ÎCCJ, Decizia nr. 37/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 94 din 29

noiembrie 1961 a Tribunalului militar de regiune militară București au fost

condamnați, între alții, următorii inculpați:

- B.D. la 20 ani muncă silnică, 8

ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea

infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1

alin. (1) din Codul penal anterior;

- D.V. la 18 ani muncă silnică, 7

ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea

infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1

alin. (1) din Codul penal anterior;

- R.C. la 17 ani temniță grea, 7 ani

degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii

de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1), cu

aplicarea art. 31 din Codul penal anterior;

- I.I. la 17 ani muncă silnică, 7

ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea

infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1

alin. (1) din Codul penal anterior;

- G.N. la 16 ani temniță grea, 6 ani

degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii

de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1), cu

aplicarea art. 31 din Codul penal anterior;

- D.I, R.H. și U.P. la câte 15 ani

muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru

săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art.

209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior;

- G.Ni. la 15 ani temniță grea, 5

ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea

infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1

alin. (1), cu aplicarea art. 31 din Codul penal anterior.

S-a reținut că, în cursul anului

1946, inculpații B.D., D.V., R.C., I.I., G.N., D.I., R.H., U.P. și G.Ni. s-au

constituit, din inițiativa primului inculpat, fost șef de garnizoană legionară,

într-o organizație legionară subversivă, având ca scop răsturnarea prin

violență a ordinii sociale existente atunci în România.

Desfășurându-și activitatea în zona

localităților Isverna și Nadanova, unde își aveau domiciliile, cei 9 inculpați

sus-menționați s-au întâlnit de mai multe ori, mai ales cu ocazia unor praznice

și sărbători, când au discutat diferite probleme privind organizația subversivă

legionară, s-au informat reciproc asupra evoluției politice și au făcut

comentarii cu conținut ostil la adresa regimului social-politic existent atunci

în România.

S-a mai reținut că, tot în cadrul

acestor întâlniri, inculpații au purtat discuții în legătură cu evenimentele

politice interne și internaționale din acea perioadă, cu care prilej au

preconizat ca, în cazul declanșării unui nou război mondial, ei să treacă la

desfășurarea de acțiuni, în cadrul organizației legionare, pentru acapararea

puterii politice în stat.

Cei 9 inculpați au continuat să

participe la astfel de întâlniri clandestine și să țină legături între ei până

în vara anului 1959, când a fost descoperită activitatea pe care o desfășurau,

trecându-se, ulterior, la arestarea lor, treptată, începând din decembrie 1960.

Împotriva sentinței, inculpații

B.D., D.V., R.C., I.I., G.N., D.I., R.H., U.P. și G.Ni. au declarat recurs,

aceste recursuri fiind respinse prin decizia nr. 14 din 19 ianuarie 1962 a

Tribunalului Suprem, Colegiul militar.

Tot prin această decizie au mai fost

respinse recursurile declarate de inculpații C.C. și B.N., condamnați prin

aceeași sentință pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii

sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) din Codul penal anterior. Pentru

acești doi inculpați, s-a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin decizia nr. 70 din 17 noiembrie

1997 a Curții Supreme de Justiție în complet format din 9 judecători, ca urmare

a admiterii unui recurs în anulare declarat anterior.

Împotriva sentinței nr. 94 din 29

noiembrie 1961 a Tribunalului militar de regiune militară București și deciziei

nr. 14 din 19 ianuarie 1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul militar, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat un nou

recurs în anulare, vizând pe cei 9 inculpați rămași condamnați.

Prin acest recurs în anulare,

invocându-se temeiul înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C.

proc. pen., se susține că faptele celor 9 inculpați sus-menționați nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fost condamnați și nici

ale altei infracțiuni, cerându-se să fie achitați în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și să se dispună înlăturarea

pedepsei complementare a confiscării averii.

S-a relevat, în acest sens, că din

declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă, fără echivoc, lipsa oricărui

element de natură a confirma existența unei activități de inițiere sau

constituire a unei organizații sau asociații având ca scop schimbarea ordinii

sociale sau a formei de guvernământ.

S-a subliniat că discuțiile cu

conținut ostil și critic la adresa regimului social politic existent atunci în

România, ca și nemulțumirile manifestate de inculpați față de acțiunile ce erau

întreprinse de acel regim pentru colectivizarea agriculturii nu puteau

constitui fapte din care să se contureze trăsăturile specifice laturii

obiective a infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzute de art.

