ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2004

ÎCCJ, Decizia nr. 302/2004

HOTĂRÂRE
15.11.2004
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 302/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 225 din 21 aprilie

1959, a Tribunalului Militar de Mare Unitate Craiova, au fost condamnați,

pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art.

209 pct. 2 lit. a) și alin. (2) lit. b) C. pen. anterior, următorii inculpați:

silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

pen., la 16 ani temniță grea, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a

averii;

ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

silnică, 6 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii;

pen., la 6 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a

averii;

pen., la 8 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a

averii;

pen., la 6 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a

averii;

10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii.

Inculpatul F.M. a mai fost condamnat

la 8 ani închisoare corecțională, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de

publicații interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit.

c) C. pen. anterior, dispunându-se, în baza art. 101 din același cod, să

execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică

și confiscarea totală a averii.

S-a reținut că inculpații

sus-menționați au făcut parte din asociația religioasă interzisă „Oastea

Domnului”, activând în cadrul acesteia, prin participare la ședințe, prin

îndemnarea populației să nu participe la manifestări politice și culturale, să

nu se înscrie în formele socialiste de muncă, precum și prin purtarea de

discuții în cadrul cărora preconizau posibilitatea izbucnirii unui nou război

mondial, din care să iasă învingătoare statele occidentale.

Concretizată, activitatea celor 24

inculpați constă în următoarele: Inculpatul C.Ș., făcând parte din asociația

religioasă „Oastea Domnului”, constituită în zona Olteniei, a preluat conducerea

acesteia, în anul 1948, în urma decesului tatălui său.

În această calitate, inculpatul C.Ș.

s-a deplasat în mai multe localități din Oltenia, unde a recrutat aderenți, la

domiciliile cărora a ținut, apoi, ședințe clandestine. În cadrul acestor

ședințe, pe lângă dezbaterile cu caracter religios specifice asociației

respective, s-au discutat și chestiuni politice.

Cu ocazia acestor discuții,

inculpatul C.Ș. a preconizat posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial,

care să fie câștigat de statele occidentale. De asemenea, a lansat îndemnuri ca

membrii asociației să nu se înscrie în formele socialiste din agricultură și să

nu participe la manifestări politice și culturale.

Tot acest inculpat, cunoscând pe D.P.,

care i-a propus să propage ideile proorocului indian S., a organizat propagarea

acestor idei, urmărind adaptarea și folosirea lor în sprijinul asociației

religioase „Oastea Domnului”.

Inculpatul D.P., după ce a luat

legătura cu C.Ș., a organizat împreună cu acesta, ținerea unei ședințe cu

membrii asociației religioase „Oastea Domnului” din zona orașului Băilești și

localitățile apropiate.

Ședința a avut loc în seara zilei de

6 ianuarie 1958, în locuința inculpatului D.P., care a expus, față de membrii

asociației prezenți, proorocirile făcute de indianul S.

După expunerea proorocirilor,

inculpatul D.P. a făcut comentarii în legătură cu conținutul lor, cu care

prilej a afirmat că este inevitabilă izbucnirea unui nou război mondial și că

acesta va fi câștigat de statele occidentale.

Ulterior, inculpatul D.P. s-a

deplasat în mai multe localități, unde a ținut ședințe de acest fel, urmate de

comentarii defavorabile regimului social-politic de atunci.

Inculpatul T.N. a organizat,

împreună cu coinculpații C.Ș. și D.P., ținerea mai multor ședințe clandestine

cu membrii asociației religioase „Oastea Domnului” din comuna Rast, la domiciliul

său, cu care prilej au fost prezentate ideile proorocului indian S. și s-au

făcut comentarii dușmănoase la adresa regimului social-politic existent atunci

în România.

Inculpatul G.I. a organizat,

împreună cu coinculpatul C.Ș., ținerea mai multor ședințe cu membrii asociației

religioase „Oastea Domnului” din orașul Băilești.

