ÎCCJ, Decizia nr. 344/2004
ÎCCJ, Decizia nr. 344/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față
;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 191 din 14
octombrie 1959, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară a condamnat inculpații:
-
S.V., la 8 ani detențiune grea și
-
B.C., la 6 ani detențiune grea, ambii pentru
săvârșirea infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare și
mișcării revoluționare, prevăzută de art. 193
1
C. pen. anterior.
În baza art. 25 pct. 6 din același
cod, a dispus confiscarea totală a averii inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că inculpații, ambii muncitori la Atelierele C.F.R. Grivița, au desfășurat o activitate antimuncitorească, propagând ideile
unei organizații reacționare.
Tribunalul Suprem - Colegiul Militar,
prin decizia nr. 535 din 13 noiembrie 1959, a respins recursurile declarate de
inculpați, împotriva hotărârii primei instanțe.
Împotriva hotărârilor pronunțate în
cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) pct. 2 C.
proc. pen.
S-a susținut că hotărârile au fost
pronunțate de instanțe, cu încălcarea legii, în sensul că în cauză nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de activitate intensă contra
clasei muncitoare și mișcării revoluționare, prevăzută de art. 193
1
alin.
(4) C. pen. anterior.
Astfel, din probatoriul administrat
a rezultat că inculpații, care, de altfel, nici nu dețineau un post de răspundere
în aparatul de stat sau serviciu secret, au exprimat doar unele nemulțumiri și
opinii, criticând măsurile cu caracter politic și economic, fără a desfășura
vreo activitate intensă contra clasei muncitoare.
În concluzie, Procurorul general a
solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate,
achitarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.
d) C. proc. pen. și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.
Recursul în anulare este fondat,
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză au fost audiați martorii B.I.,
U.D., A.N., T.C., M.I. și S.M.
Din declarațiile acestora a rezultat
că în perioada 1937 - 1941, inculpații B.C. și S.V. au împărtășit doctrina organizației
legionare, pe care au propagat-o la locul de muncă, Atelierele C.F.R. Grivița,
criticând, totodată, pe cei ce simpatizau mișcarea comunistă.
Martorii menționați au mai arătat că
inculpații, ambii muncitori la atelierele menționate, s-au manifestat dușmănos
față regimul politic din România și U.R.S.S., fără a preciza în ce constau
aceste manifestări, cu excepția martorului B.I., care se referă la afirmații ale
acestora privind nivelul scăzut de trai și critica unora dintre măsurile
economice ale guvernului.
Se constată, așadar, că inculpații
nu dețineau un post de răspundere în aparatul de stat sau serviciu secret.
Totodată, din probatoriul
administrat nu a rezultat desfășurarea vreunei activități intense contra clasei
muncitoare, inculpații exprimând doar nemulțumiri și opinii, respectiv critici cu
privire la unele măsuri ale guvernului.
Or, prin art. 193
1
alin.
(1) și 4 C. pen. anterior, s-a stabilit că se pedepsește cu detențiune grea pe
viață și confiscarea totală a averii, activitatea intensă contra clasei
muncitoare și mișcării revoluționare, desfășurată într-un post de răspundere în
aparatul de stat sau într-un serviciu secret, pe timpul regimului
burghezo-moșieresc.
Din economia textului de lege
menționat rezultă că realizarea laturii obiective a infracțiunii impunea ca
subiectul activ calificat să desfășoare activitate intensă, adică să fi
acționat în mod repetat și semnificativ împotriva intereselor clasei muncitoare
și mișcării revoluționare, ceea ce în cauză probatoriul administrat nu a
dovedit.
Ca atare, în mod greșit s-a reținut că
inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193
1
C. pen. anterior, deși în cauză nu erau întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării
revoluționare.
Drept urmare, hotărârile pronunțate
în cauză sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 12
C. proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) pct. 2
teza I din același cod, invocat de Procurorul general.
În consecință, pentru considerentele
ce preced, conform art. 414
1
C. proc. pen., cu referire la art. 385
15
pct. 2 lit. d) din același cod, Curtea va admite recursul în anulare, va casa
hotărârile atacate și, rejudecând, va dispune achitarea inculpaților, în baza art.
11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Totodată, Curtea înlătură pedeapsa
complementară a confiscării averii, cu referire la ambii inculpați, a cărei
executare a fost confirmată prin adresele nr. 26030 din 16 februarie 1959 și nr.
26031 din 29 februarie 1960, precum și procesele-verbale ale executorilor
judecătorești din cadrul Tribunalului Capitalei, aflate la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, împotriva sentinței penale nr. 191 din 14 octombrie 1959, a
Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară - Colegiul de fond și deciziei
nr. 535 din 13 noiembrie 1959, a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar,
privind pe inculpații S.V. și B.C.
Casează hotărârile atacate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații S.V. și B.C.,
pentru infracțiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării
revoluționare, prevăzută de art. 193
1
alin. (4) C. pen. anterior.
Înlătură pedeapsa complementară a
confiscării averii, aplicată inculpaților menționați.
Onorariul de avocat, în sumă de
800.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea
inculpaților S.V. și B.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 13 decembrie 2004.