209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior, astfel că în mod greșit s-a

dispus condamnarea lor pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 209 pct. 1 alin. (1)

din Codul penal anterior, constituia infracțiune de uneltire contra ordinii

sociale, pentru care era prevăzută pedeapsa muncii silnice de la 15 la 25 ani,

degradare civică de la 5 la 10 ani și confiscarea totală a averii, faptul de a

iniția sau constitui, în țară sau în străinătate, organizații sau asociații

având drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de

guvernământ democratice, ori de a activa în cadrul unei asemenea organizații

sau asociații.

Or, din declarațiile inculpaților și

ale martorilor audiați în cauză nu rezultă că vreunul dintre cei 9 inculpați

vizați prin recursul în anulare ar fi comis fapte susceptibile a fi considerate

acte de inițiere sau constituire a unei organizații sau asociații având ca scop

schimbarea ordinii sociale sau a formei de guvernământ și nici că ar fi activat

în cadrul unei asemenea organizații sau asociații.

În această privință, este de

observat că, prin declarațiile date în fața instanței, inculpații I.I., G.N.,

D.I., R.H., U.P. și G.Ni. au negat că au desfășurat vreo activitate în cadrul

unei organizații cu caracter legionar sau că ar fi acceptat să facă parte

dintr-o astfel de organizație, iar inculpații B.D., D.V. și R.C., care au

declarat că, în anul 1946, ar fi purtat discuții cu privire la eventualitatea reînființării

unei organizații legionare, nu au făcut nici o referire la vreo activitate

concretă, desfășurată în acest scop, în anii ce au urmat.

Mai mult, din declarațiile

martorilor rezultă că, în discuțiile la care au participat, inculpații au făcut

comentarii critice la adresa măsurilor luate de guvernul și autoritățile din

acea perioadă, s-au arătat nemulțumiți de acțiunile ce erau întreprinse pentru

colectivizarea agriculturii și și-au exprimat speranța că regimul social

politic de atunci se va schimba, fără a face referiri la organizarea de acțiuni

pentru înlăturarea prin forță a ordinii sociale sau a formei de guvernământ.

Așa fiind, se constată că inculpații

la care se referă recursul în anulare s-au limitat, în cadrul discuțiilor

purtate, la comentarii critice și chiar ostile la adresa regimului social

politic din perioada respectivă, preconizând totodată, în cadrul manifestărilor

avute, schimbarea regimului respectiv, fără a iniția sau constitui vreo

organizație sau asociație de natura celor la care se referea art. 209 pct. 1

alin. (1) din Codul penal anterior ori de a activa într-o astfel de organizație

sau asociație, încât este evident că faptele lor nu au întrunit, sub aspectul

laturii obiective și al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii

de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de acel text de lege.

Cum criticile și afirmațiile

inculpaților din cadrul discuțiilor la care s-a făcut referire, deși

susceptibile a fi considerate cu caracter pernicios pentru orânduirea social-politică

din acea perioadă, constituie, în realitate, doar modalități de exprimare a

libertății de opinie, permise în orice regim constituțional, inclusiv în cel de

atunci, nu se poate reține că activitatea lor ar prezenta trăsăturile laturii

obiective a infracțiunii de uneltire prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) din

Codul penal anterior sau ale unei alte fapte încriminată ca infracțiune în acea

vreme.

În consecință, rezultând că

hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., corespunzând temeiului invocat prin recursul

în anulare, urmează ca în baza art. 414

1

alin. (1), cu referire la

art. 385

15

pct. 2 lit. b) din același cod, să se dispună admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate cu privire la toți cei 9

inculpați vizați, achitarea acestora conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea pedepsei complementare a

confiscării averii.

Totodată, mai urmează a se dispune

ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaților, să fie

plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează sentința nr. 94 din 29

noiembrie 1961 a Tribunalului militar de regiune militară București și decizia

nr. 14 din 19 ianuarie 1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul militar numai cu

privire la inculpații B.D., D.V., R.C., I.I., G.N., D.I., U.P., R.H. și G.Ni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații sus-menționați

pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de

art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior.

Înlătură pedeapsa complementară a

confiscării totale a averii, aplicată inculpaților.

Onorariile de avocat pentru apărarea

din oficiu a celor 9 inculpați menționați, în sumă de câte 450.000 lei, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică azi,

10 martie 2003.