Tot împreună cu C.Ș., inculpatul G.I.

a recrutat mai mulți membri în asociația menționată, între care pe V.C., D.D.,

J.S. și F.M.

După ce a cunoscut pe coinculpatul D.P.,

inculpatul G.I. a organizat ținerea unei ședințe la domiciliul său, la care

acest coinculpat a propagat ideile proorocului indian S.

Inculpatul F.M. a participat la

ședințele clandestine ținute de asociația religioasă „Oastea Domnului” în

orașul Băilești, în cadrul cărora C.Ș. și D.P. au propagat ideile acestei

asociații și au făcut comentarii cu conținut defavorabil, regimului

social-politic existent atunci în România.

Tot inculpatul F.M. a deținut, la

domiciliul său, publicația interzisă intitulată „Din istoria Oastei Domnului”,

prin care membrii acestei asociații erau îndemnați să lupte împotriva

comunismului.

Inculpatul B.G. a organizat, la

domiciliul său, mai multe ședințe clandestine ale asociației religioase „Oastea

Domnului”, în cadrul cărora, pe lângă propagarea ideilor specifice acestei

asociații, s-au făcut comentarii dușmănoase la adresa regimului social-politic

existent atunci în România.

Tot la domiciliul acestui inculpat

au fost ținute ședințe clandestine la care D.P. a expus proorocirile făcute de S.

Sub conducerea coinculpatului C.Ș.,

inculpatul B.G. s-a deplasat, cu mai mulți membri ai asociației, în unele

localități apropiate de orașul Băilești, unde au făcut propagandă împotriva

socializării agriculturii.

Inculpatul J.S. a participat la

ședințele asociației religioase „Oastea Domnului”, ținute în orașul Băilești și

s-a deplasat, împreună cu C.Ș. și G.I., în mai multe comune din apropiere, unde

au organizat astfel de ședințe

În cadrul ședințelor la care a

participat, inculpatul J.S. a făcut propagandă împotriva regimului

social-politic existent atunci în România.

De asemenea, începând din toamna

anului 1957, când a cunoscut pe D.P., inculpatul J.S. a participat, împreună cu

acesta, la discuții prin care au propagat ideea că va avea loc un nou război

mondial, ce va fi câștigat de statele occidentale. Inculpatul D.D., fiind

recrutat în asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș. și G.I., a

participat la ședințele clandestine ale acestei asociații, unele fiind ținute

chiar la domiciliul său.

Tot în cadrul activității

desfășurate pe această linie, inculpatul D.D. s-a deplasat în localitățile

Catane, Covei și Rast, unde a propagat ideile asociației și a îndemnat pe

locuitori să nu se înscrie în formele socialiste de organizare a agriculturii.

Inculpatul V.C., fiind recrutat în

asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș., a activat în cadrul

acesteia, începând din anul 1953, participând la ședințele clandestine ce s-au

ținut în orașul Băilești, din care unele la domiciliul său.

În primăvara anului 1958, inculpatul

V.C. s-a deplasat în comuna Rast, împreună cu C.Ș. și D.P., participând la

ședința clandestină ce s-a ținut la domiciliul coinculpatului T.N., la care

s-au propagat idei dușmănoase regimului social-politic existent atunci în

România.

Inculpatul B.Ș., conducând gruparea

din Calafat a asociației religioase „Oastea Domnului”, a recrutat în această

asociație, pe A.F. și a organizat ședințe clandestine în localitățile Moțăței,

Tunarii Noi și Catane, la care a făcut comentarii defavorabile regimului

social-politic de atunci și a îndemnat pe ceilalți aderenți să nu participe la

activitățile cu caracter social-cultural.

Inculpatul P.M., fiind adept al

asociației religioase „Oastea Domnului”, a participat la ședințele clandestine

ce s-au ținut în cursul anului 1958, la domiciliile coinculpaților A.G. și B.G.,

când s-au făcut comentarii ostile cu privire la regimul social-politic existent

atunci în România.

