ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 687/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 304/22.10.2003, Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.J. în temeiul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit.c) C. proc. pen. S-a reținut că petiționarul se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. dispusă prin sentința penală nr. 547/2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că are o situație familială grea, ce impune prezența sa la domiciliu.

Instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 lit.c) C. proc. pen. neexistând împrejurări speciale care să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia lui și care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate acestuia. Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a II-a penală prin decizia penală nr. 720/A din 2 decembrie 2003 care l-a obligat pe S.J. la cheltuieli judiciare către stat din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul S.J., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei întrucât, în absența sa, familia sa nu are posibilități materiale de întreținere.

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen. Ancheta socială întocmită de Consiliul Local al comunei Frumușani, județul Călărași și depusă la dosarul cauzei relevă faptul că părinții condamnatului nu au o situație grea în raport de celelalte familii ale comunității și că nu se impune prezența acestuia la domiciliu. Prin urmare, continuarea executării pedepsei nu îl supune pe condamnat sau familia sa unor consecințe deosebit de grave, astfel că se constată a fi nejustificată cererea de întrerupere a pedepsei formulată de acesta. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. (1) lit. b) C. proc.

pen. Văzând dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.J. împotriva deciziei penale nr. 720/A din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.