ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1861/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 290 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 4845/2005, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul B.A.T. împotriva sentinței penale nr. 45 din 19 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 506/2003 a Tribunalului Sibiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că motivele invocate de condamnat, respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor deosebit de grav în cea de vătămare corporală gravă nu se încadrează în cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe condamnatul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și tentativă la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de vătămare corporală și tentativă la infracțiunea de furt, cu motivarea că nu a avut nici o clipă intenția de a suprima viața părții vătămate. Prin decizia nr. 33/ A din 17 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient. Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel.

Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea condamnatului ca, pe baza reinterpretării probelor administrate în cauză, să se constate că nu a acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor și că loviturile nu au pus în primejdie viața părții vătămate, în raport de care încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la furt și vătămare corporală, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Dimpotrivă, inculpatul a formulat aceste apărări atât la judecata în fond cât și în căile ordinare de atac, ele fiind respinse ca nefondate.

Pe de altă parte, cum aspectele invocate nu se regăsesc nici în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. b) - e) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului - condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.A.T. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 17 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2006.