ÎCCJ, Decizia nr. 302/2004
ÎCCJ, Decizia nr. 302/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 225 din 21 aprilie
1959, a Tribunalului Militar de Mare Unitate Craiova, au fost condamnați,
pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art.
209 pct. 2 lit. a) și alin. (2) lit. b) C. pen. anterior, următorii inculpați:
C.Ș. și
B.G., la câte 16 ani muncă
silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;
T.N., cu aplicarea art. 31 C.
pen., la 16 ani temniță grea, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a
averii;
D.P., la 18 ani muncă silnică, 10
ani degradare civică și confiscarea totală a averii;
G.I., la 14 ani muncă silnică, 10
ani degradare civică și confiscarea totală a averii;
6. J.S.,
V.C. și
B.Ș., la câte 12 ani muncă
silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;
9. D.D.,
10. P.M.,
A.G. și
G.M., la câte 10 ani muncă
silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;
13. I.I.,
L.I. și
G.N., la câte 9 ani muncă
silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;
16. T.A.,
V.I. și
A.F., la câte 8 ani muncă
silnică, 6 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;
L.P. și
N.N., la câte 6 ani muncă
silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;
C.M., cu aplicarea art. 31 C.
pen., la 6 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a
averii;
T.I., cu aplicarea art. 31 C.
pen., la 8 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a
averii;
P.G., cu aplicarea art. 31 C.
pen., la 6 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a
averii;
F.M., la 16 ani muncă silnică,
10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii.
Inculpatul F.M. a mai fost condamnat
la 8 ani închisoare corecțională, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de
publicații interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit.
c) C. pen. anterior, dispunându-se, în baza art. 101 din același cod, să
execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică
și confiscarea totală a averii.
S-a reținut că inculpații
sus-menționați au făcut parte din asociația religioasă interzisă „Oastea
Domnului”, activând în cadrul acesteia, prin participare la ședințe, prin
îndemnarea populației să nu participe la manifestări politice și culturale, să
nu se înscrie în formele socialiste de muncă, precum și prin purtarea de
discuții în cadrul cărora preconizau posibilitatea izbucnirii unui nou război
mondial, din care să iasă învingătoare statele occidentale.
Concretizată, activitatea celor 24
inculpați constă în următoarele: Inculpatul C.Ș., făcând parte din asociația
religioasă „Oastea Domnului”, constituită în zona Olteniei, a preluat conducerea
acesteia, în anul 1948, în urma decesului tatălui său.
În această calitate, inculpatul C.Ș.
s-a deplasat în mai multe localități din Oltenia, unde a recrutat aderenți, la
domiciliile cărora a ținut, apoi, ședințe clandestine. În cadrul acestor
ședințe, pe lângă dezbaterile cu caracter religios specifice asociației
respective, s-au discutat și chestiuni politice.
Cu ocazia acestor discuții,
inculpatul C.Ș. a preconizat posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial,
care să fie câștigat de statele occidentale. De asemenea, a lansat îndemnuri ca
membrii asociației să nu se înscrie în formele socialiste din agricultură și să
nu participe la manifestări politice și culturale.
Tot acest inculpat, cunoscând pe D.P.,
care i-a propus să propage ideile proorocului indian S., a organizat propagarea
acestor idei, urmărind adaptarea și folosirea lor în sprijinul asociației
religioase „Oastea Domnului”.
Inculpatul D.P., după ce a luat
legătura cu C.Ș., a organizat împreună cu acesta, ținerea unei ședințe cu
membrii asociației religioase „Oastea Domnului” din zona orașului Băilești și
localitățile apropiate.
Ședința a avut loc în seara zilei de
6 ianuarie 1958, în locuința inculpatului D.P., care a expus, față de membrii
asociației prezenți, proorocirile făcute de indianul S.
După expunerea proorocirilor,
inculpatul D.P. a făcut comentarii în legătură cu conținutul lor, cu care
prilej a afirmat că este inevitabilă izbucnirea unui nou război mondial și că
acesta va fi câștigat de statele occidentale.
