ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4920/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 421 din 29 iulie 1960 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. Conform art. 25 pct. 6 din același cod, a dispus confiscarea averii inculpatului. S-a reținut că, în anul 1958, inculpatul a redactat și transmis Consiliului Popular al comunei Bălănești, 3 scrisori cu conținut dușmănos, prin care a proferat injurii și calomnii la adresa conducătorilor de partid și de stat, preconizând schimbarea regimului politic.

Tribunalul Militar de Regiune Militară București, prin decizia penală nr. 1484 din 6 septembrie 1960, a respins recursul declarat de inculpat. Împotriva acestor două hotărâri, procurorul general, a declarat recurs în anulare, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 C. proc. pen., socotindu-le pronunțate cu încălcarea legii prin aceea că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. Recursul în anulare este fondat. Examinându-se actele dosarului se constată că inculpatul a redactat și a transmis Consiliului Popular, 3 scrisori cu un conținut denigrator la adresa regimului politic și a reprezentanților săi la nivel local și a contestat corectitudinea unor măsuri administrative.

Apoi martorii P.N. și N.V. au declarat că l-au auzit pe inculpat, în mai multe rânduri, criticând unele măsuri economice luate de guvern și era de părere că ar trebui schimbat regimul politic. Așa fiind, acțiunile întreprinse de inculpat și analizate în cele de mai sus, precum și exprimarea opiniei cu privire la regimul politic, se constată că nu erau apte să determine schimbarea ordinii sociale ori să pună în pericol securitatea statului. Acestea fiind faptele efectiv desfășurate de inculpat și raportate la prevederile art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, instanța supremă constată că, activitatea materială ce trebuia să constituie latura obiectivă a infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, trebuia să aibă aptitudinea de a periclita ordinea socială, forma de guvernământ sau securitatea statului, ca valori sociale ocrotite prin textul de lege menținut, ceea ce la speță nu se regăsește.

Cum, acțiunile întreprinse de inculpat nu puteau determina aceste schimbări, rezultă fără dubii că în cauză, nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. În consecință, prin admiterea recursului în anulare în baza art. 414 1 C. proc. pen., hotărârile pronunțate urmează a fi casate și rejudecând, se va dispune achitarea inculpatului M.V.I. potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. Ca urmare, se va înlătura și pedeapsa complementară a confiscării averii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 421 din 29 iulie 1960 a Tribunalului Militar Iași și deciziei nr. 1484 din 6 septembrie 1960 a Tribunalului Militar de Regiune Militară București, privind pe M.V.I. Casează hotărârile atacate și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.V.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii. Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2003.