ÎCCJ, Decizia nr. 344/2004

Asupra recursului în anulare de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 191 din 14 octombrie 1959, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară a condamnat inculpații: - S.V., la 8 ani detențiune grea și - B.C., la 6 ani detențiune grea, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, prevăzută de art. 193 1 C. pen. anterior. În baza art. 25 pct. 6 din același cod, a dispus confiscarea totală a averii inculpaților. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpații, ambii muncitori la Atelierele C.F.R. Grivița, au desfășurat o activitate antimuncitorească, propagând ideile unei organizații reacționare.

Tribunalul Suprem - Colegiul Militar, prin decizia nr. 535 din 13 noiembrie 1959, a respins recursurile declarate de inculpați, împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. S-a susținut că hotărârile au fost pronunțate de instanțe, cu încălcarea legii, în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, prevăzută de art. 193 1 alin. (4) C. pen. anterior.

Astfel, din probatoriul administrat a rezultat că inculpații, care, de altfel, nici nu dețineau un post de răspundere în aparatul de stat sau serviciu secret, au exprimat doar unele nemulțumiri și opinii, criticând măsurile cu caracter politic și economic, fără a desfășura vreo activitate intensă contra clasei muncitoare. În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate, achitarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii. Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În cauză au fost audiați martorii B.I., U.D., A.N., T.C., M.I.

și S.M. Din declarațiile acestora a rezultat că în perioada 1937 - 1941, inculpații B.C. și S.V. au împărtășit doctrina organizației legionare, pe care au propagat-o la locul de muncă, Atelierele C.F.R. Grivița, criticând, totodată, pe cei ce simpatizau mișcarea comunistă. Martorii menționați au mai arătat că inculpații, ambii muncitori la atelierele menționate, s-au manifestat dușmănos față regimul politic din România și U.R.S.S., fără a preciza în ce constau aceste manifestări, cu excepția martorului B.I., care se referă la afirmații ale acestora privind nivelul scăzut de trai și critica unora dintre măsurile economice ale guvernului. Se constată, așadar, că inculpații nu dețineau un post de răspundere în aparatul de stat sau serviciu secret.

Totodată, din probatoriul administrat nu a rezultat desfășurarea vreunei activități intense contra clasei muncitoare, inculpații exprimând doar nemulțumiri și opinii, respectiv critici cu privire la unele măsuri ale guvernului. Or, prin art. 193 1 alin. (1) și 4 C. pen. anterior, s-a stabilit că se pedepsește cu detențiune grea pe viață și confiscarea totală a averii, activitatea intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, desfășurată într-un post de răspundere în aparatul de stat sau într-un serviciu secret, pe timpul regimului burghezo-moșieresc. Din economia textului de lege menționat rezultă că realizarea laturii obiective a infracțiunii impunea ca subiectul activ calificat să desfășoare activitate intensă, adică să fi acționat în mod repetat și semnificativ împotriva intereselor clasei muncitoare și mișcării revoluționare, ceea ce în cauză probatoriul administrat nu a dovedit.

Ca atare, în mod greșit s-a reținut că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 1 C. pen. anterior, deși în cauză nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare. Drept urmare, hotărârile pronunțate în cauză sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) pct. 2 teza I din același cod, invocat de Procurorul general. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 414 1 C. proc. pen., cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate și, rejudecând, va dispune achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Totodată, Curtea înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii, cu referire la ambii inculpați, a cărei executare a fost confirmată prin adresele nr. 26030 din 16 februarie 1959 și nr. 26031 din 29 februarie 1960, precum și procesele-verbale ale executorilor judecătorești din cadrul Tribunalului Capitalei, aflate la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 191 din 14 octombrie 1959, a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară - Colegiul de fond și deciziei nr. 535 din 13 noiembrie 1959, a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar, privind pe inculpații S.V. și B.C. Casează hotărârile atacate. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații S.V. și B.C., pentru infracțiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, prevăzută de art. 193 1 alin. (4) C. pen. anterior. Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii, aplicată inculpaților menționați.

Onorariul de avocat, în sumă de 800.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea inculpaților S.V. și B.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.