Inculpatul A.G. a participat la

ședințele clandestine ale asociației religioase „Oastea Domnului” din

localitatea Catane, ținute la domiciliul său și la domiciliul coinculpatului B.G.,

sub conducerea coinculpatului B.Ș., când s-au purtat discuții ostile regimului

social-politic de atunci.

Inculpatul A.G. a participat și la

ședințele conduse de D.P., când acesta a dezvoltat ideile cuprinse în

profețiile făcute de proorocul indian S.

Inculpatul I.I. a participat la

ședințele clandestine ce s-au ținut în locuința coinculpatului T.N., din comuna

Rast, când a luat cunoștință de ideile dezvoltate de D.P., din profețiile făcute

de proorocul indian S.

La aceste ședințe, s-a discutat

despre iminența unui nou război mondial, participanții exprimându-și părerea că

din conflictul respectiv vor ieși învingătoare statele occidentale.

Inculpatul T.A. a participat la

ședințele clandestine ale asociației religioase „Oastea Domnului”, ce s-au

ținut în comuna Rast, sub conducerea coinculpaților C.Ș. și G.I., precum și la

ședința condusă de D.P., când acesta a prezentat profețiile proorocului indian S.

Cu această ocazie, s-a implicat în discuțiile referitoare la eventualitatea

unui nou război mondial, ce au preconizat să fie câștigat de statele

occidentale, precum și în comentariile negative făcute cu privire la

colectivizarea agriculturii.

Inculpatul T.I. a participat la

ședințele clandestine ce au avut loc la domiciliile coinculpaților T.N. și I.I.,

când s-au purtat discuții ostile regimului social-politic din România și s-au

prezentat de către D.P., ideile cuprinse în proorocirile făcute de profetul

indian S.

Inculpatul V.I., recrutat în

asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către C.Ș. și G.I., a participat la

mai multe ședințe clandestine ținute la domiciliul coinculpatului B.G. din

localitatea Catane.

Același inculpat a organizat în anul

1958, mai multe ședințe clandestine în localitatea Covei, la domiciliul său, la

care D.P. a prezentat proorocirile profetului indian S. și a făcut comentarii

politice, în sensul că va avea loc un nou război mondial, ce va fi câștigat de

puterile occidentale.

Inculpatul P.G., adept al asociației

religioase „Oastea Domnului”, încă din anul 1946, a organizat ședințe

clandestine la domiciliul său, acestea fiind conduse de coinculpatul B.Ș.

În cadrul acestor ședințe s-au

purtat discuții defăimătoare la adresa regimului social-politic existent atunci

în România, au fost denigrate formele socialiste de organizare a agriculturii

și s-a preconizat posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial care să fie

câștigat de statele occidentale.

Inculpatul G.M. a organizat mai

multe ședințe clandestine, la domiciliul său, la care s-au discutat probleme

specifice asociației religioase „Oastea Domnului”. Cu ocazia acestor ședințe,

s-a ajuns la concluzia ca membrii asociației să nu participe la activități

sociale și culturale.

De asemenea, acest inculpat a participat

la ședințe clandestine ce s-au ținut în localitatea Tunarii Noi, la care s-au

purtat discuții ostile regimului social-politic de atunci și a fost ponegrită

politica de socializare a agriculturii.

Inculpatul A.F., fiind recrutat în

asociația religioasă „Oastea Domnului”, de către B.Ș., l-a însoțit la toate

ședințele clandestine ce s-au ținut în zonele Băilești și Calafat, propagând,

cu acest prilej, idei ostile regimului de atunci și îndemnând pe participanți,

să nu se înscrie în gospodăriile colective și să nu dea curs solicitărilor de a

asista la manifestări sociale și culturale.

Inculpatul C.M. a făcut și el parte

din asociația religioasă „Oastea Domnului”, în care calitate a organizat

ședințe clandestine la locuința sa și la P.G., folosind acest prilej, pentru a

purta discuții ostile regimului existent în acea perioadă și a îndemna pe cei

prezenți, să nu se înscrie în gospodăriile agricole colective.

