ÎCCJ, Decizia nr. 37/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 94 din 29 noiembrie 1961 a Tribunalului militar de regiune militară București au fost condamnați, între alții, următorii inculpați: - B.D. la 20 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior; - D.V. la 18 ani muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior; - R.C. la 17 ani temniță grea, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1), cu aplicarea art. 31 din Codul penal anterior; - I.I.

la 17 ani muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior; - G.N. la 16 ani temniță grea, 6 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1), cu aplicarea art. 31 din Codul penal anterior; - D.I, R.H. și U.P. la câte 15 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior; - G.Ni. la 15 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1), cu aplicarea art. 31 din Codul penal anterior.

S-a reținut că, în cursul anului 1946, inculpații B.D., D.V., R.C., I.I., G.N., D.I., R.H., U.P. și G.Ni. s-au constituit, din inițiativa primului inculpat, fost șef de garnizoană legionară, într-o organizație legionară subversivă, având ca scop răsturnarea prin violență a ordinii sociale existente atunci în România. Desfășurându-și activitatea în zona localităților Isverna și Nadanova, unde își aveau domiciliile, cei 9 inculpați sus-menționați s-au întâlnit de mai multe ori, mai ales cu ocazia unor praznice și sărbători, când au discutat diferite probleme privind organizația subversivă legionară, s-au informat reciproc asupra evoluției politice și au făcut comentarii cu conținut ostil la adresa regimului social-politic existent atunci în România.

S-a mai reținut că, tot în cadrul acestor întâlniri, inculpații au purtat discuții în legătură cu evenimentele politice interne și internaționale din acea perioadă, cu care prilej au preconizat ca, în cazul declanșării unui nou război mondial, ei să treacă la desfășurarea de acțiuni, în cadrul organizației legionare, pentru acapararea puterii politice în stat. Cei 9 inculpați au continuat să participe la astfel de întâlniri clandestine și să țină legături între ei până în vara anului 1959, când a fost descoperită activitatea pe care o desfășurau, trecându-se, ulterior, la arestarea lor, treptată, începând din decembrie 1960. Împotriva sentinței, inculpații B.D., D.V., R.C., I.I., G.N., D.I., R.H., U.P.

și G.Ni. au declarat recurs, aceste recursuri fiind respinse prin decizia nr. 14 din 19 ianuarie 1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul militar. Tot prin această decizie au mai fost respinse recursurile declarate de inculpații C.C. și B.N., condamnați prin aceeași sentință pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) din Codul penal anterior. Pentru acești doi inculpați, s-a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin decizia nr. 70 din 17 noiembrie 1997 a Curții Supreme de Justiție în complet format din 9 judecători, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare declarat anterior.

Împotriva sentinței nr. 94 din 29 noiembrie 1961 a Tribunalului militar de regiune militară București și deciziei nr. 14 din 19 ianuarie 1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul militar, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat un nou recurs în anulare, vizând pe cei 9 inculpați rămași condamnați. Prin acest recurs în anulare, invocându-se temeiul înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., se susține că faptele celor 9 inculpați sus-menționați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fost condamnați și nici ale altei infracțiuni, cerându-se să fie achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. și să se dispună înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii. S-a relevat, în acest sens, că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă, fără echivoc, lipsa oricărui element de natură a confirma existența unei activități de inițiere sau constituire a unei organizații sau asociații având ca scop schimbarea ordinii sociale sau a formei de guvernământ. S-a subliniat că discuțiile cu conținut ostil și critic la adresa regimului social politic existent atunci în România, ca și nemulțumirile manifestate de inculpați față de acțiunile ce erau întreprinse de acel regim pentru colectivizarea agriculturii nu puteau constitui fapte din care să se contureze trăsăturile specifice laturii obiective a infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzute de art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior, astfel că în mod greșit s-a dispus condamnarea lor pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior, constituia infracțiune de uneltire contra ordinii sociale, pentru care era prevăzută pedeapsa muncii silnice de la 15 la 25 ani, degradare civică de la 5 la 10 ani și confiscarea totală a averii, faptul de a iniția sau constitui, în țară sau în străinătate, organizații sau asociații având drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice, ori de a activa în cadrul unei asemenea organizații sau asociații. Or, din declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați în cauză nu rezultă că vreunul dintre cei 9 inculpați vizați prin recursul în anulare ar fi comis fapte susceptibile a fi considerate acte de inițiere sau constituire a unei organizații sau asociații având ca scop schimbarea ordinii sociale sau a formei de guvernământ și nici că ar fi activat în cadrul unei asemenea organizații sau asociații.

În această privință, este de observat că, prin declarațiile date în fața instanței, inculpații I.I., G.N., D.I., R.H., U.P. și G.Ni. au negat că au desfășurat vreo activitate în cadrul unei organizații cu caracter legionar sau că ar fi acceptat să facă parte dintr-o astfel de organizație, iar inculpații B.D., D.V. și R.C., care au declarat că, în anul 1946, ar fi purtat discuții cu privire la eventualitatea reînființării unei organizații legionare, nu au făcut nici o referire la vreo activitate concretă, desfășurată în acest scop, în anii ce au urmat.

Mai mult, din declarațiile martorilor rezultă că, în discuțiile la care au participat, inculpații au făcut comentarii critice la adresa măsurilor luate de guvernul și autoritățile din acea perioadă, s-au arătat nemulțumiți de acțiunile ce erau întreprinse pentru colectivizarea agriculturii și și-au exprimat speranța că regimul social politic de atunci se va schimba, fără a face referiri la organizarea de acțiuni pentru înlăturarea prin forță a ordinii sociale sau a formei de guvernământ.

Așa fiind, se constată că inculpații la care se referă recursul în anulare s-au limitat, în cadrul discuțiilor purtate, la comentarii critice și chiar ostile la adresa regimului social politic din perioada respectivă, preconizând totodată, în cadrul manifestărilor avute, schimbarea regimului respectiv, fără a iniția sau constitui vreo organizație sau asociație de natura celor la care se referea art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior ori de a activa într-o astfel de organizație sau asociație, încât este evident că faptele lor nu au întrunit, sub aspectul laturii obiective și al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de acel text de lege.

Cum criticile și afirmațiile inculpaților din cadrul discuțiilor la care s-a făcut referire, deși susceptibile a fi considerate cu caracter pernicios pentru orânduirea social-politică din acea perioadă, constituie, în realitate, doar modalități de exprimare a libertății de opinie, permise în orice regim constituțional, inclusiv în cel de atunci, nu se poate reține că activitatea lor ar prezenta trăsăturile laturii obiective a infracțiunii de uneltire prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) din Codul penal anterior sau ale unei alte fapte încriminată ca infracțiune în acea vreme. În consecință, rezultând că hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen., corespunzând temeiului invocat prin recursul în anulare, urmează ca în baza art. 414 1 alin. (1), cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. b) din același cod, să se dispună admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate cu privire la toți cei 9 inculpați vizați, achitarea acestora conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii. Totodată, mai urmează a se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaților, să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează sentința nr. 94 din 29 noiembrie 1961 a Tribunalului militar de regiune militară București și decizia nr. 14 din 19 ianuarie 1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul militar numai cu privire la inculpații B.D., D.V., R.C., I.I., G.N., D.I., U.P., R.H. și G.Ni. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații sus-menționați pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 alin. (1) din Codul penal anterior. Înlătură pedeapsa complementară a confiscării totale a averii, aplicată inculpaților.

Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a celor 9 inculpați menționați, în sumă de câte 450.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2003.