ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4150/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 4

februarie 1958 a Tribunalului Militar București a fost condamnat inculpatul

C.D. la 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională, pentru

infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2

lit. a) C. pen., anterior.

Conform art. 25 pct. 6 din același

cod, s-a dispus confiscarea averii inculpatului.

În fapt, s-a reținut că, în anul

1957 în mai multe rânduri, inculpatul a instigat cetățenii să nu se înscrie în

întovărășirile agricole și a preconizat schimbarea regimului politic.

Tribunalul Militar al regiunii a

II-a Militară București, Colegiul de recurs, prin decizia penală nr. 968 din 6

mai 1958 a admis recursul formulat de inculpat, a casat sentința penală și a

dispus rejudecarea cauzei fixând un termen ulterior.

Prin decizia penală nr. 1378 din 7

iulie 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară București, Colegiul

de recurs, rejudecând cauza l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare

corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru infracțiunea de uneltire

contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

Conform art. 25 pct. 6 din același

cod, s-a dispus confiscarea averii inculpatului.

Împotriva acestor hotărâri, în baza

art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., s-a declarat

recurs în anulare, susținându-se că în cauză nu erau întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.,

anterior și că hotărârea de condamnare este greșită.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor și achitarea inculpatului, cu consecința înlăturării

pedepsei complementare a confiscării averii.

Recursul în anulare este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, faptul de a face propagandă, agitație sau

de a întreprinde acțiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat

sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol

pentru securitatea statului, constituia infracțiunea de uneltire contra ordinii

sociale și se pedepsea cu închisoare corecțională de la 5 la 10 ani și

interdicție corecțională de la 3 la 5 ani.

Examinând probele administrate în

cauză se constată că inculpatul în mai multe rânduri a criticat măsurile luate

de guvern privind colectivizarea agriculturii, susținând că nu conduc la

creșterea nivelului de trai al populației.

Martorii audiați în cauză P.N.,

D.V., P.I., R.M. și A.A. au relatat că inculpatul, în mod repetat i-a instigat

pe cetățeni să nu se înscrie în gospodăria colectivă. Totodată, martorii au

menționat că inculpatul purta discuții cu caracter denigrator la adresa

regimului politic și preconiza schimbarea acestuia.

Rezultă deci, din materialul

probator al cauzei, că acțiunile inculpatului nu aveau aptitudinea de a pune în

pericol valorile sociale apărate de textul incriminator și anume ordinea

socială, forma de guvernământ și securitatea statului, ele fiind numai

manifestări ale nemulțumirii personale a inculpatului față de situația generală

economică și socială a țării și de modul cum era guvernată în acea perioadă

istorică.

Prin urmare, nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale,

instanțele militare erau îndreptățite să dispună achitarea inculpatului, lucru

pe care nu l-au făcut, hotărând greșit condamnarea.

În consecință, fiind întrunite

cerințele cazului de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C.

proc. pen., Curtea, în baza art. 414

1

alin. (1) din același cod,

urmează a admite recursul în anulare și a casa hotărârile atacate.

Rejudecând cauza, se va dispune, în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea

inculpatului C.D. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale și

înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 156 din 4 februarie 1958 a

Tribunalului Militar București și deciziilor penale nr. 968 din 6 mai 1958 și

nr. 1378 din 7 iulie 1958 ale Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară

București, Colegiul de recurs, privind pe inculpatul C.D.

Casează hotărârile.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.D.

pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209

pct. 2 lit. a) C. pen., anterior.

Înlătură pedeapsa complementară a

confiscării averii inculpatului.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.