ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.12.2002

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2003

HOTĂRÂRE
17.12.2002
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1067 din 7

noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 57/1999 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.

2872/2000 a Curții Supreme de Justiție, formulată de condamnatul M.I.I.

Revizuientul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt că nemulțumirea petiționarului în legătură

cu declarația martorei C.E., pe care o consideră nesinceră, nu constituie

motivul prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., invocat.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 838 pronunțată la data de 17 decembrie 2002, în

dosarul penal nr. 3466/2002 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat,

considerând că hotărârea atacată este legală și temeinică, însușindu-și

motivarea făcută la fond.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs, criticând-o pentru greșita menținere a hotărârii

de respingere a cererii, pronunțată printr-o gravă eroare de fapt, motiv de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată și

sentința în raport de motivul de casare invocat, Curtea constată că recursul este

nefondat.

Instanța de fond în mod corect a

constatat că motivul invocat de condamnat nu constituie unul dintre motivele

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., și chiar

dacă cererea de revizuire prevăzută de lege ca o cale de atac extraordinară

împotriva unei hotărâri definitive era admisibilă, dar nefondată, nu are

importanță ca efect juridic în ce fel a fost respinsă.

Având în vedere că hotărârile sunt

legale și temeinice, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de

condamnat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., revizuientul va suporta cheltuielile judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient M.I.I. împotriva deciziei penale nr. 838 din

17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.

Sursă