ÎCCJ, Decizia nr. 46/2005

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 312 din 20 mai 1959, Tribunalul Militar Craiova a condamnat inculpații: - T.N., la 22 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică; - T.T., la 20 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică; - T.A., la 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică, toți pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. (anterior); - D.T., la 7 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. (anterior) și - U.A., la 18 ani temniță grea și 8 ani degradare civică, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen.

(anterior) și la 8 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de deținere de publicații interzise prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. c) din același cod, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, de 18 ani temniță grea și 8 ani degradare civică. Conform art. 25 pct. 6 C. pen. anterior, a dispus confiscarea totală a averii inculpaților. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în perioada 1954 - 1959, inculpații au constituit o organizație în scopul schimbării regimului politic. Totodată, în mai multe rânduri, inculpații au criticat regimul politic și au încercat să redacteze manifeste cu conținut denigrator, iar inculpatul U.A. a deținut publicații interzise, în scop de răspândire în public.

Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară București, prin decizia nr. 1959 din 27 iulie 1959, a respins apelurile declarate de inculpați împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul general al Republicii Populare Române a declarat recurs în supraveghere, întemeiat pe art. 413 și 413 1 C. proc. pen., privind pe inculpatul U.A. S-a susținut că în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. (anterior), nu sunt probe de vinovăție, relatarea unui singur coinculpat, necoroborată cu nici o altă probă fiind insuficientă. Astfel, inculpatul U.A., la anchetă și în instanță, a susținut consecvent că nu a fost membru P.N.L., nu i s-a vorbit și nu a fost membru al nici unei organizații subversive.

Coinculpatul T.T. a arătat că știe, din auzite, despre U.A. că a fost membru P.N.L., că a mers în 1954, la U.A., împreună cu T.N., pe care i l-a prezentat la poartă. Coinculpatul T.N. a făcut declarații asemănătoare celor făcute de T.T., precizând că aceasta a fost singura împrejurare când a discutat cu U.A. Pe declarația acestui inculpat nu se poate, însă, pune temei în partea referitoare la U.A., deoarece nu se coroborează cu nici o altă probă sau indiciu care să formeze convingerea că reprezintă adevărul. Totodată, apare ca neverosimil, ca el, care nu-l cunoștea pe U.A., să-l fi recrutat ca membru al organizației. Așadar, din analiza probelor administrate, rezultă cu evidență că în sarcina condamnatului U.A.

nu se poate reține infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. (anterior). S-a mai susținut, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. (anterior), că prima instanță a aplicat o pedeapsă prea severă în raport cu fapta concretă săvârșită de inculpat și cu împrejurările în care această infracțiune a fost comisă. Tribunalul Suprem - Colegiul Militar, prin decizia nr. 289 din 30 octombrie 1963, a admis recursul în supraveghere declarat de Procurorul general, a casat în parte hotărârile atacate, numai cu privire la inculpatul U.A. și - a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen.

(anterior), în infracțiunea prevăzută de art. 228, combinat cu art. 209 pct. 1 din același cod, text de lege în baza căruia a aplicat inculpatului, pedeapsa de 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională; - a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. a) C. pen. (anterior), la 5 ani închisoare corecțională. A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională. A menținut pedeapsa complementară a confiscării averii și celelalte dispoziții ale hotărârilor casate parțial. Împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc.

pen., considerând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de uneltire contra ordinii sociale, omisiunea denunțării și deținere de publicații interzise prevăzute de art. 209 pct. 1 și art. 209 pct. 2 lit. a), art. 228, raportat la art. 209 pct. 1 și art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. (anterior). S-a susținut că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii. Astfel, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat inițierea sau constituirea în țară sau în străinătate a unei organizații sau asociații care să fi avut drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratic ori că inculpații ar fi activat în cadrul unei asemenea organizații sau asociații.

Totodată, nu a rezultat că inculpații ar fi făcut propagandă, agitație sau ar fi întreprins vreo acțiune pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau care să fi prezentat pericol public. În fine, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. (anterior), probatoriul administrat nu a relevat probe certe care să confirme împrejurarea că inculpatul U.A. ar fi urmărit difuzarea broșurilor deținute la domiciliul său, pentru a instiga alte persoane la comiterea infracțiunii, așa cum prevede textul incriminator. Pe de altă parte, la condamnarea inculpaților s-a ținut seama în principal de opțiunile politice ale acestora. În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 lit. d) C. proc.

pen. și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii. Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel, inculpații T.N., T.T., T.A., B.C. și U.A. au fost trimiși în judecată pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. (anterior). Inculpatul U.A. a fost trimis în judecată, și pentru delictul de deținere de publicații interzise, prevăzută de art. 325 lit. c) C. pen. (anterior), constând în deținerea la domiciliul său și răspândirea printre ceilalți inculpați, a conținutului acelor publicații interzise ce aveau un caracter reacționar și care aveau drept scop de a fi răspândite, spre a fi cunoscute aceste idei, de tot grupul.