Inculpatul L.I. a participat,

împreună cu coinculpații N.N., G.N. și L.P., la ședințe clandestine care au avut

loc în zonele Cujmir, Strehaia și Plenița, unde a folosit prezentarea ideilor

specifice asociației religioase „Oastea Domnului”, pentru a se manifesta

împotriva colectivizării agriculturii și a face afirmații, în sensul că va fi

un nou război mondial, în urma căruia comunismul va fi înlăturat.

Inculpatul G.N. a participat și el

la ședințele clandestine organizate de asociația religioasă „Oastea Domnului”,

în zonele Cujmir, Strehaia și Plenița, unde a avut manifestări potrivnice regimului

social-politic de atunci și colectivizării agriculturii.

Inculpatul L.P., aderent al

asociației religioase „Oastea Domnului”, din anul 1950, a participat la

ședințele clandestine ținute de membrii acestei asociații, din mai multe comune,

până în anul 1959, când a fost arestat.

În anul 1957, a participat, împreună

cu adepții asociației religioase „Oastea Domnului” din orașul Băilești, la o

ședință clandestină, ce a avut loc în comuna Oprișor, sub conducerea

coinculpatului C.Ș., în cadrul căreia a făcut afirmații ostile regimului

existent atunci în România și a impus celor prezenți, să refuze orice

colaborare cu autoritățile, pe linia activităților culturale și sociale.

Inculpatul N.N. a participat,

împreună cu ceilalți adepți ai asociației religioase „Oastea Domnului” din

comuna Vlădaia, la ședințele clandestine ținute în această comună, în cadrul

cărora a avut atitudine ostilă față de regimul social-politic de atunci, a

îndemnat pe cei prezenți, să nu participe la acțiuni sociale și culturale și a

susținut că va izbucni un nou război mondial ce va fi câștigat de puterile

occidentale.

Sentința a rămas definitivă, în urma

respingerii, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, prin decizia nr.

1640 din 19 iunie 1959, a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară.

Împotriva celor două hotărâri, Procurorul

general a declarat recurs în supraveghere, acesta fiind admis prin decizia nr. 30

din 31 ianuarie 1962, a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar. Ca urmare,

casându-se ambele hotărâri, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor de

uneltire contra ordinii sociale, în art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior

și, pe cale de consecință, s-a dispus reducerea pedepselor astfel: pentru

inculpații C.Ș., B.G., F.M., T.N. și D.P., la câte 5 ani închisoare

corecțională și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 58 pct.

2-4 C. pen. anterior; pentru inculpații G.I., J.S., V.C., B.Ș., D.D., P.M., A.G.

și G.M., la câte 4 ani închisoare corecțională și interzicerea timp de 3 ani a

drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior; pentru inculpații

I.I., L.I., G.N., T.A., V.I., A.F., L.P., N.N., C.M., T.I. și P.G.. la câte 3

ani închisoare corecțională și interzicerea timp de 3 ani. a drepturilor

prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior.

Reducându-se pedeapsa stabilită

inculpatului F.M.. pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C.

pen. anterior, de la 8 ani închisoare corecțională, la 5 ani închisoare

corecțională, s-a dispus, în baza art. 101 C. pen. anterior, ca acest inculpat

să execute pedeapsa cea mai grea. de 5 ani închisoare, precum și interzicerea

timp de 3 ani. a drepturilor prevăzute în art. 58 pct. 2 - 4 C. pen. anterior.

Totodată, au fost menținute

celelalte dispoziții ale celor două hotărâri atacate, inclusiv cu privire la

confiscarea averii inculpaților.

S-a motivat că se impune înlăturarea

agravantei prevăzute la alin. (2) lit. b) a art. 209 C. pen. anterior,

deoarece, față de pregătirea culturală redusă a inculpaților, de profesia lor,

în mare majoritate agricultori cu stare materială modestă, înscriși în

gospodării agricole colective sau în întovărășiri agricole, nu se poate

considera că activitatea pe care au desfășurat-o, în principal din imbolduri

mistico-religioase, ar prezenta gravitate deosebită, ci trebuie apreciată ca o

formă simplă de uneltire prin agitație.

