Decizia nr. 302/2004 — ÎCCJ — recurs împotriva sentinței nr. 225/1959 a Tribunalului Militar

C.Ș. și

B.G., la câte 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

T.N., cu aplicarea art. 31 C. pen., la 16 ani temniță grea, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

D.P., la 18 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

G.I., la 14 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

J.S.,

V.C. și

B.Ș., la câte 12 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

D.D.,

P.M.,

A.G. și

G.M., la câte 10 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

I.I.,

L.I. și

G.N., la câte 9 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

T.A.,

V.I. și

A.F., la câte 8 ani muncă silnică, 6 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

L.P. și

N.N., la câte 6 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

C.M., cu aplicarea art. 31 C. pen., la 6 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

T.I., cu aplicarea art. 31 C. pen., la 8 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

P.G., cu aplicarea art. 31 C. pen., la 6 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

F.M., la 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii. Inculpatul F.M. a mai fost condamnat la 8 ani închisoare corecțională, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de publicații interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, dispunându-se, în baza art. 101 din același cod, să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii. S-a reținut că inculpații sus-menționați au făcut parte din asociația religioasă interzisă „Oastea Domnului”, activând în cadrul acesteia, prin participare la ședințe, prin îndemnarea populației să nu participe la manifestări politice și culturale, să nu se înscrie în formele socialiste de muncă, precum și prin purtarea de discuții în cadrul cărora preconizau posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial, din care să iasă învingătoare statele occidentale. Concretizată, activitatea celor 24 inculpați constă în următoarele: Inculpatul C.Ș., făcând parte din asociația religioasă „Oastea Domnului”, constituită în zona Olteniei, a preluat conducerea acesteia, în anul 1948, în urma decesului tatălui său. În această calitate, inculpatul C.Ș. s-a deplasat în mai multe localități din Oltenia, unde a recrutat aderenți, la domiciliile cărora a ținut, apoi, ședințe clandestine. În cadrul acestor ședințe, pe lângă dezbaterile cu caracter religios specifice asociației respective, s-au discutat și chestiuni politice. Cu ocazia acestor discuții, inculpatul C.Ș. a preconizat posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial, care să fie câștigat de statele occidentale. De asemenea, a lansat îndemnuri ca membrii asociației să nu se înscrie în formele socialiste din agricultură și să nu participe la manifestări politice și culturale. Tot acest inculpat, cunoscând pe D.P., care i-a propus să propage ideile proorocului indian S., a organizat propagarea acestor idei, urmărind adaptarea și folosirea lor în sprijinul asociației religioase „Oastea Domnului”. Inculpatul D.P., după ce a luat legătura cu C.Ș., a organizat împreună cu acesta, ținerea unei ședințe cu membrii asociației religioase „Oastea Domnului” din zona orașului Băilești și localitățile apropiate. Ședința a avut loc în seara zilei de 6 ianuarie 1958, în locuința inculpatului D.P., care a expus, față de membrii asociației prezenți, proorocirile făcute de indianul S. După expunerea proorocirilor, inculpatul D.P. a făcut comentarii în legătură cu conținutul lor, cu care prilej a afirmat că este inevitabilă izbucnirea unui nou război mondial și că acesta va fi câștigat de statele occidentale. Ulterior, inculpatul D.P. s-a deplasat în mai multe localități, unde a ținut ședințe de acest fel, urmate de comentarii defavorabile regimului social-politic de atunci. Inculpatul T.N. a organizat, împreună cu coinculpații C.Ș. și D.P., ținerea mai multor ședințe clandestine cu membrii asociației religioase „Oastea Domnului” din comuna Rast, la domiciliul său, cu care prilej au fost prezentate ideile proorocului indian S. și s-au făcut comentarii dușmănoase la adresa regimului social-politic existent atunci în România. Inculpatul G.I. a organizat, împreună cu coinculpatul C.Ș., ținerea mai multor ședințe cu membrii asociației religioase „Oastea Domnului” din orașul Băilești. Tot împreună cu C.