Ulterior, inculpatul D.P. s-a
deplasat în mai multe localități, unde a ținut ședințe de acest fel, urmate de
comentarii defavorabile regimului social-politic de atunci.
Inculpatul T.N. a organizat,
împreună cu coinculpații C.Ș. și D.P., ținerea mai multor ședințe clandestine
cu membrii asociației religioase „Oastea Domnului” din comuna Rast, la domiciliul
său, cu care prilej au fost prezentate ideile proorocului indian S. și s-au
făcut comentarii dușmănoase la adresa regimului social-politic existent atunci
în România.
Inculpatul G.I. a organizat,
împreună cu coinculpatul C.Ș., ținerea mai multor ședințe cu membrii asociației
religioase „Oastea Domnului” din orașul Băilești.
Tot împreună cu C.Ș., inculpatul G.I.
a recrutat mai mulți membri în asociația menționată, între care pe V.C., D.D.,
J.S. și F.M.
După ce a cunoscut pe coinculpatul D.P.,
inculpatul G.I. a organizat ținerea unei ședințe la domiciliul său, la care
acest coinculpat a propagat ideile proorocului indian S.
Inculpatul F.M. a participat la
ședințele clandestine ținute de asociația religioasă „Oastea Domnului” în
orașul Băilești, în cadrul cărora C.Ș. și D.P. au propagat ideile acestei
asociații și au făcut comentarii cu conținut defavorabil, regimului
social-politic existent atunci în România.
Tot inculpatul F.M. a deținut, la
domiciliul său, publicația interzisă intitulată „Din istoria Oastei Domnului”,
prin care membrii acestei asociații erau îndemnați să lupte împotriva
comunismului.
Inculpatul B.G. a organizat, la
domiciliul său, mai multe ședințe clandestine ale asociației religioase „Oastea
Domnului”, în cadrul cărora, pe lângă propagarea ideilor specifice acestei
asociații, s-au făcut comentarii dușmănoase la adresa regimului social-politic
existent atunci în România.
Tot la domiciliul acestui inculpat
au fost ținute ședințe clandestine la care D.P. a expus proorocirile făcute de S.
Sub conducerea coinculpatului C.Ș.,
inculpatul B.G. s-a deplasat, cu mai mulți membri ai asociației, în unele
localități apropiate de orașul Băilești, unde au făcut propagandă împotriva
socializării agriculturii.
Inculpatul J.S. a participat la
ședințele asociației religioase „Oastea Domnului”, ținute în orașul Băilești și
s-a deplasat, împreună cu C.Ș. și G.I., în mai multe comune din apropiere, unde
au organizat astfel de ședințe
În cadrul ședințelor la care a
participat, inculpatul J.S. a făcut propagandă împotriva regimului
social-politic existent atunci în România.
De asemenea, începând din toamna
anului 1957, când a cunoscut pe D.P., inculpatul J.S. a participat, împreună cu
acesta, la discuții prin care au propagat ideea că va avea loc un nou război
mondial, ce va fi câștigat de statele occidentale. Inculpatul D.D., fiind
recrutat în asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș. și G.I., a
participat la ședințele clandestine ale acestei asociații, unele fiind ținute
chiar la domiciliul său.
Tot în cadrul activității
desfășurate pe această linie, inculpatul D.D. s-a deplasat în localitățile
Catane, Covei și Rast, unde a propagat ideile asociației și a îndemnat pe
locuitori să nu se înscrie în formele socialiste de organizare a agriculturii.
Inculpatul V.C., fiind recrutat în
asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș., a activat în cadrul
acesteia, începând din anul 1953, participând la ședințele clandestine ce s-au
ținut în orașul Băilești, din care unele la domiciliul său.
În primăvara anului 1958, inculpatul
V.C. s-a deplasat în comuna Rast, împreună cu C.Ș. și D.P., participând la
ședința clandestină ce s-a ținut la domiciliul coinculpatului T.N., la care
s-au propagat idei dușmănoase regimului social-politic existent atunci în
România.
