ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4130/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4130/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 829 din 11
septembrie 1953, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe
inculpații:
B.N. la 15 ani muncă silnică și 5
ani degradare civică.
L.N.,
F.D. și
Z.M. la câte 10 ani temniță grea și
3 ani degradare civică.
B.S. la 12 ani temniță grea și 4 ani
degradare civică.
L.G. la 8 ani temniță grea și 3 ani
degradare civică.
M.S. la 3 ani temniță grea și 3 ani
degradare civică și
G.S. la 8 ani temniță grea și 4 ani
degradare civică toți pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută
de art. 209 partea a III-a C. pen. anterior.
Totodată, în temeiul art. 25 pct. 6
din același cod, s-a dispus confiscarea averii inculpaților.
Pentru a pronunța hotărârea,
instanța a reținut că inculpații în anul 1949 au încercat să inițieze o organizație
subversivă având drept scop schimbarea regimului politic.
S-a mai reținut că inculpații, în
același an au participat la o ședință unde au hotărât să acorde diverse
ajutoare (bani, alimente, îmbrăcăminte) unor persoane ce au susținut că fac
parte dintr-o organizație, având drept scop înlăturarea regimului politic.
De asemenea, s-a reținut și că
inculpații s-au întâlnit în restaurantul inculpatului L.N. și că purtau
discuții cu caracter denigrator la adresa regimului politic.
Prin decizia nr. 532 din 14 aprilie
1954, Tribunalul Militar pentru Unitățile Ministerului Afacerilor Interne, au
fost respinse recursurile declarate de inculpați.
Împotriva hotărârilor de condamnare
a inculpaților, a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu motivarea că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii
sociale prevăzută de art. 209 partea III-a C. pen. anterior.
Recursul în anulare își găsește
temeiul în dispozițiile art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen.
și este fondat.
În conformitate cu prevederile art.
209 partea a III-a C. pen. anterior, constituie infracțiunea de uneltire contra
ordinii sociale faptul de a iniția, organiza sau participa la organizații de
tip fascist, politice, militare sau paramilitare, pentru schimbarea ordinii
sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratic, activități
din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului.
Din verificarea probelor cauzei se
reține că inculpații în anul 1949 au participat la o ședință unde au hotărât să
acorde diverse ajutoare unor persoane ce susțineau că fac parte dintr-o
organizație ce avea drept scop înlăturarea regimului politic.
În acest sens inculpații au remis
sume modice de bani și alimente numitului G.P. și totodată în mai multe rânduri
s-au întâlnit în restaurantul inculpatului L.N. unde au purtat diverse discuții
ce ar fi avut un caracter denigrator la adresa regimului politic.
Așa fiind, în mod evident, acțiunile
inculpaților prin conținutul lor concret nu erau apte să determine inițierea
sau organizarea unor formațiuni de tip fascist sau politice, care să contribuie
la schimbarea formei de guvernământ și nu prezentau nici un pericol pentru
securitatea statului, și ca atare nu realizează latura obiectivă a infracțiunii
de uneltire contra ordinii sociale, reținută în sarcina inculpaților.
În consecință se va admite recursul
în anulare și conform art. 414
1
alin. (1) C. proc. pen., raportat la
art. 385
15
pct. 2 lit. d) din același cod, se vor casa hotărârile
pronunțate urmând a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la
art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților, întrucât nu
sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 209
partea a III-a C. pen. anterior.
Se va înlătura pedeapsa
complementară a confiscării averii.
Onorariul pentru apărătorii din
oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva sentinței penale nr. 829 din 11 septembrie 1953 a
Tribunalului Militar Teritorial București și deciziei penale nr. 532 din 14
aprilie 1954 a Tribunalului Militar Pentru Unitățile Ministerului Afacerilor
Interne, privind pe inculpații B.N., L.N., F.D., Z.M., B.S., L.G., M.S. și G.S.
Casează hotărârile atacate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații B.N.,
L.N., F.D., Z.M., B.S., L.G., M.S. și G.S., pentru infracțiunea de uneltire
contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 partea a III-a C. pen. anterior.
Înlătură pedeapsa complementară a
confiscării averii inculpaților.
Onorariile de avocat în sumă de câte
200.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
11 august 2004.