Ș., inculpatul G.I. a recrutat mai mulți membri în asociația menționată, între care pe V.C., D.D., J.S. și F.M. După ce a cunoscut pe coinculpatul D.P., inculpatul G.I. a organizat ținerea unei ședințe la domiciliul său, la care acest coinculpat a propagat ideile proorocului indian S. Inculpatul F.M. a participat la ședințele clandestine ținute de asociația religioasă „Oastea Domnului” în orașul Băilești, în cadrul cărora C.Ș. și D.P. au propagat ideile acestei asociații și au făcut comentarii cu conținut defavorabil, regimului social-politic existent atunci în România. Tot inculpatul F.M. a deținut, la domiciliul său, publicația interzisă intitulată „Din istoria Oastei Domnului”, prin care membrii acestei asociații erau îndemnați să lupte împotriva comunismului. Inculpatul B.G. a organizat, la domiciliul său, mai multe ședințe clandestine ale asociației religioase „Oastea Domnului”, în cadrul cărora, pe lângă propagarea ideilor specifice acestei asociații, s-au făcut comentarii dușmănoase la adresa regimului social-politic existent atunci în România. Tot la domiciliul acestui inculpat au fost ținute ședințe clandestine la care D.P. a expus proorocirile făcute de S. Sub conducerea coinculpatului C.Ș., inculpatul B.G. s-a deplasat, cu mai mulți membri ai asociației, în unele localități apropiate de orașul Băilești, unde au făcut propagandă împotriva socializării agriculturii. Inculpatul J.S. a participat la ședințele asociației religioase „Oastea Domnului”, ținute în orașul Băilești și s-a deplasat, împreună cu C.Ș. și G.I., în mai multe comune din apropiere, unde au organizat astfel de ședințe În cadrul ședințelor la care a participat, inculpatul J.S. a făcut propagandă împotriva regimului social-politic existent atunci în România. De asemenea, începând din toamna anului 1957, când a cunoscut pe D.P., inculpatul J.S. a participat, împreună cu acesta, la discuții prin care au propagat ideea că va avea loc un nou război mondial, ce va fi câștigat de statele occidentale. Inculpatul D.D., fiind recrutat în asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș. și G.I., a participat la ședințele clandestine ale acestei asociații, unele fiind ținute chiar la domiciliul său. Tot în cadrul activității desfășurate pe această linie, inculpatul D.D. s-a deplasat în localitățile Catane, Covei și Rast, unde a propagat ideile asociației și a îndemnat pe locuitori să nu se înscrie în formele socialiste de organizare a agriculturii. Inculpatul V.C., fiind recrutat în asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș., a activat în cadrul acesteia, începând din anul 1953, participând la ședințele clandestine ce s-au ținut în orașul Băilești, din care unele la domiciliul său. În primăvara anului 1958, inculpatul V.C. s-a deplasat în comuna Rast, împreună cu C.Ș. și D.P., participând la ședința clandestină ce s-a ținut la domiciliul coinculpatului T.N., la care s-au propagat idei dușmănoase regimului social-politic existent atunci în România. Inculpatul B.Ș., conducând gruparea din Calafat a asociației religioase „Oastea Domnului”, a recrutat în această asociație, pe A.F. și a organizat ședințe clandestine în localitățile Moțăței, Tunarii Noi și Catane, la care a făcut comentarii defavorabile regimului social-politic de atunci și a îndemnat pe ceilalți aderenți să nu participe la activitățile cu caracter social-cultural. Inculpatul P.M., fiind adept al asociației religioase „Oastea Domnului”, a participat la ședințele clandestine ce s-au ținut în cursul anului 1958, la domiciliile coinculpaților A.G. și B.G., când s-au făcut comentarii ostile cu privire la regimul social-politic existent atunci în România. Inculpatul A.G. a participat la ședințele clandestine ale asociației religioase „Oastea Domnului” din localitatea Catane, ținute la domiciliul său și la domiciliul coinculpatului B.G., sub conducerea coinculpatului B.Ș., când s-au purtat discuții ostile regimului social-politic de atunci. Inculpatul A.G. a participat și la ședințele conduse de D.P., când acesta a dezvoltat ideile cuprinse în profețiile făcute de proorocul indian S. Inculpatul I.I. a participat la ședințele clandestine ce s-au ținut în locuința coinculpatului T.N., din comuna Rast, când a luat cunoștință de ideile dezvoltate de D.P., din profețiile făcute de proorocul indian S. La aceste ședințe, s-a discutat despre iminența unui nou război mondial, participanții exprimându-și părerea că din conflictul respectiv vor ieși învingătoare statele occidentale. Inculpatul T.A. a participat la ședințele clandestine ale asociației religioase „Oastea Domnului”, ce s-au ținut în comuna Rast, sub conducerea coinculpaților C.