ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1861/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1861/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 290 din 16
noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 4845/2005, în
baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire
formulată de revizuientul B.A.T. împotriva sentinței penale nr. 45 din 19
februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 506/2003 a Tribunalului Sibiu.
Pentru a pronunța această sentință,
prima instanță a reținut că motivele invocate de condamnat, respectiv de
schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor deosebit de grav
în cea de vătămare corporală gravă nu se încadrează în cele prevăzute de art. 394
C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe
condamnatul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea
sentinței atacate și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru
care a fost condamnat din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și
tentativă la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de vătămare corporală și
tentativă la infracțiunea de furt, cu motivarea că nu a avut nici o clipă
intenția de a suprima viața părții vătămate.
Prin decizia nr. 33/ A din 17
ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca
nefondat, apelul condamnatului revizuient.
Împotriva acestei decizii
condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii,
reiterând motivele din cererea introductivă și apel.
Examinând recursul declarat de
condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
1
C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este
nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute
strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând
descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la
soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a
cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret;
declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a
cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul
și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune
în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe
hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În cauză, solicitarea condamnatului
ca, pe baza reinterpretării probelor administrate în cauză, să se constate că
nu a acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor și că loviturile nu au
pus în primejdie viața părții vătămate, în raport de care încadrarea juridică
corectă este cea de tentativă la furt și vătămare corporală, nu poate fi
examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele
invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de
instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen. Dimpotrivă, inculpatul a formulat aceste apărări atât la judecata în fond
cât și în căile ordinare de atac, ele fiind respinse ca nefondate.
Pe de altă parte, cum aspectele
invocate nu se regăsesc nici în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art.
394 alin. (1) lit. b) - e) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul
revizuientului - condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către
stat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul revizuient B.A.T. împotriva deciziei penale nr. 33/ A
din 17 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul revizuient la
plata sumei de 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40
lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
22 martie 2006.