și abuzurile la care a fost supus de către
organele de poliție și faptul că ancheta penală nu a fost efectuată cu
respectarea dispozițiilor legale. Se mai afirmă că în cauză martorii au dat declarații
mincinoase, astfel că s-a ajuns la condamnarea sa nedreaptă.
Se constată că afirmațiile făcute de
recurentul revizuent sunt simple susțineri nedovedite, solicitând reluarea unor
probe, probe ce au fost administrate în cursul urmăririi penale și în faza de
cercetare judecătorească.
Deși recurentul revizuent își
motivează în mod special, recursul pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.
pen. în memoriul depus, acesta invocă motive de abuz săvârșite de organele de
cercetare penală și nicidecum, motive prevăzute în mod expres de dispozițiile
art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv, acele fapte sau împrejurări ce nu au
fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Față de toate aceste considerente,
urmează ca în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen. să se respingă ca nefondat recursul formulat de condamnatul G.G.
Având în vedere dispozițiile art.
192 C. proc. pen., urmează a obliga revizuentul recurent la plata cheltuielilor
de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de revizuentul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 28
septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu
minori și de familie.
Obligă recurentul la plata sumei de
200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul
apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
decembrie 2009.