Inculpatul B.Ș., conducând gruparea
din Calafat a asociației religioase „Oastea Domnului”, a recrutat în această
asociație, pe A.F. și a organizat ședințe clandestine în localitățile Moțăței,
Tunarii Noi și Catane, la care a făcut comentarii defavorabile regimului
social-politic de atunci și a îndemnat pe ceilalți aderenți să nu participe la
activitățile cu caracter social-cultural.
Inculpatul P.M., fiind adept al
asociației religioase „Oastea Domnului”, a participat la ședințele clandestine
ce s-au ținut în cursul anului 1958, la domiciliile coinculpaților A.G. și B.G.,
când s-au făcut comentarii ostile cu privire la regimul social-politic existent
atunci în România.
Inculpatul A.G. a participat la
ședințele clandestine ale asociației religioase „Oastea Domnului” din
localitatea Catane, ținute la domiciliul său și la domiciliul coinculpatului B.G.,
sub conducerea coinculpatului B.Ș., când s-au purtat discuții ostile regimului
social-politic de atunci.
Inculpatul A.G. a participat și la
ședințele conduse de D.P., când acesta a dezvoltat ideile cuprinse în
profețiile făcute de proorocul indian S.
Inculpatul I.I. a participat la
ședințele clandestine ce s-au ținut în locuința coinculpatului T.N., din comuna
Rast, când a luat cunoștință de ideile dezvoltate de D.P., din profețiile făcute
de proorocul indian S.
La aceste ședințe, s-a discutat
despre iminența unui nou război mondial, participanții exprimându-și părerea că
din conflictul respectiv vor ieși învingătoare statele occidentale.
Inculpatul T.A. a participat la
ședințele clandestine ale asociației religioase „Oastea Domnului”, ce s-au
ținut în comuna Rast, sub conducerea coinculpaților C.Ș. și G.I., precum și la
ședința condusă de D.P., când acesta a prezentat profețiile proorocului indian S.
Cu această ocazie, s-a implicat în discuțiile referitoare la eventualitatea
unui nou război mondial, ce au preconizat să fie câștigat de statele
occidentale, precum și în comentariile negative făcute cu privire la
colectivizarea agriculturii.
Inculpatul T.I. a participat la
ședințele clandestine ce au avut loc la domiciliile coinculpaților T.N. și I.I.,
când s-au purtat discuții ostile regimului social-politic din România și s-au
prezentat de către D.P., ideile cuprinse în proorocirile făcute de profetul
indian S.
Inculpatul V.I., recrutat în
asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș. și G.I., a participat la
mai multe ședințe clandestine ținute la domiciliul coinculpatului B.G. din
localitatea Catane.
Același inculpat a organizat în anul
1958, mai multe ședințe clandestine în localitatea Covei, la domiciliul său, la
care D.P. a prezentat proorocirile profetului indian S. și a făcut comentarii
politice, în sensul că va avea loc un nou război mondial, ce va fi câștigat de
puterile occidentale.
Inculpatul P.G., adept al asociației
religioase „Oastea Domnului”, încă din anul 1946, a organizat ședințe
clandestine la domiciliul său, acestea fiind conduse de coinculpatul B.Ș.
În cadrul acestor ședințe s-au
purtat discuții defăimătoare la adresa regimului social-politic existent atunci
în România, au fost denigrate formele socialiste de organizare a agriculturii
și s-a preconizat posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial care să fie
câștigat de statele occidentale.
Inculpatul G.M. a organizat mai
multe ședințe clandestine, la domiciliul său, la care s-au discutat probleme
specifice asociației religioase „Oastea Domnului”. Cu ocazia acestor ședințe,
s-a ajuns la concluzia ca membrii asociației să nu participe la activități
sociale și culturale.
