ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3190/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 615 din 12 decembrie

1958, Tribunalul Militar Craiova i-a condamnat pe inculpații:

- I.G., în baza art. 209 pct. 2 lit.

a) C. pen. anterior, la 10 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție

corecțională cu suspendarea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 58 pct.

1, 2, 3 C. pen. anterior, pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale.

- I.R., în baza art. 209 pct. 2 lit.

a) C. pen. anterior, la 8 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție

corecțională cu suspendarea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 58 pct.

1, 2, 3 C. pen. anterior, pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale.

În baza art. 25 pct. 6 alin. (1) și

(6) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea totală a averii personale a

fiecăruia dintre inculpați.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, în perioada 1954 – 1958 cei doi inculpați, frați au

desfășurat activități de propagandă în rândurile țărănimii, îndemnând mai multe

persoane din comuna Mălaia, Rm. Vâlcea, regiunea Pitești, să se opună

colectivizării agriculturii.

Aceiași inculpați au elogiat

evenimentele contrarevoluționare din anul 1956 produse în Ungaria și și-au

exprimat speranța schimbării regimului politic al acelor ani din România.

Recursurile inculpaților au fost

respinse prin decizia nr. 139 din 21 ianuarie 1959 a Tribunalului Militar al

Regiunii a II–a Militară, Colegiul de Recurs.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 alin.

(1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., respectiv în cauză nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii.

Verificând hotărârile atacate pe

baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul în

anulare este fondat.

Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) C.

pen. anterior, constituie infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale

faptul de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde acțiuni pentru

schimbarea ordinii sociale existente în stat ori a formei de guvernământ

democrativ sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului.

Așa cum rezultă din declarațiile

martorilor B.F., B.A., I.M., G.T. și C.G., avute în vedere de instanțe în

dovedirea infracțiunii imputate, cei doi inculpați au instigat mai multe

persoane să se opună colectivizării agriculturii și au elogiat evenimentele

contrarevoluționare din Ungaria, preconizând schimbarea regimului politic și în

România.

Examinând faptele imputate

inculpaților, astfel cum au fost reținute, se constată că acestea nu realizează

elementul material din conținutul laturii obiective a infracțiunii de uneltire

contra ordinii sociale nefiind apte să determine schimbarea ordinii sociale

existente în stat sau a formei de guvernământ și nici să pună în pericol

securitatea statului.

Faptele inculpaților au reprezentat

exteriorizări verbale ale unor judecăți proprii cu privire la eficiența unor

măsuri economice și a evoluțiilor politice care, deși aveau caracter denigrator

la adresa regimului politic, nu au adus atingeri valorilor sociale care

constituie obiectul juridic al infracțiunii în discuție.

Constatând, astfel, că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii

sociale, se va dispune casarea hotărârilor și achitarea inculpaților I.G. și

I.R., înlăturând totodată și pedeapsa complementară a confiscării averii

acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 615 din 12 decembrie 1958 a Tribunalului Militar

Craiova și deciziei penale nr. 139 din 21 ianuarie 1959 a Tribunalului Militar

al Regiunii a I –a Militară, Colegiul de Recurs, privind pe inculpații I.G. și

I.R.

Casează hotărârile atacate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații I.G.

și I.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.

anterior.

Înlătură pedeapsa complementară a confiscării

averii inculpaților.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2003.