S-a mai motivat că pedeapsa de 8 ani

închisoare corecțională, aplicată inculpatului F.M., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, este prea aspră, în

raport cu împrejurarea că acest inculpat a deținut la domiciliul său, o singură

publicație interzisă, fără să o răspândească efectiv.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând temeiul înscris în art. 410

alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare

împotriva celor 3 hotărâri pronunțate în cauză.

S-a susținut că faptele celor 24

inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire

contra ordinii sociale, pentru care au fost condamnați, deoarece discuțiile ce

le-au purtat, cu ocazia întrunirilor cu caracter religios la care au luat

parte, nu pot fi considerate activități de propagandă sau de agitație, de

natură a produce un pericol pentru securitatea statului, în sensul

activităților încriminate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

S-a mai susținut că nici fapta

inculpatului F.M., de a fi deținut, la domiciliul său, broșura intitulată „Din

istoria Oastei Domnului”, nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, întrucât

din materialul probator administrat nu rezultă că acest inculpat ar fi urmărit

să difuzeze broșura respectivă, cu scopul de a instiga alte persoane la săvârșirea

de infracțiuni.

În concluzie, s-a cerut casarea

hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei, arătându-se că se impune achitarea

inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., precum și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) C.

pen. anterior, în care au fost încadrate, ca urmare a admiterii recursului în

supraveghere, faptele de uneltire contra ordinii sociale reținute în sarcina

celor 24 inculpați, constituia infracțiune de uneltire contra ordinii sociale,

„faptul de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde orice acțiuni

pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ

democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului”.

Or, faptele inculpaților condamnați

în cauză, prin conținutul lor concret și împrejurările în care au fost

săvârșite, nu pot fi considerate că au vizat vreuna dintre valorile apărate

prin textul de lege menționat.

Chiar dacă România încă nu

ratificase Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

se impunea să se țină seama, la judecarea procesului, de prevederile acestei

Convenții, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, în care s-a reglementat,

prin art. 9, 10 și 11, libertatea de gândire, de conștiință și de religie,

libertatea de exprimare și libertatea de întrunire și de asociere.

În acest sens, mai este de observat

că însăși Constituția din 24 septembrie 1952, în vigoare la data soluționării

procesului, prevedea la art. 84, că libertatea de conștiință era garantată

tuturor cetățenilor, cultele religioase putând să se organizeze și să

funcționeze liber, iar la art. 85 lit. a) și c), că era garantată, prin lege,

libertatea cuvântului și libertatea întrunirilor.

Or, în raport cu acest cadru de

reglementare a libertăților și drepturilor fundamentale ale cetățenilor, nu se

putea considera că desfășurarea unor activități de organizare și de propagare

de idei specifice credinței și preceptelor pașnice, ce erau respectate de

aderenții asociației religioase „Oastea Domnului”, ar fi fost susceptibilă de a

pune în pericol, în vreun fel, ordinea socială existentă în stat sau forma de

guvernământ ori securitatea statului de atunci.

Simplele referiri la necesitatea

respectării preceptelor urmate de aderenții asociației religioase menționate,

care erau de natură preponderent morală, fără legătură cu organizarea de stat

și cu activitatea autorităților existente, erau vădit inapte să creeze vreun

pericol pentru valorile sociale apărate prin art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.

anterior.

În ceea ce privește discuțiile

defavorabile regimului social-politic existent atunci în România și cele

referitoare la posibilitatea declanșării unui război care să fie câștigat de

puterile occidentale, ca și îndemnurile ca aderenții asociației religioase să

nu se înscrie în formele socialiste din agricultură, chiar în conținutul și

modalitățile reținute prin hotărârile atacate, trebuia să se observe că nici una

dintre aceste activități nu sunt de natura celor vizate prin art. 209 pct. 2 lit.

a) C. pen. anterior.