De asemenea, acest inculpat a participat
la ședințe clandestine ce s-au ținut în localitatea Tunarii Noi, la care s-au
purtat discuții ostile regimului social-politic de atunci și a fost ponegrită
politica de socializare a agriculturii.
Inculpatul A.F., fiind recrutat în
asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către B.Ș., l-a însoțit la toate
ședințele clandestine ce s-au ținut în zonele Băilești și Calafat, propagând,
cu acest prilej, idei ostile regimului de atunci și îndemnând pe participanți,
să nu se înscrie în gospodăriile colective și să nu dea curs solicitărilor de a
asista la manifestări sociale și culturale.
Inculpatul C.M. a făcut și el parte
din asociația religioasă „Oastea Domnului”, în care calitate a organizat
ședințe clandestine la locuința sa și la P.G., folosind acest prilej, pentru a
purta discuții ostile regimului existent în acea perioadă și a îndemna pe cei
prezenți, să nu se înscrie în gospodăriile agricole colective.
Inculpatul L.I. a participat,
împreună cu coinculpații N.N., G.N. și L.P., la ședințe clandestine care au avut
loc în zonele Cujmir, Strehaia și Plenița, unde a folosit prezentarea ideilor
specifice asociației religioase „Oastea Domnului”, pentru a se manifesta
împotriva colectivizării agriculturii și a face afirmații, în sensul că va fi
un nou război mondial, în urma căruia comunismul va fi înlăturat.
Inculpatul G.N. a participat și el
la ședințele clandestine organizate de asociația religioasă „Oastea Domnului”,
în zonele Cujmir, Strehaia și Plenița, unde a avut manifestări potrivnice regimului
social-politic de atunci și colectivizării agriculturii.
Inculpatul L.P., aderent al
asociației religioase „Oastea Domnului”, din anul 1950, a participat la
ședințele clandestine ținute de membrii acestei asociații, din mai multe comune,
până în anul 1959, când a fost arestat.
În anul 1957, a participat, împreună
cu adepții asociației religioase „Oastea Domnului” din orașul Băilești, la o
ședință clandestină, ce a avut loc în comuna Oprișor, sub conducerea
coinculpatului C.Ș., în cadrul căreia a făcut afirmații ostile regimului
existent atunci în România și a impus celor prezenți, să refuze orice
colaborare cu autoritățile, pe linia activităților culturale și sociale.
Inculpatul N.N. a participat,
împreună cu ceilalți adepți ai asociației religioase „Oastea Domnului” din
comuna Vlădaia, la ședințele clandestine ținute în această comună, în cadrul
cărora a avut atitudine ostilă față de regimul social-politic de atunci, a
îndemnat pe cei prezenți, să nu participe la acțiuni sociale și culturale și a
susținut că va izbucni un nou război mondial ce va fi câștigat de puterile
occidentale.
Sentința a rămas definitivă, în urma
respingerii, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, prin decizia nr.
1640 din 19 iunie 1959, a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară.
Împotriva celor două hotărâri, Procurorul
general a declarat recurs în supraveghere, acesta fiind admis prin decizia nr. 30
din 31 ianuarie 1962, a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar. Ca urmare,
casându-se ambele hotărâri, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor de
uneltire contra ordinii sociale, în art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior
și, pe cale de consecință, s-a dispus reducerea pedepselor astfel: pentru
inculpații C.Ș., B.G., F.M., T.N. și D.P., la câte 5 ani închisoare
corecțională și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 58 pct.
2-4 C. pen. anterior; pentru inculpații G.I., J.S., V.C., B.Ș., D.D., P.M., A.G.
și G.M., la câte 4 ani închisoare corecțională și interzicerea timp de 3 ani a
drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior; pentru inculpații
I.I., L.I., G.N., T.A., V.I., A.F., L.P., N.N., C.M., T.I. și P.G.. la câte 3
ani închisoare corecțională și interzicerea timp de 3 ani. a drepturilor
prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior.
