ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4150/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156 din 4 februarie 1958 a Tribunalului Militar București a fost condamnat inculpatul C.D. la 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. Conform art. 25 pct. 6 din același cod, s-a dispus confiscarea averii inculpatului. În fapt, s-a reținut că, în anul 1957 în mai multe rânduri, inculpatul a instigat cetățenii să nu se înscrie în întovărășirile agricole și a preconizat schimbarea regimului politic. Tribunalul Militar al regiunii a II-a Militară București, Colegiul de recurs, prin decizia penală nr. 968 din 6 mai 1958 a admis recursul formulat de inculpat, a casat sentința penală și a dispus rejudecarea cauzei fixând un termen ulterior.

Prin decizia penală nr. 1378 din 7 iulie 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară București, Colegiul de recurs, rejudecând cauza l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior. Conform art. 25 pct. 6 din același cod, s-a dispus confiscarea averii inculpatului. Împotriva acestor hotărâri, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., s-a declarat recurs în anulare, susținându-se că în cauză nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior și că hotărârea de condamnare este greșită.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului, cu consecința înlăturării pedepsei complementare a confiscării averii. Recursul în anulare este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, faptul de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde acțiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului, constituia infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale și se pedepsea cu închisoare corecțională de la 5 la 10 ani și interdicție corecțională de la 3 la 5 ani. Examinând probele administrate în cauză se constată că inculpatul în mai multe rânduri a criticat măsurile luate de guvern privind colectivizarea agriculturii, susținând că nu conduc la creșterea nivelului de trai al populației.

Martorii audiați în cauză P.N., D.V., P.I., R.M. și A.A. au relatat că inculpatul, în mod repetat i-a instigat pe cetățeni să nu se înscrie în gospodăria colectivă. Totodată, martorii au menționat că inculpatul purta discuții cu caracter denigrator la adresa regimului politic și preconiza schimbarea acestuia. Rezultă deci, din materialul probator al cauzei, că acțiunile inculpatului nu aveau aptitudinea de a pune în pericol valorile sociale apărate de textul incriminator și anume ordinea socială, forma de guvernământ și securitatea statului, ele fiind numai manifestări ale nemulțumirii personale a inculpatului față de situația generală economică și socială a țării și de modul cum era guvernată în acea perioadă istorică.

Prin urmare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, instanțele militare erau îndreptățite să dispună achitarea inculpatului, lucru pe care nu l-au făcut, hotărând greșit condamnarea. În consecință, fiind întrunite cerințele cazului de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., Curtea, în baza art. 414 1 alin. (1) din același cod, urmează a admite recursul în anulare și a casa hotărârile atacate. Rejudecând cauza, se va dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului C.D. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 156 din 4 februarie 1958 a Tribunalului Militar București și deciziilor penale nr. 968 din 6 mai 1958 și nr. 1378 din 7 iulie 1958 ale Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară București, Colegiul de recurs, privind pe inculpatul C.D. Casează hotărârile. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.D. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii inculpatului.

Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.