Sub acest aspect, în raport cu

garanțiile instituite, chiar și prin Constituția din 1952, pentru asigurarea

libertății cuvântului și de gândire, nu se putea considera că astfel de

discuții, purtate de persoane cu posibilități de exprimare limitate de gradul

lor redus de pregătire, ar fi creat pericol pentru securitatea statului, în

sensul prevederilor art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, în condițiile în

care schimbul de păreri a avut loc numai în cercul restrâns al aderenților

asociației religioase ce erau prezenți la ședințe.

Tot astfel, nici deținerea, de către

inculpatul F.M., a broșurii intitulată „Din istoria Oastei Domnului”, nu

întrunește cerințele înscrise în art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior,

în baza căruia acest inculpat a fost condamnat.

Conținutul concret al acestei

broșuri, așa cum rezultă din paginile aflate în fotocopie la dosar, considerate

cele mai relevante, ca și lipsa oricărei dovezi, în sensul că acea publicație

ar conține îndemnuri la săvârșirea de infracțiuni sau că inculpatul F.M. ar fi

păstrat-o, în vederea răspândirii ei în public, demonstrează că fapta

respectivă, astfel cum rezultă din actele dosarului, nu prezintă relevanța ce i

s-a atribuit, pentru a fi încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 325 alin.

(3) lit. c) C. pen. anterior.

Așa fiind, se constată că faptele

inculpaților nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective și al celei

subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost

condamnați, astfel că hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., corespunzând temeiului

înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I din același cod, ce a fost

invocat prin recursul în anulare.

În consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 414

1

alin. (1), cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. b) teza I C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare, a

se casa cele 3 hotărâri atacate și a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) din același cod, achitarea tuturor inculpaților,

pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art.

209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, iar a inculpatului F.M., și pentru

infracțiunea de deținere de publicații interzise, în vederea răspândirii,

prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior.

Ca urmare a achitării inculpaților

pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, a

cărei reținere a atras aplicarea față de ei, a pedepsei complementare a

confiscării totale a averii, se impune înlăturarea acestei pedepse.

Totodată, se va dispune ca

onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu asigurată inculpaților, să fie

plătite din fondul Ministerului Justiției.

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează sentința nr. 225 din 21

aprilie 1959 a Tribunalului Militar de Mare Unitate Craiova, decizia nr. 1640

din 19 iunie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară și decizia

nr. 30 din 31 ianuarie 1962 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații C.Ș., B.G., T.N.,

A.F., L.P., N.N., T.I., C.M. și P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de

uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.

anterior, iar pe inculpatul F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de uneltire

contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior

și de deținere de publicații interzise, în vederea răspândirii, prevăzută de art.

325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior.

Înlătură pedeapsa complementară a

confiscării averii, aplicată inculpaților sus-menționați.

Onorariile de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-10
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 37/2003
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 94 din 29 noiembrie 1961 a Tribunalului militar de regiune militară București au fost condamnați, între alții, următorii inculpați:
ÎCCJ 2004-04-26
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 145/2004
Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 241 din 26 decembrie 1957, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară a condamnat, între alții, pe următorii inculpați: - Ș.P. l
ÎCCJ 2004-10-20
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5366/2004
. 14 lit. a) din Legea nr. 163/1950. Conform art. 101 C. pen. anterior, prin contopirea pedepselor s-a dispus executarea pedepselor de: - 20 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică pentru inculpatul Ș.V.; - 16 ani muncă silnică și 5 ani
ÎCCJ 2003-05-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2268/2003
La data de 14 mai 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S.I.Ș.împotriva deciziei civile nr.29/A din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea – Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 14 m
ÎCCJ 2004-08-11
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4130/2004
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 829 din 11 septembrie 1953, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpații: B.N. la 15 ani muncă silnică ș
Sursă