ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4173/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data

de 24 octombrie 2011, petenta V.R.S. a solicitat revizuirea Sentinței penale

nr. 65 din 16 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 551/2/2009, invocând

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin Sentința penală

nr. 65 din 16 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 551/2/2009 /150/2009),

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins cererea de revizuire a

Sentinței penale nr. 699 din 6 iulie 1950, pronunțată de Tribunalul Militar

București, formulată de petenta V.R.S.

Prin Decizia penală

nr. 2504 din 30 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 551/2/2009, Înalta Curte

de Casație și Justiție a respins, ca nefondat recursul declarat de revizuenta

V.R.S.

În fapt, s-a reținut

că, prin Sentința penală nr. 699 din 6 iulie 1950 pronunțată în Dosarul nr.

372/1950, Tribunalul Militar București, secția a II-a penală, a dispus

condamnarea inculpatului V.I., în baza art. 209 partea a III-a C. pen. - în

reglementarea anterioară - combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, la 25

de ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică și confiscarea averii,

reținându-se că inculpatul V.I. a pus bazele unei organizații subversive numite

"G.S.", prin intermediul căreia acesta încerca să răstoarne ordinea

socială existentă la momentul respectiv, iar pentru a-și atrage cât mai mulți

adepți a întocmit mai multe manifeste, prin care milita pentru instituirea unui

alt sistem de organizare socială.

Examinând cererea de

revizuire în raport cu prevederile art. 403 C. proc. pen., Curtea a constatat

că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit literaturii

și practicii de specialitate, sunt supus revizuirii numai hotărârile

judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin

revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin

hotărârile judecătorești.

Prin rezolvarea

fondului cauzei, instanța rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz,

condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

În cauza de față,

petenta V.R.S. a solicitat revizuirea unei sentințe prin care fusese, de

asemenea soluționată o cerere de revizuire, nefiind astfel întrunite condițiile

exercitării unei astfel căi extraordinare de atac.

Mai mult, cazul

invocat de către petentă, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., vizează

descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul

soluționării cauzei, doctrina și practica judiciară fiind unanime, în sensul că

aceste fapte sau împrejurări noi trebuie să vizeze situația de fapt și nu

dispoziții legale.

Nu în ultimul rând,

prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională a declarat

neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009,

text de lege care reglementa procedura acordării de despăgubiri persoanelor

condamnate politic, dispoziții legale care nu au stat la baza hotărârii

instanței de respingere a cererii inițiale de revizuire formulată de către

petentă.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la

art. 394 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Prin Sentința penală

nr. 156 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta V.R.S.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuenta V.R.S.

La data soluționării

recursului, respectiv 14 decembrie 2012, recurenta revizuentă a solicitat

admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris.

Examinând hotărârea

atacată, pe baza actelor și materialelor din dosarul cauzei, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Din examinarea

reglementărilor de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe

care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui

motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă că

hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse

revizuirii.

Or, prin soluțiile

date în cauzele întemeiate pe dispozițiile art. 278

1

alin. (8) C.

proc. pen. nu se rezolvă fondul cauzei în sensul că nu se stabilește existența

faptei și a vinovăției.

În consecință,

cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, în mod corect de către

instanță.

Prin urmare,

hotărârea atacată fiind temeinică și legală, nefiind motive de casare a

acesteia, Înalta Curte respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta

V.R.S.

În baza art.192 C.

proc. pen., va fi obligată revizuenta la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta V.R.S. împotriva Sentinței penale nr.

156 din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta

revizuentă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA