ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 705/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul V.N.F. împotriva deciziei penale nr.274/A din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel deoarece dosarul a fost soluționat fără ca procedura de citare să fie îndeplinită cu condamnatul, care se afla în stare de arest și nu a fost prezent în instanță. Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, deoarece condamnatul, aflat în stare de arest, nu a fost adus în instanță, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele : Tribunalul Alba, prin sentința penală nr.163 din 20 septembrie 1999, l-a condamnat pe inculpatul V.N.F. la 15 ani închisoare,pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și f, cu aplicarea art.71 din Cod. Instanța a reținut, în esență, că, la data de 8 februarie 1999, inculpatul s-a înțeles cu numitul S.R.T. să-l jefuiască pe numitul A.S.S., scop în care V.N.F. a asigurat paza, iar S.R.T. a pătruns în locuința victimei – pe care a ucis-o. Apoi, împreună, inculpații au scotocit locuința, în căutare de bani și bijuterii și au sustras mai multe bunuri.

Condamnatul V.N.F. a cerut revizuirea sentinței, motivând că în mod eronat a fost condamnat. Tribunalul Alba, prin sentința penală nr.168 din 24 iunie 2002, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire. Revizuientul a declarat apel, reiterând cererea. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.274/A din 3 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul. Prin recursul de față, revizuientul critică decizia, motivând că instanța de apel l-a judecat fără ca el să fie adus, din penitenciar, la proces. Critica este întemeiată. Așadar, din practicaua deciziei, atacate cu recurs, rezultă, fără dubiu, că - deși este deținut - , apelantul a lipsit, încât judecarea, în lipsă, a apelului său atrage nulitatea deciziei, nulitate prevăzută de art.197 din Codul de procedură penală.

Așa fiind, în baza art.385 15 pct.2 lit.c din Codul de procedură penală, cauza va fi trimisă aceleiași instanțe de apel, pentru rejudecare, prin admiterea recursului conform dispozitivului deciziei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul declarat de condamnatul revizuient V.N.F. împotriva deciziei penale nr.274/A din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizie atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia. Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.