În fine, inculpații U.A., D.T. și U.I. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. (anterior). Prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: După instaurarea regimului democrat popular la data de 6 martie 1945, elementele legionare trimise în țară de către H.S., care în străinătate a constituit un guvern – fantomă „național român”, format din legionari și alte elemente dubioase, căutau să desfășoare în continuare activitatea lor, pe baze mai conspirative, pentru subminarea regimului democrat-popular.

Inculpații, vechi legionari și membri ai fostelor partide burghezo-moșierești, care, din 1955, au mai suferit pedepse pentru activitatea antipopulară, s-au constituit într-o organizație subversivă denumită „Rezistența națională P.5”, având ca scop răsturnarea, prin violență, a regimului instaurat la 6 martie 1945. În acest scop, din primăvara anului 1955, membrii acestei organizații, care sunt inculpații trimiși în judecată și până în anul 1958, când au fost arestați, au ținut ședințe clandestine în cadrul cărora purtau discuții dușmănoase la adresa regimului și a realizărilor acestuia. Aceștia mai hotărâseră să redacteze și să difuzeze în rândul cetățenilor, manifeste cu conținut dușmănos, scop în care au mers la inculpatul U.A., din comuna Bogați, membru al P.N.L.

și fost proprietar al unei tipografii, care s-a angajat să pună la dispoziția acestei organizații, materialul necesar confecționării manifestelor. În fine, s-a mai hotărât lărgirea acestei organizații subversive, prin recrutarea de noi membri, în special din rândul legionarilor, rezoluții în realizarea căreia au stabilit mai multe legături. În concret, cu referire la fiecare inculpat, s-a reținut că: 1. Inculpatul T.N., șef de cuib în perioada 1939 - 1941, dispărut în 1949 de la domiciliu, urmărit fiind pentru activitatea sa, a fost descoperit și condamnat în 1950, la 5 luni închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. În anul 1953, pe când se afla concentrat într-un detașament de muncă la Ploiești, împreună cu alții, a trecut la acțiuni dușmănoase fățișe.

În anul 1954, când inculpatul menționat se afla în executarea altei pedepse corecționale, a primit instrucțiuni privitoare la reorganizarea activității legionare. După ce s-a eliberat din închisoare, a reactivat foști legionari, între care și T.T., căruia i-a adus la cunoștință misiunea primită, în sensul constituirii organizației „Rezistența națională P.5”, având ca scop răsturnarea regimului instaurat la 6 martie 1945. Împreună au stabilit și un program de activitate al organizației care, între altele, privea „reactivarea elementelor legionare și a celor din P.N.Ț. și P.N.L. din comuna Bogați și Rătești și încadrarea lor în această organizație, răspândirea de manifeste cu conținut legionar și strângerea de ajutoare legionare pentru procurarea de armament, alimente ș.a.”.

În perioada 1955 - 1958, inculpații au participat cu regularitate la ședințele organizației, unde se purtau discuții ostile la adresa regimului politic. Aceștia s-au preocupat în special de procurarea materialelor de propagandă. 2. Inculpatul T.T. s-a declarat de acord cu programul și scopul organizației, la ședințele căreia a participat cu regularitate. În cadrul organizației subversive, în afara activităților arătate, inculpatul menționat a mai recrutat pe T.A. care, la rându-i, a mai recrutat pe U.A., B.C. și D.T. 3. Inculpatul U.A., fost membru P.N.L. și proprietar al unei tipografii, recrutat în anul 1954, după ce a luat cunoștință de programul organizației, cu care s-a declarat de acord, a participat la ședințele ce se țineau în diverse locuri, inclusiv la domiciliul său.

De asemenea, în cadrul discuțiilor purtate în anul 1954, cu T.N. și T.T., le-a promis acestora că va procura literele necesare confecționării manifestelor. Cu ocazia percheziției, în biblioteca acestuia, la care au avut acces mai multe persoane, s-au găsit mai multe reviste, cărți și poezii cu conținut antidemocratic. 4. S-a mai reținut participarea cu regularitate la ședințele organizației, cu privire la inculpații B.C., fost legionar, recrutat în anul 1956, U.A. și U.I., fost membru P.N.L. și primar al comunei Bogați. Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate prin recursul în anulare, se constată următoarele: I. Din declarațiile martorilor T.N., P.I., P.S., R.G., S.I. și P.D.

rezultă că inculpații menționați s-au întâlnit de mai multe ori și, printre altele, au hotărât constituirea unei organizații intitulată „Rezistența națională P5”, în scopul preluării puterii, în eventualitatea intervenției statelor occidentale și au ajutat financiar, familiile persoanelor arestate din motive politice. Totodată, prin discuțiile purtate, inculpații au criticat regimul politic, nemulțumirea lor privind măsurile economice luate de guvern. În fine, aceștia au ascultat știrile transmise de posturile de radio străine și au făcut comentarii cu caracter denigrator. Or, potrivit art. 209 pct. 1 C. pen. (anterior), infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale privea faptul de a iniția sau constitui în țară sau în străinătate, organizații sau asociații care au drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratic ori de a activa în cadrul unor astfel de structuri organizaționale.