Reducându-se pedeapsa stabilită
inculpatului F.M.. pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C.
pen. anterior, de la 8 ani închisoare corecțională, la 5 ani închisoare
corecțională, s-a dispus, în baza art. 101 C. pen. anterior, ca acest inculpat
să execute pedeapsa cea mai grea. de 5 ani închisoare, precum și interzicerea
timp de 3 ani. a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior.
Totodată, au fost menținute
celelalte dispoziții ale celor două hotărâri atacate, inclusiv cu privire la
confiscarea averii inculpaților.
S-a motivat că se impune înlăturarea
agravantei prevăzute la alin. (2) lit. b) a art. 209 C. pen. anterior,
deoarece, față de pregătirea culturală redusă a inculpaților, de profesia lor,
în mare majoritate agricultori cu stare materială modestă, înscriși în
gospodării agricole colective sau în întovărășiri agricole, nu se poate
considera că activitatea pe care au desfășurat-o, în principal din imbolduri
mistico-religioase, ar prezenta gravitate deosebită, ci trebuie apreciată ca o
formă simplă de uneltire prin agitație.
S-a mai motivat că pedeapsa de 8 ani
închisoare corecțională, aplicată inculpatului F.M., pentru infracțiunea
prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, este prea aspră, în
raport cu împrejurarea că acest inculpat a deținut la domiciliul său, o singură
publicație interzisă, fără să o răspândească efectiv.
Procurorul general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând temeiul înscris în art. 410
alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare
împotriva celor 3 hotărâri pronunțate în cauză.
S-a susținut că faptele celor 24
inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire
contra ordinii sociale, pentru care au fost condamnați, deoarece discuțiile ce
le-au purtat, cu ocazia întrunirilor cu caracter religios la care au luat
parte, nu pot fi considerate activități de propagandă sau de agitație, de
natură a produce un pericol pentru securitatea statului, în sensul
activităților încriminate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.
S-a mai susținut că nici fapta
inculpatului F.M., de a fi deținut, la domiciliul său, broșura intitulată „Din
istoria Oastei Domnului”, nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, întrucât
din materialul probator administrat nu rezultă că acest inculpat ar fi urmărit
să difuzeze broșura respectivă, cu scopul de a instiga alte persoane la săvârșirea
de infracțiuni.
În concluzie, s-a cerut casarea
hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei, arătându-se că se impune achitarea
inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.
proc. pen., precum și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) C.
pen. anterior, în care au fost încadrate, ca urmare a admiterii recursului în
supraveghere, faptele de uneltire contra ordinii sociale reținute în sarcina
celor 24 inculpați, constituia infracțiune de uneltire contra ordinii sociale,
„faptul de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde orice acțiuni
pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ
democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului”.
Or, faptele inculpaților condamnați
în cauză, prin conținutul lor concret și împrejurările în care au fost
săvârșite, nu pot fi considerate că au vizat vreuna dintre valorile apărate
prin textul de lege menționat.
Chiar dacă România încă nu
ratificase Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,
se impunea să se țină seama, la judecarea procesului, de prevederile acestei
Convenții, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, în care s-a reglementat,
prin art. 9, 10 și 11, libertatea de gândire, de conștiință și de religie,
libertatea de exprimare și libertatea de întrunire și de asociere.
În acest sens, mai este de observat
că însăși Constituția din 24 septembrie 1952, în vigoare la data soluționării
procesului, prevedea la art. 84, că libertatea de conștiință era garantată
tuturor cetățenilor, cultele religioase putând să se organizeze și să
funcționeze liber, iar la art. 85 lit. a) și c), că era garantată, prin lege,
libertatea cuvântului și libertatea întrunirilor.
Or, în raport cu acest cadru de
reglementare a libertăților și drepturilor fundamentale ale cetățenilor, nu se
putea considera că desfășurarea unor activități de organizare și de propagare
de idei specifice credinței și preceptelor pașnice, ce erau respectate de
aderenții asociației religioase „Oastea Domnului”, ar fi fost susceptibilă de a
pune în pericol, în vreun fel, ordinea socială existentă în stat sau forma de
guvernământ ori securitatea statului de atunci.