Ș. și G.I., precum și la ședința condusă de D.P., când acesta a prezentat profețiile proorocului indian S. Cu această ocazie, s-a implicat în discuțiile referitoare la eventualitatea unui nou război mondial, ce au preconizat să fie câștigat de statele occidentale, precum și în comentariile negative făcute cu privire la colectivizarea agriculturii. Inculpatul T.I. a participat la ședințele clandestine ce au avut loc la domiciliile coinculpaților T.N. și I.I., când s-au purtat discuții ostile regimului social-politic din România și s-au prezentat de către D.P., ideile cuprinse în proorocirile făcute de profetul indian S. Inculpatul V.I., recrutat în asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș. și G.I., a participat la mai multe ședințe clandestine ținute la domiciliul coinculpatului B.G. din localitatea Catane. Același inculpat a organizat în anul 1958, mai multe ședințe clandestine în localitatea Covei, la domiciliul său, la care D.P. a prezentat proorocirile profetului indian S. și a făcut comentarii politice, în sensul că va avea loc un nou război mondial, ce va fi câștigat de puterile occidentale. Inculpatul P.G., adept al asociației religioase „Oastea Domnului”, încă din anul 1946, a organizat ședințe clandestine la domiciliul său, acestea fiind conduse de coinculpatul B.Ș. În cadrul acestor ședințe s-au purtat discuții defăimătoare la adresa regimului social-politic existent atunci în România, au fost denigrate formele socialiste de organizare a agriculturii și s-a preconizat posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial care să fie câștigat de statele occidentale. Inculpatul G.M. a organizat mai multe ședințe clandestine, la domiciliul său, la care s-au discutat probleme specifice asociației religioase „Oastea Domnului”. Cu ocazia acestor ședințe, s-a ajuns la concluzia ca membrii asociației să nu participe la activități sociale și culturale. De asemenea, acest inculpat a participat la ședințe clandestine ce s-au ținut în localitatea Tunarii Noi, la care s-au purtat discuții ostile regimului social-politic de atunci și a fost ponegrită politica de socializare a agriculturii. Inculpatul A.F., fiind recrutat în asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către B.Ș., l-a însoțit la toate ședințele clandestine ce s-au ținut în zonele Băilești și Calafat, propagând, cu acest prilej, idei ostile regimului de atunci și îndemnând pe participanți, să nu se înscrie în gospodăriile colective și să nu dea curs solicitărilor de a asista la manifestări sociale și culturale. Inculpatul C.M. a făcut și el parte din asociația religioasă „Oastea Domnului”, în care calitate a organizat ședințe clandestine la locuința sa și la P.G., folosind acest prilej, pentru a purta discuții ostile regimului existent în acea perioadă și a îndemna pe cei prezenți, să nu se înscrie în gospodăriile agricole colective. Inculpatul L.I. a participat, împreună cu coinculpații N.N., G.N. și L.P., la ședințe clandestine care au avut loc în zonele Cujmir, Strehaia și Plenița, unde a folosit prezentarea ideilor specifice asociației religioase „Oastea Domnului”, pentru a se manifesta împotriva colectivizării agriculturii și a face afirmații, în sensul că va fi un nou război mondial, în urma căruia comunismul va fi înlăturat. Inculpatul G.N. a participat și el la ședințele clandestine organizate de asociația religioasă „Oastea Domnului”, în zonele Cujmir, Strehaia și Plenița, unde a avut manifestări potrivnice regimului social-politic de atunci și colectivizării agriculturii. Inculpatul L.P., aderent al asociației religioase „Oastea Domnului”, din anul 1950, a participat la ședințele clandestine ținute de membrii acestei asociații, din mai multe comune, până în anul 1959, când a fost arestat. În anul 1957, a participat, împreună cu adepții asociației religioase „Oastea Domnului” din orașul Băilești, la o ședință clandestină, ce a avut loc în comuna Oprișor, sub conducerea coinculpatului C.