ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din 24

iunie 2002, Tribunalul Alba a respins cererea de revizuire formulată de

condamnatul V.N.F., împotriva sentinței penale nr. 163/1999 a Tribunalului

Alba, pronunțată în dosar nr. 2741/1999.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul a fost obligat să plătească statului suma de 600.000 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, care va fi avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

În motivarea cererii petentul a

arătat că în mod cu totul greșit au fost interpretate probele și că în această

situație s-a ajuns să fie condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, deși el a

participat doar la infracțiunea de furt calificat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că aspectele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul

din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, să-i fie admisă cererea de

revizuire și să se procedeze la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.

Prin decizia penală nr. 274/ A din 3

octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului împotriva sentinței penale nr. 168 din 24 iunie 2002 a

Tribunalului Alba, întrucât soluția de respingere a cererii de revizuire este

legală și temeinică nefiind prezent nici unul din cazurile prevăzute de art.

394 C. proc. pen. și l-a obligat pe condamnat să plătească statului suma de

600.000 lei cheltuieli judiciare în apel, din care 300.000 lei reprezintă

onorariu pentru apărătorul din oficiu.

Împotriva acestei decizii penale

condamnatul a declarat recurs invocând aceleași motive ca la fond și apel.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia penală nr. 705 din 12 februarie 2003, constatând că apelul

condamnatului a fost judecat fără ca acesta să fi fost prezent, deși a

solicitat să fie adus din penitenciar, a admis recursul declarat de condamnatul

revizuient, a casat decizia penală nr. 274 din 3 octombrie 2002 și a trimis

cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Alba Iulia.

Stabilindu-se termen de judecată la

data de 25 martie 2003, Curtea de Apel a citat condamnatul din Penitenciarul

Aiud, cu mențiunea că prezența acestuia în fața instanței, este obligatorie.

Prezent la dezbateri, condamnatul a

reiterat motivele invocate, a solicitat admiterea apelului său, desființarea

sentinței penale nr. 168 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Alba și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea sa de revizuire, așa cum a

fost formulată, să se administreze probele indicate, să se țină seama că

cercetarea penală a fost abuzivă și să se dispună schimbarea încadrării faptei

sale din tâlhărie în furt, cu reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei

aplicate.

Curtea de Apel, prin decizia penală

nr. 107/ A din 25 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului,

obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului

pentru apărarea din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul care a reiterat motivele formulate în apel.

Recursul este nefondat.

După cum corect au reținut

instanțele de fond și de apel, o hotărâre de condamnare nu poate fi supusă

revizuirii decât în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Or, condamnatul nu a invocat sau

dovedit nici unul din cazurile de revizuire reglementate de dispoziția legală

amintită.

De altfel, instanțele și-au

fundamentat soluția de condamnare pe baza unui material amplu și convingător

care atestă, cu autoritate de lucru judecat vinovăția inculpatului revizuient

în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În consecință, urmează a se respinge

recursul revizuientului și a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.N.F. împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 25

martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2003.