ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 705/2003

S-a  luat în examinare recursul  declarat de condamnatul V.N.F.

împotriva deciziei penale nr.274/A din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel

Alba Iulia.

S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest,

asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru

rejudecare la instanța de apel deoarece dosarul a fost  soluționat

fără ca procedura de citare să fie îndeplinită cu

condamnatul, care se afla în stare de arest și nu a fost prezent în instanță.

Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea

deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel,

deoarece condamnatul, aflat în stare de arest, nu a fost adus în

instanță, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă

soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra recursului  de față;

Din actele dosarului, constată următoarele :

Tribunalul Alba, prin sentința penală nr.163 din 20

septembrie 1999, l-a condamnat pe inculpatul V.N.F. la 15 ani închisoare,pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a

și f, cu aplicarea art.71 din Cod.

Instanța

a reținut, în esență, că, la data de 8 februarie 1999,

inculpatul s-a înțeles cu numitul S.R.T.  să-l jefuiască pe

numitul A.S.S.,  scop  în  care  V.N.F.  a  asigurat  paza,  iar  S.R.T. a

pătruns  în locuința victimei  – pe care a ucis-o. Apoi,

împreună, inculpații au scotocit locuința, în căutare de

bani și bijuterii și au sustras mai multe bunuri.

Condamnatul V.N.F. a cerut revizuirea sentinței, motivând

că în mod eronat a fost condamnat.

Tribunalul Alba, prin sentința penală nr.168 din 24

iunie 2002, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Revizuientul a declarat apel, reiterând cererea.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.274/A din

3 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul.

Prin recursul de față, revizuientul critică

decizia, motivând că instanța de apel l-a judecat fără ca

el să fie adus, din penitenciar, la proces.

Critica este întemeiată.

Așadar, din practicaua deciziei, atacate cu recurs,

rezultă, fără dubiu, că  - deși este deținut - ,

apelantul a lipsit, încât judecarea, în lipsă, a apelului său atrage

nulitatea deciziei, nulitate prevăzută de art.197 din Codul de

procedură penală.

Așa fiind, în baza art.385

15

pct.2 lit.c din

Codul de procedură penală, cauza va fi trimisă aceleiași

instanțe de apel, pentru rejudecare, prin admiterea recursului conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de condamnatul revizuient V.N.F.

împotriva deciziei penale nr.274/A  din 3 octombrie  2002 a Curții de Apel

Alba Iulia.

Casează decizie atacată și trimite cauza pentru

rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.

Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru

apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2003.