Ș., în cadrul căreia a făcut afirmații ostile regimului existent atunci în România și a impus celor prezenți, să refuze orice colaborare cu autoritățile, pe linia activităților culturale și sociale. Inculpatul N.N. a participat, împreună cu ceilalți adepți ai asociației religioase „Oastea Domnului” din comuna Vlădaia, la ședințele clandestine ținute în această comună, în cadrul cărora a avut atitudine ostilă față de regimul social-politic de atunci, a îndemnat pe cei prezenți, să nu participe la acțiuni sociale și culturale și a susținut că va izbucni un nou război mondial ce va fi câștigat de puterile occidentale. Sentința a rămas definitivă, în urma respingerii, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, prin decizia nr. 1640 din 19 iunie 1959, a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară. Împotriva celor două hotărâri, Procurorul general a declarat recurs în supraveghere, acesta fiind admis prin decizia nr. 30 din 31 ianuarie 1962, a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar. Ca urmare, casându-se ambele hotărâri, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor de uneltire contra ordinii sociale, în art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior și, pe cale de consecință, s-a dispus reducerea pedepselor astfel: pentru inculpații C.Ș., B.G., F.M., T.N. și D.P., la câte 5 ani închisoare corecțională și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2-4 C. pen. anterior; pentru inculpații G.I., J.S., V.C., B.Ș., D.D., P.M., A.G. și G.M., la câte 4 ani închisoare corecțională și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior; pentru inculpații I.I., L.I., G.N., T.A., V.I., A.F., L.P., N.N., C.M., T.I. și P.G.. la câte 3 ani închisoare corecțională și interzicerea timp de 3 ani. a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior. Reducându-se pedeapsa stabilită inculpatului F.M.. pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, de la 8 ani închisoare corecțională, la 5 ani închisoare corecțională, s-a dispus, în baza art. 101 C. pen. anterior, ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea. de 5 ani închisoare, precum și interzicerea timp de 3 ani. a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale celor două hotărâri atacate, inclusiv cu privire la confiscarea averii inculpaților. S-a motivat că se impune înlăturarea agravantei prevăzute la alin. (2) lit. b) a art. 209 C. pen. anterior, deoarece, față de pregătirea culturală redusă a inculpaților, de profesia lor, în mare majoritate agricultori cu stare materială modestă, înscriși în gospodării agricole colective sau în întovărășiri agricole, nu se poate considera că activitatea pe care au desfășurat-o, în principal din imbolduri mistico-religioase, ar prezenta gravitate deosebită, ci trebuie apreciată ca o formă simplă de uneltire prin agitație. S-a mai motivat că pedeapsa de 8 ani închisoare corecțională, aplicată inculpatului F.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, este prea aspră, în raport cu împrejurarea că acest inculpat a deținut la domiciliul său, o singură publicație interzisă, fără să o răspândească efectiv. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând temeiul înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva celor 3 hotărâri pronunțate în cauză. S-a susținut că faptele celor 24 inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, pentru care au fost condamnați, deoarece discuțiile ce le-au purtat, cu ocazia întrunirilor cu caracter religios la care au luat parte, nu pot fi considerate activități de propagandă sau de agitație, de natură a produce un pericol pentru securitatea statului, în sensul activităților încriminate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior. S-a mai susținut că nici fapta inculpatului F.M., de a fi deținut, la domiciliul său, broșura intitulată „Din istoria Oastei Domnului”, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, întrucât din materialul probator administrat nu rezultă că acest inculpat ar fi urmărit să difuzeze broșura respectivă, cu scopul de a instiga alte persoane la săvârșirea de infracțiuni. În concluzie, s-a cerut casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei, arătându-se că se impune achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, în care au fost încadrate, ca urmare a admiterii recursului în supraveghere, faptele de uneltire contra ordinii sociale reținute în sarcina celor 24 inculpați, constituia infracțiune de uneltire contra ordinii sociale, „faptul de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde orice acțiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului”. Or, faptele inculpaților condamnați în cauză, prin conținutul lor concret și împrejurările în care au fost săvârșite, nu pot fi considerate că au vizat vreuna dintre valorile apărate prin textul de lege menționat. Chiar dacă România încă nu ratificase Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, se impunea să se țină seama, la judecarea