ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 760/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 760/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Decizia nr.760
Dosar nr.4758/2002
S-a luat în
examinare recursul declarat de revizuientul condamnat S.F. împotriva deciziei penale
nr.302/A din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel
Alba
Iulia
.
S-a prezentat, recurentul revizuient condamnat, aflat
în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanței soluționarea
recursului, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului,
nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
In ultimul cuvânt, recurentul revizuient condamnat a
lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.155 din 24 iulie 2002, Tribunalul
Sibiu a respins cererea formulată de condamnatul
S.F.
prin
care a solicitat revizuirea sentinței penale nr.33 din 17 iunie 1992, în baza
căreia a fost condamnat la închisoare pe viață, pentru infracțiunea de omor
deosebit de grav (suprimarea vieții a două femei) și la pedepse cu închisoare
pe diferite termene, pentru infracțiunile de violare de domiciliu, tâlhărie și
viol.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că motivul
invocat de condamnat, în sensul că nu s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor
de violare de domiciliu, viol și tălhărie, nu se încadrează în nici unul din cazurile
de revizuire prevăzute de art.394 Cod procedură penală.
Prin
decizia penală nr.302/A din 17 octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a
respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, cu aceeași motivare.
Decizia
a fost atacată cu recurs, revizuientul susținând prin memoriul depus și oral
același motiv, că nu a săvârșit decât cele două omoruri, fiind acuzat, fără
temei, pentru infracțiunile de tâlhărie și viol.
Recursul
este nefondat.
Revizuirea
unei hotărâri definitive poate fi cerută numai pentru cazurile prevăzute de
art.394 din Codul de procedură penală.
In
raport de motivele invocate de condamnat, în mod corect instanțele au apreciat
că cererea de revizuire nu este fondată, întrucât nu a prezentat fapte sau
împrejurări, descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost
cunoscute de instanțe în momentul pronunțării hotărârilor.
Așadar,
corect s-a stabilit că motivul invocat de condamnat, prin cererea formulată, nu
se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art.394
din Codul de procedură penală.
Pentru
aceste considerente, în baza art.385
15
pct.1 lit.b din Codul de
procedură penală, urmează ca recursul declarat de condamnatul revizuient S.F.
să fie respins, ca nefondat.
In
baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală recurentul urmează să fie
obligat la plata cheltuielilor judiciare, către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul
S.F. împotriva deciziei penale nr.302/A din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel
Alba Iulia
.
Obligă recurentul să plătescă statului suma de
650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie
2003.