Simplele referiri la necesitatea
respectării preceptelor urmate de aderenții asociației religioase menționate,
care erau de natură preponderent morală, fără legătură cu organizarea de stat
și cu activitatea autorităților existente, erau vădit inapte să creeze vreun
pericol pentru valorile sociale apărate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.
anterior.
În ceea ce privește discuțiile
defavorabile regimului social-politic existent atunci în România și cele
referitoare la posibilitatea declanșării unui război care să fie câștigat de
puterile occidentale, ca și îndemnurile ca aderenții asociației religioase să
nu se înscrie în formele socialiste din agricultură, chiar în conținutul și
modalitățile reținute prin hotărârile atacate, trebuia să se observe că nici una
dintre aceste activități nu sunt de natura celor vizate prin art. 209 pct. 2 lit.
a) C. pen. anterior.
Sub acest aspect, în raport cu
garanțiile instituite, chiar și prin Constituția din 1952, pentru asigurarea
libertății cuvântului și de gândire, nu se putea considera că astfel de
discuții, purtate de persoane cu posibilități de exprimare limitate de gradul
lor redus de pregătire, ar fi creat pericol pentru securitatea statului, în
sensul prevederilor art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, în condițiile în
care schimbul de păreri a avut loc numai în cercul restrâns al aderenților
asociației religioase ce erau prezenți la ședințe.
Tot astfel, nici deținerea, de către
inculpatul F.M., a broșurii intitulată „Din istoria Oastei Domnului”, nu
întrunește cerințele înscrise în art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior,
în baza căruia acest inculpat a fost condamnat.
Conținutul concret al acestei
broșuri, așa cum rezultă din paginile aflate în fotocopie la dosar, considerate
cele mai relevante, ca și lipsa oricărei dovezi, în sensul că acea publicație
ar conține îndemnuri la săvârșirea de infracțiuni sau că inculpatul F.M. ar fi
păstrat-o, în vederea răspândirii ei în public, demonstrează că fapta
respectivă, astfel cum rezultă din actele dosarului, nu prezintă relevanța ce i
s-a atribuit, pentru a fi încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 325 alin.
(3) lit. c) C. pen. anterior.
Așa fiind, se constată că faptele
inculpaților nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective și al celei
subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost
condamnați, astfel că hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut
în art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., corespunzând temeiului
înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I din același cod, ce a fost
invocat prin recursul în anulare.
În consecință, în conformitate cu
dispozițiile art. 414
1
alin. (1), cu referire la art. 385
15
pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare, a
se casa cele 3 hotărâri atacate și a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 lit. d) din același cod, achitarea tuturor inculpaților,
pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art.
209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, iar a inculpatului F.M., și pentru
infracțiunea de deținere de publicații interzise, în vederea răspândirii,
prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior.
Ca urmare a achitării inculpaților
pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, a
cărei reținere a atras aplicarea față de ei, a pedepsei complementare a
confiscării totale a averii, se impune înlăturarea acestei pedepse.
Totodată, se va dispune ca
onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu asigurată inculpaților, să fie
plătite din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Casează sentința nr. 225 din 21
aprilie 1959 a Tribunalului Militar de Mare Unitate Craiova, decizia nr. 1640
din 19 iunie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară și decizia
nr. 30 din 31 ianuarie 1962 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații C.Ș., B.G., T.N.,
D.P., G.I., J.S., V.C., B.Ș., D.D., P.M., A.G., G.M., I.I., L.I., G.N., T.A., V.I.,
A.F., L.P., N.N., T.I., C.M. și P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de
uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.
anterior, iar pe inculpatul F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de uneltire
contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior
și de deținere de publicații interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art.
325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior.
Înlătură pedeapsa complementară a
confiscării averii, aplicată inculpaților sus-menționați.
Onorariile de avocat pentru apărarea
din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
15 noiembrie 2004.