procesului, de prevederile acestei Convenții, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, în care s-a reglementat, prin art. 9, 10 și 11, libertatea de gândire, de conștiință și de religie, libertatea de exprimare și libertatea de întrunire și de asociere. În acest sens, mai este de observat că însăși Constituția din 24 septembrie 1952, în vigoare la data soluționării procesului, prevedea la art. 84, că libertatea de conștiință era garantată tuturor cetățenilor, cultele religioase putând să se organizeze și să funcționeze liber, iar la art. 85 lit. a) și c), că era garantată, prin lege, libertatea cuvântului și libertatea întrunirilor. Or, în raport cu acest cadru de reglementare a libertăților și drepturilor fundamentale ale cetățenilor, nu se putea considera că desfășurarea unor activități de organizare și de propagare de idei specifice credinței și preceptelor pașnice, ce erau respectate de aderenții asociației religioase „Oastea Domnului”, ar fi fost susceptibilă de a pune în pericol, în vreun fel, ordinea socială existentă în stat sau forma de guvernământ ori securitatea statului de atunci. Simplele referiri la necesitatea respectării preceptelor urmate de aderenții asociației religioase menționate, care erau de natură preponderent morală, fără legătură cu organizarea de stat și cu activitatea autorităților existente, erau vădit inapte să creeze vreun pericol pentru valorile sociale apărate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior. În ceea ce privește discuțiile defavorabile regimului social-politic existent atunci în România și cele referitoare la posibilitatea declanșării unui război care să fie câștigat de puterile occidentale, ca și îndemnurile ca aderenții asociației religioase să nu se înscrie în formele socialiste din agricultură, chiar în conținutul și modalitățile reținute prin hotărârile atacate, trebuia să se observe că nici una dintre aceste activități nu sunt de natura celor vizate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior. Sub acest aspect, în raport cu garanțiile instituite, chiar și prin Constituția din 1952, pentru asigurarea libertății cuvântului și de gândire, nu se putea considera că astfel de discuții, purtate de persoane cu posibilități de exprimare limitate de gradul lor redus de pregătire, ar fi creat pericol pentru securitatea statului, în sensul prevederilor art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, în condițiile în care schimbul de păreri a avut loc numai în cercul restrâns al aderenților asociației religioase ce erau prezenți la ședințe. Tot astfel, nici deținerea, de către inculpatul F.M., a broșurii intitulată „Din istoria Oastei Domnului”, nu întrunește cerințele înscrise în art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, în baza căruia acest inculpat a fost condamnat. Conținutul concret al acestei broșuri, așa cum rezultă din paginile aflate în fotocopie la dosar, considerate cele mai relevante, ca și lipsa oricărei dovezi, în sensul că acea publicație ar conține îndemnuri la săvârșirea de infracțiuni sau că inculpatul F.M. ar fi păstrat-o, în vederea răspândirii ei în public, demonstrează că fapta respectivă, astfel cum rezultă din actele dosarului, nu prezintă relevanța ce i s-a atribuit, pentru a fi încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior. Așa fiind, se constată că faptele inculpaților nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective și al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați, astfel că hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., corespunzând temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I din același cod, ce a fost invocat prin recursul în anulare. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 414 1 alin. (1), cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa cele 3 hotărâri atacate și a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) din același cod, achitarea tuturor inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, iar a inculpatului F.M., și pentru infracțiunea de deținere de publicații interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior. Ca urmare a achitării inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, a cărei reținere a atras aplicarea față de ei, a pedepsei complementare a confiscării totale a averii, se impune înlăturarea acestei pedepse. Totodată, se va dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu asigurată inculpaților, să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.