ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1692/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 988

din 11 august 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

inadmisibilă, cererea prin care condamnatul J.C.L. solicită revizuirea

sentinței penale nr. 1206 din 19 decembrie 2002, pronunțată de aceeași

instanță, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5598 din 2 decembrie 2003 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv existența

unor contradicții între actele medicale aflate la dosar și greșita

individualizare a pedepsei, nu se încadrează între cazurile expres și limitativ

prevăzute de lege, tinzând la prelungirea probațiunii, situație în care nu pot

fi analizate pe calea revizuirii.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 687 din 28 septembrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul prin care condamnatul-revizuient solicită casarea sentinței

pronunțate de instanța de fond, susținând că nu se face vinovat de comiterea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cererea de revizuire fiind admisibilă.

În considerentele deciziei

se arată că hotărârea instanței de fond este corectă, întrucât prin motivele

invocate în cererea de revizuire se solicită reanalizarea fondului cauzei și o

prelungire a materialului probator, motive care nu sunt cuprinse în prevederile

art. 392 C. proc. pen.

Împotriva menționatelor

hotărâri, condamnatul-revizuient a declarat recurs, solicitând casarea lor în

temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., în sensul că în

cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, cele două instanțe apreciind fără a

analiza referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu

ocazia verificărilor efectuate în cauză.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1)

lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, dacă pe baza faptelor și împrejurărilor noi se poate

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori

de condamnare.

Cum motivele invocate de

revizuient se încadrează în dispozițiile legale menționate, cererea de

revizuire fiind admisibilă deci în principiu, se impunea ca prima instanță să examineze

cauza pe fond.

Neprocedând astfel,

hotărârea pronunțată de aceasta cât și hotărârea instanței de apel sunt

contrare legii, situație în care recursul declarat de condamnatul J.C.L.

urmează a fi admis, a se casa hotărârile pronunțate și a se trimite cauza

pentru rejudecarea cererii de revizuire la Tribunalul București, secția I

penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de condamnatul J.C.L. împotriva deciziei penale nr. 687 din

18 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată,

precum și sentința penală nr. 988 din 11 august 2004 a Tribunalului București,

secția I penală.

Trimite cauza spre

rejudecarea cererii de revizuire la Tribunalul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2005.