ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3356/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10

din 11 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 492/2002 a aceleiași

instanțe formulată de petentul G.J.X.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că motivele invocate de revizuient, respectiv încălcarea

dreptului la apărare, lipsa rolului activ al instanței și aprecierea greșită a

materialului probator de către instanța care a judecat fondul cauzei nu se

încadrează în cazurile prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Prin decizia penală nr. 158/A/2005,

Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul revizuientului G.J.X. reținând

că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Împotriva deciziei a

declarat recurs revizuientul care susține că în cauză este aplicabil cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., deoarece

instanțele nu au avut rol activ au apreciat greșit probele administrate, nu

s-au pronunțat asupra cererii formulate de revizuient de trimitere a cauzei la

procuror pentru completarea urmăririi penale. Recurentul revizuient critică

hotărârile și pentru nerespectarea prevederilor art. 397 alin. (3) C. proc.

pen., de către procuror care nu l-a chemat să-și completeze sau precizeze

cererea.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac împotriva hotărârilor judecătorești definitive.

Potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută pentru 5 motive expres prevăzute de lege.

Revizuientul, așa cum s-a

arătat, a precizat expres motivele pentru care cere revizuirea hotărârii de

condamnare. Examinând prevederile art. 394 C. proc. pen., Curtea constată că

nici unul din cazurile de revizuire nu se regăsesc între cele invocate de recurent

și care au fost examinate de instanțe în cursul procesului penal soluționat

prin condamnarea acestuia.

Prin urmare în mod corect au

reținut instanțele că petentul a cerut revizuirea hotărârii de condamnare în

cazuri și condiții neprevăzute de lege și a respins cererea ca inadmisibilă.

Nici motivul potrivit căruia

procurorul trebuia să-l cheme pe revizuient conform art. 397 alin. (3) C. proc.

pen., pentru completarea sau precizarea cererii nu este fondat.

Astfel, din examinarea

dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că după introducerea

cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul potrivit art. 397 alin.

(3) din același cod, pe revizuient. Rezultă prin urmare că nu în toate cazurile

procurorul cheamă revizuientul pentru a-l asculta. În prezenta cauză față de

motivele invocate de petent care sunt străine de motivele legale de revizuire

procurorul a avut temeiuri să nu-l asculte pe petent.

Prin urmare, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l

va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat G.J.X. împotriva deciziei penale nr.

158/ A din 3 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat

revizuient să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2005.