De asemenea, potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) din același cod, constituia infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, faptul de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde orice acțiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat ori a formei de guvernământ sau din care ar rezulta un pericol public pentru securitatea statului. Din interpretarea textelor de lege menționate, rezultă că realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni era condiționată de existența unei activități specifice de inițiere sau constituire a unor grupuri organizate de persoane, în scopul schimbării ordinii sociale sau a formei de guvernământ. Or, analizând starea de fapt anterior expusă, astfel cum aceasta a rezultat din probatoriul administrat în cauză, cu referire la declarațiile martorilor menționați, rezultă că latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților nu este îndeplinită.

II. Pe de altă parte, conform art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. (anterior), constituia infracțiunea de răspândire de publicații interzise, fapta aceluia care, cunoscând conținutul, va încredința uneia sau mai multor persoane, în vederea răspândirii în public, chiar dacă răspândirea nu a avut loc, precum și acela care a primit și păstrat, în vederea răspândirii în public, scrisori de orice fel, ziare, corespondențe, gravuri, desene, fișe, embleme, imprimate clandestine, filme, anunțuri luminoase sau alte asemenea, prin care se provoacă la comiterea unei infracțiuni calificate, crime sau delict. Așadar, pentru comiterea infracțiunii menționate, cerința esențială consta în încredințarea unor înscrisuri, unei persoane, în vederea răspândirii în public.

Instanțele au reținut că la domiciliul inculpatului U.A. s-au găsit publicații interzise, în vederea răspândirii în public. S-a apreciat în acest sens, reținându-se locul unde acestea au fost găsite, respectiv biblioteca personală și, ca supoziție, faptul că în acel loc au putut avea acces mai multe persoane. Nu există, însă, nici o probă certă cu privire la faptul că inculpatul a urmărit difuzarea acestora, pentru a instiga alte persoane la comiterea vreunei infracțiuni, așa cum cere textul încriminator. Ca atare, în cauză nu se constată îndeplinită cerința esențială menționată, pentru existența infracțiunii de răspândire de publicații interzise. În concluzie, prin conținutul lor concret, chiar dacă erau ostile regimului politic, acțiunile inculpaților nu erau apte să determine schimbarea ordinii sociale ori să pericliteze securitatea statului, lipsind, astfel, o cerință esențială a elementului material al infracțiunii pentru care au fost condamnați.

În fine, din aceleași motive, nici fapta inculpatului U.A. care, luând cunoștință de acțiunile celorlalți inculpați, nu le-a denunțat, nu se circumscrie ilicitului penal. Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanțele, la condamnarea inculpaților, au ținut seama în principal de opțiunile politice ale acestora. Așadar, criticile formulate prin recursul în anulare, cu referire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de uneltire contra ordinii sociale, omisiunea denunțării și răspândire de publicații interzise prevăzute de art. 209 pct. 1, art. 209 pct. 2 lit. a), art. 208, raportat la art. 209 pct. 1 și art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. (anterior), se constată a fi întemeiate, hotărârile atacate fiind supuse cazului de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 12 teza I C. proc.

pen., corespunzător motivului înscris în art. 410 partea I pct. 2 teza I din același cod, invocat de Procurorul general. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 414 1 C. proc. pen., cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate și, în latura penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita inculpații, pentru infracțiunile menționate. Drept urmare, Curtea va dispune și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii, a cărei executare a fost confirmată prin procesele-verbale de sechestru și adresele nr. 8173 din 2 septembrie 1959, ale Tribunalului Militar Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 312 din 20 mai 1959, a Tribunalului Militar Craiova, deciziei penale nr. 1959 din 27 iulie 1959, a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară - Colegiul de recurs și deciziei nr. 289 din 30 octombrie 1963, a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar, privind pe inculpații T.N., T.T., T.A., D.T. și U.A. Casează hotărârile atacate. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., - achită pe inculpații T.N., T.T., T.A. și D.T., pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.

(anterior); - achită pe inculpatul U.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 228, combinat cu art. 209 pct. 1 C. pen. (anterior), prin schimbarea încadrării din infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. (anterior) și pentru infracțiunea de răspândire de publicații interzise prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) din același cod. Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii. Onorariul de avocat, în sumă de 3.000.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea inculpaților menționați, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2005.