ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 687/2004

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 304/22.10.2003, Tribunalul Ialomița a respins ca

neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul S.J. în temeiul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453  lit.c)

C. proc. pen.

S-a

reținut că petiționarul se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. dispusă prin sentința

penală nr. 547/2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Condamnatul

și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că are o

situație familială grea, ce impune prezența sa la domiciliu.

Instanța

de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453

lit.c) C. proc. pen. neexistând împrejurări speciale care să aibă consecințe

grave pentru condamnat sau familia lui  și care să impună întreruperea

executării pedepsei aplicate acestuia.

Apelul

declarat de condamnat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală prin decizia penală nr. 720/A din 2 decembrie 2003 care l-a

obligat pe S.J. la cheltuieli judiciare către stat din care 200.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnatul S.J., solicitând admiterea

cererii sale și întreruperea executării pedepsei întrucât, în absența sa,

familia sa nu are posibilități materiale de întreținere.

Din

analiza probelor administrate în cauză rezultă că nu sunt întrunite cerințele

art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Ancheta

socială întocmită de Consiliul Local al comunei Frumușani, județul Călărași și

depusă la dosarul cauzei relevă faptul că părinții condamnatului nu au o

situație grea în raport de celelalte familii ale comunității și că nu se impune

prezența acestuia la domiciliu.

Prin

urmare, continuarea executării pedepsei nu îl supune pe condamnat sau familia

sa unor consecințe deosebit de grave, astfel că se constată a fi nejustificată

cererea de întrerupere a pedepsei formulată de acesta.

Așa fiind,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este neîntemeiat și

urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. (1) lit. b) C. proc.

pen.

Văzând

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.J. împotriva deciziei penale

nr. 720/A din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 4 februarie 2004.